Vai de cei ce numesc răul bine ...

Ce este bine? Ce este normal? Ce este bun? Voia lui Dumnezeu revelată în Biblie!

  Din dragoste pentru imagine, poziție, prieteni .... unii aleg să-și sacrifice relația cu Dumnezeul Preaînalt numind răul bine. Alții din teama de a nu-i deranja pe cei care greșesc catastrofal sau fiind sub imperiul fricii că ar putea să-și piardă funcțiile aleg să se pună rău cu Dumnezeu.

Este așa de greu de înțeles ceea ce spunea Domnul Isus Hristos? 

  Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.        Matei 10:28

  Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.          Luca 9:26
 
 Cei care numesc răul bine se luptă cu Dumnezeu. Este incredibil. Nu pot să-mi imaginez scena în care firul de praf orbit de mândrie se luptă cu Dumnezeul Preaînalt ... dar .... pot să strig VAI.

  Să ne întoarcem cu pocăință la Dumnezeu, să acceptăm Adevărul și să luptăm pentru Adevăr!

De ce nu este crucea simbolul creștinismului?

poză de la www. doxologia.ro

1. Argumentul teologic. Crucea lui Hristos nu este obiectul torturii. Crucea reprezintă actul prin care Hristos a renunțat la slava cerească, întruparea, viața pământească trăită imaculat cu toate ispitele, greutățile și provocările ei, rolurile de preot și jertfa pe care le-a îndeplinit simultan ca să ne mântuiască. Crucea creștinului, pe care Hristos îl chemă să și-o ia în fiecare zi, este "pironirea" firii pământeşti ca să nu mai asculte de ea, "uciderea" glasului  firii pământeşti, a voinţei păcătoase şi  ascultarea de Voia lui Hristos! Crucea nu este un obiect!

2. Argumentul etimologic. Stauros din Noul Testament nu este tradus numai prin cruce ci și prin par, stâlp înfipt în pământ sau cruce în forma literei T. Imaginarul actual al crucii se datorează tradiției creștine care târziu, începând cu secolul IV, a introdus și sensul actual. Crucea pe care a fost răstignit Domnul Isus Hristos nu a avut forma adoptată de contemporanii noştrii, cruce pe care o pun "creştinii" azi în unele Case de Rugăciune!

3. Argumentul istoric. Eusebiu de Cezareea este cel care a relatat viziunea lui Constantin cel Mare, un împărat crud, viclean și mândru. Nu putem avea încredere în vedenia pe care a avut-o cu semnul crucii deoarece politicianul abil Constantin cel Mare nu a fost niciodată creștin cu acte în regulă – după crime comise şi între membrii familiei a fost botezat pe patul de moarte de un preot arian. Până la Constantin nu crucea era simbolul, Biserica Primară prin ea însăși era reprezentarea lui Hristos în lume - "Voi sunteţi lumina lumii". ÎN NOUL TESTAMENT DUHUL SFÂNT, RĂMÂNEREA IN CUVÂNT SUNT SEMNUL CREŞTINISMULUI!

4. Reprezentarea creștinismului este însăși creștinul duhovnicesc  în relație cu ceilalți creștini, nicidecum separat, unde se prezintă Hristos.

5. Forma fără fond la care s-a ajuns. Se închină obiectului nu lui Hristos, se confundă obiectul cu Cel care a suferit pe El și apoi se străduiesc să strice Cuvântul ca să scoată argumente pentru a-și justifica abaterea.

    CRUCEA ESTE UN OBIECT PĂGÂN.  LA FEL PUTEM SA NE PUNEM CA SIMBOL SULIȚA,  PIROANELE,  PE IUDA VÂNZĂTORUL ETC.
   NU! NU CRUCEA ESTE SIMBOLUL,  PREZENŢA LUI HRISTOS PRIN DUHUL SFÂNT ÎN BISERICA TRĂITOARE A EVANGHELIEI ESTE IDENTITATEA CREȘTINILOR ÎN LUME, creștinii nu au nevoie de simboluri, ei se hrănesc cu realități!
                                     Creştini, la Scripturi!