Ministerul Român de Externe a trimis o notă către guvernul Marii Britanii în urma difuzării documentarului de pe Channel 4, „The Romanians are Coming”, dând o serie de lămuriri menite să-i liniștească pe supușii reginei. „Nu toți hoții români ajung în Anglia, avem un sistem foarte bine pus la punct de triere a acestora”, a precizat ministrul nostru de externe.
Hoții români sunt supuși unor serii de examene serioase înainte de a fi trimiși în lume la furat. „Ei trebuie să candideze la o funcție publică, primar, consilier local, județean sau chiar parlamentar. Doar cei mai buni dintre cei buni ajung acolo și sunt legitimați, cam ca în cluburile de fotbal. Doar amatorii ajung să fure prin autobuze sau prin țări străine”.
Oficialii români au dorit să sublinieze încă o dată profesionalismul care caracterizează aproape fiecare activitate specific românească. „Și Brâncuși, mai întâi a sculptat în țară, abia apoi s-a dus peste hotare să se afirme. Când vom avea un hoț suficient de bun veți ști, o să fie un Nadia Comănesci al furtului, veți rămâne mască”, a promis ministrul român de externe.
Puțini români știu că România, de-a lungul timpului, a avut mai multe imnuri naționale, respectiv șase. Cel mai ”logeviv” imn național al României, și cel mai frumos după părerea mea, a fost acesta:
În mod normal un copil al lui Dumnezeu trebuie să fie un trăitor al Cuvântului datorită evlaviei și a dragostei care a fost turnată în inima lui prin Duhul Sfânt, dacă a fost turnată. Când reverența, teama, pasiunea, dragostea, plinătatea, ..., dispar un pocăit poate să fie adus la normalitate prin pârghia rușinii, a fricii și a memoriei. Rușinea și frica prin intermediul memoriei pot să funcționeze ca niște parapeți care să-l oprească pe credincios din căderea lui, care să-l trezească din starea în care a ajuns. Dar Dumnezeu nu trebuie să fie slujit având ca motivație rușinea și frica față de sfinți, față de neprihăniți, față de Biserică și față de Dumnezeu. Ci rușinea împreună cu frica trebuie să fie numai un stimulent care să-l determine pe omul care a fost cuprins de o stare de moleșeală renunțând la trăirea cu Dumnezeu să-și revină, să facă apel la memorie amintindu-și ceea ce a fost odată și să trăiască faptele dintâi. Prin intermediul rușinii, fricii și al memoriei pocăitul poate să ajungă să-L iubească și slujescă pe Dumnezeu cu teamă, reverență, plinătatea Duhului ...
E adevărat că unii numesc faptele dintâi râvnă fără pricepere. E adevărat că multora le este rușine de trăirile duhovnicești din zorii începutului lor cu Domnul. Și mai este adevărat că unii se rușinează când nu trebuie și de cine nu trebuie dar la fel de adevărat este că nu contează decât ceea ce ne cere Hristos! El ne cheamă dacă suntem jos să ne lăsăm cuprinși de rușine și de frică și să ne amintim unde de unde am căzut, să facem apel la memorie, și astfel să ajungem din nou la liman!
Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. - Apocalipsa 2:5.
Președintele Ucrainei a anunțat că a încheiat un acord pentru livrarea de echipament militar nespecificat cu Emiratele Arabe Unite și că negocierile în același scop cu SUA continuă. Astfel, se pare că susținătorii americani ai înarmării Ucrainei au găsit leac pentru indecizia președintelui Barack Obama de a oferi armament defensiv letal Ucrainei. Kievul își va procura armele de la unul dintre cei mai puternici aliați ai SUA din Orientul Mijlociu, aliat care se înarmează aproape exclusiv pe filieră americană.
Acordul a fost încheiat în EAU, cu ocazia IDEX 2015, una dintre cele mai importante expoziții militare destinate forțelor terestre, aeriene și navale din lume.
Luni, în cadrul unei conferințe a unor experți în securitate cibernetică de la Washington, amiralul Mike Rogers, șeful Agenției pentru securitate națională (NSA) a SUA, cea mai puternică dintre agențiile de informații electronice, a reluat avertismentul lansat în octombrie de directorul FBI, James Comey.
'Nu, nu trebuie să lăsăm industria să comercializeze telefoane mobile inviolabile, pentru care doar utilizatorul să dețină codurile PIN de acces la date (numere de telefon, fotografii, mesaje)', a afirmat amiralul.
Șeful NSA și-a exprimat speranța că se poate ajunge la un compromis cu industria de profil pentru a fi găsit un 'cadrul legal' care să permită poliției sau agențiilor de informații să aibă acces la datele din mobilul unei persoane vizate de o procedură judiciară, de exemplu.
'Este o adevărată problemă de securitate națională', a apreciat el.
Premierul David Cameron a anunțat marți că Marea Britanie va trimite personal militar în Ucraina pentru a oferi trupelor Kievului asistență logistică, de intelligence (informații ale serviciilor) și ceea ce privește antrenamentele. El a precizat că trupele Marii Britanii vor sta departe de zona de conflict.
”Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.” - Matei 11:11
În epoca mântuirii prin faptele Legii Ioan Botezătorul a fost cel mai mare. Asta a spus despre el Domnul Isus Hristos. Avem convingerea că avea dreptate. Ioan Botezătorul a fost cel mai mare deși nu a despicat Marea Roșie, cel mai mare deși nu citim despre el că a înviat morți, cel mai mare chiar dacă nu a înmulțit pâini. De ce a fost cel mai mare? Pentru că:
1. A trăit ca și cum harul i-ar fi fost profesor.
”Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” - Tit 2: 11-12.
Despre Ioan citim:
”El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.”Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.” - Matei 3:2-4.
Ioan Botezătorul aștepta Împărăția lui Dumnezeu, era legat, ancorat, bine prins, de Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru că aștepta Împărăția cerurilor el nu căuta gunoaiele acestei lumi. Nu punea accentul pe exterior, pe carcasa pe care o să o mănânce viermii. Unii fac din trupurile lor adevărați dumnezei. Vor să arate la 14 ani ca la 40 și la 40 de ani ca la 18. Sunt materialiștii, cei plini de duhul lumii. Ei, ele, văd ”frumusețea” fizică. Dar cum o văd? După chipul lumii. Gunoaiele lumii ei le numesc frumusețe și podoabe. Tânjesc după a arăta bine. După a se aranja. Și se aranjează: arată ca niște mumii. Își bagă cancerul din cap până în tălpile picioarelor și ei sunt frumoși și frumoase. Dimineața dacă i-ai vedea când se trezesc ai fugi cu viteză maximă. Dar ei sunt frumoși. Frumusețea lor constă în a arăta a nu mai știu ca ce vedetă. Pentru ei, ele, exteriorul contează. Să te ”aranjezi”. Se simt complexate dacă unele au unghile mai mari sau mai colorate decât ale lor. Se simt complexați dacă unii își cumpără pantaloni cărora le atârnă fundul mai jos decât lor sau, mai noi, dacă au barba mai lungă și mai deasă ca a lor. Ioan Botezătorul probabil că azi dacă trăia în România avea o bundă pe el. Nu ca să fie cool, nici ca să spună lumea sărut mâna părinte ci pentru că pe el nu-l interesa ceea ce este trecător, perisabil, ceea ce este lumesc, efemer, bizantin. Ioan a pus accentul pe Cetatea de Sus, aștepta, chiar aștepta, nu ca unii care doar se fac că așteaptă, Împărăția!
Valorile noastre azi care sunt? Ce iubim noi? De ce este legată inima noastră? De care împărăție? Nu ești smerit când te îmbraci ca să arăți că tu ești smerit. Nu ești smerit când îți lași barbă ca să areți că tu ești popă în devenire sau chiar popă. Atunci puți a mândrie. Ești smerit, ești legat de Cer, când din dragoste pentru Hristos pui accent pe lucrurile de Sus, pe frumusețea interioară, pe valorile care rămân și pentru că Îl iubești pe Hristos și valorile Lui nu ai cum să iubești lumea, să te dedai la gunoaie, nu ai cum să arăți ca un lumesc și nici să fi mai urât ca cei din lume. Să ne amitim că Moise strălucea la propriu când s-a coborât de pe munte. Ce machiaj avea el? Divin!
2. Lumea în jurul său s-a împărțit în două: în sfinți, oameni cu teamă de Dumnezeu și dușmani, oameni plini de ură față de el și valorile lui.
Un pocăit al lui Dumnezeu, un creștin trăitor al Cuvântului, datorită valorilor sale, datorită lui Dumnezeu pe care-L iubește din toată inima o să genereze în jurul lui două tabere. Prima este grupul celor care îl iubesc, a celor care se bucură că mai există teamă de Dumnezeu. Chiar dacă nu fac ceea ce face sfântul ei îl iubesc, îi iubesc prezența, și cu timpul se pot înmuguri și ei, pot prinde viață prin Cuvânt. Irod avea un respect deosebit față de Ioan Botezătorul.
”Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere” - Marcu 6:19-20.
Irod știa că Ioan este un sfânt, știa că acest sfânt are un Dumnezeu mare, puternic. Irod era din tabăra celor care îi iubesc pe sfinții lui Dumnezeu. Da și Nicodim a fost un astfel de om. Gamaliel a fost și el un om cu o teamă față de apostoli.
Un pocăit adevărat este căutat de oameni care vor să audă Cuvântul lui Dumnezeu de pe buzele sale căci și azi, ca pe vremea lui Samuel, Cuvântul Domnului este tot mai rar.
Dar un pocăit are și dușmani ... plini de ură. Asta este a doua tabără. Și este mai numeroasă. Ioan Botezătorul datorită valorilor sale a ajuns să fie urât și din dorința unor stricate a fost ucis.
Dacă l-au prigonit pe Domnul și Învățătorul nostru și împotriva noastră se vor ridica ca să ne pună cununi de spini, să ne bată cuie și să ne dea lovituri de bici. Un pocăit are dușmani care vor să-l distrugă pentru că lumea nu poate să sufere adevărurile lui Dumnezeu. Dar nu ne temem.
”Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.”Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” - Marcu 6:24-25.
3. A fost plin de Duhul chiar din pântecul mamei sale.
”Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.” Luca 1:15
Ioan Botezătorul a fost mare pentru că a fost plin de Duhul Sfânt. Biserica este mare, pocăitul este mare, copilul lui Dumnezeu este mare, este sfânt, are putere să trăiască Cuvântul, să rodească, să fie o mărturie vie, să fie lumină și sare, să fie urmașul Domnului Isus dacă este plin de Duhul, dacă el caută intens plinătatea Duhului Sfânt și caută să-și supună vrerea, voia, Voii Duhului Sfânt.
Am înțeles că pe vremea lui Ceaușescu era oprită lucrarea Duhului Sfânt. Dar azi cine o oprește? Știu! Mulți teologi de paie. Mulți care au rămas cu reflexe de securiști, mulți care sunt deghizați în penticostali, mulți care ajuns să fie ordinați dar care nu au nimic de-a face cu Scripturile și cu lucrarea Duhului Sfânt. Și totuși trebuie să mergem înainte. Trebuie să stăruim cu toată inima și cu toată credința după Duhul Domnului, după botezul și umplerea cu Duhul Sfânt. Este vremea din urmă și Biserica trebuie să fie plină de Duhul când Domnul va veni după ea. Trebuie să strigăm după ploaia târzie căci numai prin Duhul vom putea să biruim teologia prosperității, pe cei care zic că sunt plini de Duhul dar ei latră după bani și după toate păcatele lumii, numai prin Duhul avem călăuzire în tot adevărul, nu în minciunile lumii cum că anumite pasaje din Biblie au fost numai pentru Corinteni, că femeia poate să predice și să se închine ca un bărbat fără să fie acoperită, numai prin Duhul putem să stăm tari și să ne ducem mântuirea până la capăt având o închinare și o viață plină de evlavie și roada Duhului.
Ioan Botezătorul a fost tare pentru că a fost plin de Duhul!
Ioan, neprihănitul cel mai mare chiar și fără cap. Da! L-au ucis! L-au decapitat! A murit pentru că niște stricate asta au vrut. Nu știm de ce a permis Dumnezeu asta! Vom înțelege în cer. Dar ceea ce știu este că și noi putem să fim mari. Dacă ne luăm harul ca profesor care ne învață să ne rupem de lume, dacă trăim atât de aproape de Dumnezeu încât unii să ne iubească iar alții să ne urască, dacă căutăm plinătatea Duhului o să fim oameni mari, oamenii lui Dumnezeu.
Ieri, 23 februarie 2015, a avut loc serviciul de înmormântare al fratelui Doru care a fost un membru activ al Bisericii Elim din Voluntari. Da a fost foarte activ până în momentul în care Dumnezeu a îngăduit un cancer în trupul dânsului. Dacă ar fi să-l caracterizez pe fratele Doru în câteva cuvinte aș spune fără să exagerez că a fost un samaritean al Domnului Hristos. Niciodată nu s-a dat înapoi de la a face pentru lucrarea lui Dumnezeu de fiecare dată când a fost solicitat. Dacă trebuia să cumpărăm lemne pentru Casa de Rugăciune era prezent ca să ajute, dacă trebuia să turnăm smoală pe acoperiș era acolo, dacă un frate avea nevoie de ajutor și știa că poate să-l ajute mergea cu toată inima. Fratele Doru a fost un samaritean al lui Hristos. Un om neobosit să facă binele. Când am fost pe la dânsul acum aproximativ 2 ani după ce a suferit o operație, anul acesta când a fost operat din nou, deși a suferit teribil, groaznic, eu personal nu l-am auzit cârtind, murmurând, nu! Ne mulțumea de fiecare dată când avea ocazia că ne rugăm pentru dânsul. Era plin de recunoștință că Biserica este alături de dumnealui!
Dar dincolo de tot ceea ce a fost avem o certitudine. Cu siguranță că ne vom întâlni în cer la Domnul cu cel care a fost fratele nostru în Domnul, Doru, fratele cu inima de samaritean!
1. Înainte de a fi soţia ta, ea a fost fiica lui Dumnezeu şi El este foarte preocupat despre felul cum te comporţi cu fiica Lui.
2. Femeile sunt răspunsuri, aşa că dacă este vreun conflict în relaţia ta, este aproape sigur că un lucru este decentrat în comportamentul tău şi trebuie să comunici dacă vrei să ştii ce e.
3. Dacă un bărbat nu ştie să conducă familia sa, atunci satana o va face (vezi Facere 3).
4. Una dintre cele mai mari întrebări pe care o femeie şi-o pune despre soţul ei este: „Pot să am încredere în el cu toată inima mea?” şi răspunsul la această întrebare nu trebuie doar declarat, ci demonstrat în timp.
5. Fiecare cuvânt pe care-l spui are o însemnătate pentru soţia ta şi felul cum spui aceste cuvinte are şi mai multă însemnătate.
6. Nicio femeie din lume nu răspunde bine la condamnare (acuzare) şi dacă trebuie să iubim soţia aşa cum Hristos îşi iubeşte Biserica, atunci nu este loc pentru condamnare pentru cei ce sunt în Hristos (Romani 8,1) deci trebuie să avem mare grijă de cuvintele pe care le rostim.
7. Este imposibil din punct de vedere spiritual pentru un soţ înfuriat să-şi iubească soţia aşa cum Iisus îşi iubeşte Biserica.
8. Soţia ta iubeşte faptul că te gândeşti la ea în timpul zilei.
9. Surf-ul pe internet sau jocurile pe smartphone în timp ce soţia ta stă lângă tine pe canapea nu sunt deloc romantice.
10. Urmărirea scopului (tenacitatea) trebuie să fie intenţionată. Nu te-ai îndrăgostit dintr-un accident şi nu vei sta în iubire printr-un accident.
Biserica Elim din Voluntari vrea să cumpere un teren pe care să constuiască o Casă de Rugăciune pentru slava lui Dumnezeu. Vă chemăm pe toți care sunteți copii ai lui Dumnezeu să ajutați lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari!
Dacă doriți să ajutați lucrarea lui Dumnezeu din sudul României puteți să faceți acest lucru foarte simplu. Accesati link-ul de mai sus și completați formularul 230 prin care puteți dona 2% din impozitul pe venit pe anul 2014 Bisericii Penticostale Elim din Voluntari. Cei 2% dacă nu o să-i donați prin această metodă oricum o să rămână statului. Dar de ce să rămână statului când puteți să-i dați din toată inima pentru lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari! Pentru Biserica Elim 2% din impozitul pe venit înseamnă mult, înseamnă ieșirea dintr-o clădire care aduce ocară lui Hristos, care este găurită, o dărăpănătură, pentru noi 2% înseamnă cumpărarea unui teren pentru slava lui Dumnezeu, înseamnă o Casă de Rugăciune de secol XXI, pentru noi 2% înseamnă evanghlizare în sudul României, înseamnă viitor pentru copii, pentru Biserica din Voluntari 2% înseamnă să fim lumină și sare într-o lume moartă în păcat, pentru noi 2% înseamnă ca Hristos să nu mai fie de ocară ...
Tot ceea ce trebuie să faceți dacă ați fost angajat(ă) al unei firme în anul 2014, dacă ați muncit cu forme legale, este să descărcați formularul de mai sus, să-l printați, să-l completați cu datele dumenavoastră și să-l depuneți la filiala Administrației Financiare de care aparțineți! Completarea durează maxim 2-3 minute iar drumul până la Administrația Financiară de care aparțineți poate dura de la caz la caz de la 5 până la 30 de minute, depinde de zona unde locuiți! Dar se merită. Se merită să vă sacrificați pentru lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari! Iar Dumnezeu care poate să răsplătească cum nimeni nu mai poate ca El nu o să rămână dator pentru că ceea ce faceți este pentru El, pentru lucrarea Lui!
Dumnezeu să-i binecuvinteze pe toți cei care ajută lucrarea Lui cu inima plină de dragoste!
”Trebuie să ne arătăm respectul față de Cristos prin ceea ce îi cerem Tatălui în Numele Lui. Dumnezeu ne va face să vedem lucruri mici, dacă Cristosul nostru este mic. Ah mă rog să simțim nevoia de a demonstra măreția neîntrecută a Domnului Isus Cristos prin măreția rugăciunilor noastre! Să-I cerem lui Dumnezeu să ne umple cu Duhul Sfânt ca să fim plini de toată plinătatea Dumnezeirii, prin roadele neprihănirii, plini de o bucurie negrăită și strălucită.”
Edwin & Lilliah Harvey, Triumfători pe genunchi, vol. II, Carmel Print, Arad, 2006, p. 48.
Contul Bisericii Elim unde orice sumă este foarte importantă pentru lucrarea lui Dumnezeu:
”Este esențial să ne asemănăm cu copiii în rugăciune. Omul matur gândește, compară și, adesea, se îndoiește. Pentru un copil, dimensiunea nu înseamnă mare lucru. Am văzut odată o fetiță care, în timp ce vizita cu părinții săi o rezervație din Africa, a văzut un leu care a venit periculos de aproape. Atunci ea l-a rugat pe tatăl ei să omoare leul cu paleta de muște. Era convinsă că pentru el era la fel de simplu să omoare un leu sau o insectă. ... Noi am pierdut tinerețea eternă a creștinismului și am ajuns la o atitudine calculată, specifică vârstei adulte. Rareori ne ma rugăm fierbinte pentru lucruri extraordinare, fără limite, glorioase.
Edwin & Lilliah Harvey, Triumfători pe genunchi, vol. II, Carmel Print, Arad, 2006, p. 51.
Contul Bisericii Elim unde orice sumă este foarte importantă pentru lucrarea lui Dumnezeu:
Banca CEC Bank, sucursala Voluntari, Ilfov.
Condul în lei: RO85CECEB31330RON2675542
Titular cont: Biserica Penticostală Elim, Ilfov, Voluntari, str. Andrei Mureșanu, nr. 57.
Margaret Sanger, a cărei Ligă Americană pentru Crontracepție s-a transformat în Planned Parenthood, a fost fondatoarea mișcării în favoarea contracepției. Astăzi e considerată o sfântă liberală, o fondatoare a feminismului modern și una dintre luminile călăuzitoare din panteonul progresist. Gloria Feldt de la Plannet Parenthood declară că este „de partea lui Margaret Sanger”, conducând „o organizație care duce mai departe moștenirea lui Sanger”. Primul președinte de culoare al organizației Planned Parenthood, Faye Wattleton – căreia revista Ms. i-a acordat titlul de „Femeia Anului” în 1989 – a declarat că era„mândră” să poată „călca pe urmele lui Margaret Sanger” [41]. Organizația Planned Parenthood acordă în fiecare an premii Maggie tuturor persoanelor sau organizațiilor care promovează cauza lui Sanger. Laureații compun un adevărat Who’s Who de simboluri liberale, de la romancierul John Irving la producătorii de la NBC ai serialului West Wing(Viața la Casa Albă). Ceea ce admiratorii liberali ai lui Sanger sunt gata să minimalizeze este faptul că aceasta fusese o rasistă convinsă care susbscria în totalitate la ideile lui E.A. Ross și ale altor rasiști. Într-adevăr, prin comparație cu ea, mulți dintre aceștia păreau de-a dreptul blânzi.
Sanger s-a născut în 1879, într-o familie săracă cu 11 copii, în Corning, statul New York. În 1902 a obținut diploma de soră medicală autorizată, iar în 1911 s-a mutat la New York, unde a dat peste avangarda boemă transatlantică a momentului fascist, pe atunci incipient. „Sufrageria noastră”, scria Sanger în autobiografia ei, „a devenit punct de adunare unde se puteau întâlni liberali, anarhiști, socialiști și membri ai IWW [Industrial Workers of the World, sindicat internațional al muncitorilor industriali (n.t.)]” [42]. Membră a Comitetului de Femei a Partidului Socialist din New York, ea a luat parte la toate protestele și demonstrațiile obișnuite. În 1912 a început să scrie ceea ce constituia o rubrică de sfaturi sexuale în New York Call, denumită „Ce ar trebui să știe o fată”. Tema centrală a rubricii sale era importanța contracepției.
Discipol al anarhistei Emma Goldman – o altă eugenistă – Sanger a devenit prima„martiră națională pe altarul contracepției” atunci când a fost arestată, în 1917, pentru că distribuia prezervative. Pentru a scăpa de o arestare ulterioară pentru violarea legilor referitoare la obscenitate, a plecat în Anglia, unde a devenit „sclava” lui Havelock Ellies, teoretician al sexului și un adept înfocat al sterilizării forțate. A avut și o aventură cu H.G. Wells, cel care s-a autoproclamat campionul „fascismului liberal”. Căsnicia ei s-a destrămat repede, iar unii dintre copii săi – pe care recunoscuse că-l neglijase – a murit de pneumonie la vărsta de patru ani. Într-adevăr, a recunoscut mereu că nu era făcută pentru viața e familie, admițând că nu era „persoana potrivită pentru dragoste, cămin, copii ori pentru orice altceva ce reclamă atenție sau considerație”[43].
Sub stindarul „libertății reproductive”, Sanger a promovat aproape toate vederile eugeniste menționate anterior. Ea a căutat să interzică reproducerea persoanelor insuficient înzestrate și să reglementeze reproducerea pentru noi ceilalți. Lua în râs abordarea mai blândă a eugeniei „pozitive”, numind-o o simplă „competiție a leagănelor”între cei potriviți și cei nepotriviți. „Mai mulți copii pentru cei potriviți și mai puțini pentru cei nepotriviți – aceasta este problema principală a măsurilor de contracepție”, scria cu sinceritate Sanger în cartea sa din 1922 The Pivot of Civilization (Pivotul Civilizațiilor). Cartea avea o introducere scrisă de Wells, în care acesta proclama: „Vrem mai puțini copii, dar mai buni […] și nu putem ajunge la viața socială, la pacea universală la care suntem hotărâți să ajungem, cu roiurile de cetățeni inferiori, prost hrăniți și prost educați, cu care ne tot loviți”. Două civilizații se aflau în război: cea a progresului și cea care căuta o lume„înecată într-un torent nediscriminat de progenituri”[44].
Nici o persoană nepărtinitoare nu poate citi cărțile, articolele sau pamfletele lui Sanger, fără să găsească similarități nu numai cu eugenia nazistă, ci și cu distopiile întunecate ale imaginației feministe ce pot fi regăsite în alegorii precum cea a lui Margaret AtwoodHandmaid’s Tale (Povestea Cameristei).[45]
Ca editor al revistei Birth Control Review, Sanger publica în mod regulat tipul de rasism dur pe care îl asociem de obicei cu Goebbels sau cu Himmler. Într-adevăr, după ce și-a dat demisia din funcția de editor, revista a publicat articole ale unor persoane care lucrau pentru Goebbels și Himmler. De exemplu, atunci când programul eugenist nazist începea să suscite atenție, revista a prezentat cu promptitudine nazismul într-o lumină pozitivă, publicând în paginile sale un articol intitulat „Sterilizarea eugenică: o nevoie urgentă” scris de Ernst Rudin, directorul programului de sterilizare conceput de naziști și fondator alSocietății pentru Igienă Rasială. În 1926, Sanger a ținut cu mândrie un discurs la un miting KKK (Ku Klux Klan n.r.) la Silver Lake, New Jersey.
Margaret Sanger la o reuniune a femeilor din Ku Klux Klan
Unul dintre cei mai apropiați prieteni și mai influenți colegi ai lui Sanger era Lothrop Stoddard, un partizan al supremației albe, autor al The Rising Tife of Color Against White World-Supremacy (Valul populațiilor de culoare împotriva supremației mondiale albe). În cartea sa el oferea soluții contra amenințării impuse de rasele mai întunecate: „După cum izolăm o invazie bacteriană și forțăm bacteriile să moară de foame limitându-le aria și rezerva de hrană, tot așa putem obliga o rasă inferioară să rămână în habitatul său nativ”[46]. Atunci când a apărut cartea, Sanger a fost suficient de impresionată pentru a-l invita să ocupe un loc în comitetul de conducere al Ligii Americane pentru Contracepție.
Geniul lui Sanger a constat în promovarea campaniei lui Ross în favoarea controlului social agățând campania rasist-eugenică de plăcerea sexuală și eliberarea femeii. În textul său„Code to Stop Overproduction of Children” („Cod pentru oprirea supraproducției de copii”), publicat în 1934, ea a decretat că „nici o femeie nu ar trebui să aibă dreptul legal de a naște copii fără un permis […] [și] nici un permis nu ar trebui să fie valabil pentru mai mult de un copil”[47]. Dar Sanger a inserat această agendă fascistă în argumentul potrivit căruia femeile „eliberate” nu s-ar simți deranjate de asemenea măsuri pentru că ele de fapt nici nu-și doresc o familie mare. Printr-o figură de stil care mai târziu va avea ecou la feministe precum Betty Friedan, ea argumenta că maternitatea însăși era o constrângerea socialmente impusă la adresa liberății femeilor. Era o formă a ceea ce marxiștii numeau falsa conștiință a dorinței de a avea o familie mai mare.
Sanger credea – destul de profetic – că dacă femeile ar concepe activitatea sexuală ca pe ceva în primul și în primul rând destinat plăcerii, ele ar adopta măsurile de contracepție ca pe un instrument necesar pentru propria lor satisfacție. A utilizat cu mare măiestrie limbajul eliberării pentru a convinge femeile că de fapt nu urmau o schemă colectivistă,, ci„spuneau adevărul în fața puterii”[48]. Aceasta era șmecheria pe care au folosit-o și naziștii. Ei au preluat o doctrină nietzscheană radicală a voinței individuale și au transformat-o într-o dogmă în pas cu vremurile, încurajând conformarea clasei mijlocii. Această șmecherie a rămas nucleul unei mari părți din „individualismul” la modă printre conformiștii rebeli ai stângii culturale din America zilelor noastre. Cu toate acestea, analiza lui Sanger era cu siguranță corectă și a dus direct la răspândirea pe scară largă a asocierii feministe între sex și rebeliunea politică. De fapt, Sanger a mituit femeile (și bărbații recunoscători) oferindu-le toleranță pentru promiscuitate, în schimbul acordului tacit față de schemele sale eugenice.
În 1939, Sanger a creat Proiectul pentru negri care avea ca scop să-i convingă pe negri să folosească măsurile contraceptive. Prin intermediul Federației pentru Contracepție, ea a angajat clerici de culoare (printre care și revendul Adam Clayton Powell Sr.), doctori și alți lideri negri pentru a reduce presupusul surplus de populație de culoare. Obiectivul rasist al proiectului este foarte clar. „Masa semnificativă de negri”, se putea citi în raportul proiectului, „încă se înmulțumește necugetat și dezastruos, cu rezultatul că sporirea populației negre […] are loc în acea porțiune a populației mai puțin inteligentă și adaptată.” Intenția lui Sanger este șocantă pentru zilele noastre, dar ea recunoscuse încă de atunci radicalismul extrem al ideilor sale. „Nu vrem să se răspândească zvonul că vrem să exterminăm populația neagră, iar pastorul este cel care ar putea lămuri această idee, dacă ea apare la vreunul dintre membrii lor mai revoltați.”[49]
E posibil ca Sanger să nu fi dorit cu adevărat să „extermine” populația de culoare, ci doar să-i limiteze creșterea. Totuși, mulți membri ai comunității negre au văzut lucrurile în această lumină și au rămas pe bună dreptate suspicioși față de motivațiile progresiștilor. Nu era greu să-și dea seama că acei albi, provenind din clasa de mijloc, care vorbeau neîncetat despre „suicidul rasial” în fața sălbaticilor întunecați și subdezvoltați, poate că nu aveau cele mai bune gânduri în privința negrilor. Acest scepticism a persistat decenii întregi în comunitatea neagră. Cineva care vedea relația dintre avort și rasă dintr-o perspectivă mai puțin încrezătoare a telegrafiat Congresului în 1977, exprimându-și părerea că avortul luase proporțiile unui „genocid la adresa rasei negre”. Și a adăugat cu majuscule: „CA O PROBLEMĂ DE CONȘTIINȚĂ, TREBUIE SĂ MĂ OPUN UTILIZĂRII FONDURILOR FEDERALE PENTRU SUȚINEREA UNEI POLITICE DE PRUNCUCIDERE” [50]. Era Jesse Jackson, care și-a schimbat părerea atunci când a decis să caute învestitura Democrată pentru campania prezidențială.
Doar cu câțiva ani în urmă, „bonusul” eugenic rasial implicat de dreptul la avort era ceva ce putea fi admis doar în rândurile celor dedicați trup și suflet cauzei, și chiar și atunci doar prin șoapte politic-corecte. Nu mai este așa. Acest argument a devenit din ce în ce mai mult accept de stânga, așa cum au devenit, de altfel, și cele mai generale, în favoarea eugeniei.
În 2005, mult-aclamatul economist de la Universitatea din Chicago, Steven Levitt, a distrus acest tabu prin publicarea unei lucrări cu un mare impact în rândul criticii și al publicului, Freakonomic (scrisă în colaborare cu Stephen Dubner). Cel mai senzațional capitol din această carte actualiza o lucrare pe care Levitt o scrisese în 1999 și care susținea că de fapt avortul reduce criminalitatea: „Legalizarea avortului a dus la mai puțini copii nedoriți; numărul mare de copii nedoriți duce la rate înalte ale criminalității; de aceea, legalizarea avortului duce la o criminalitate mai redusă”[51]. Cartea elimina orice referire la rasă și nu făcea niciodată legătura între faptul că, întrucât fetusurile avortate erau într-o măsură disproporționată ale unor persoane de culoare, iar negrii contribuiau în mod disproporționat la rata infracționalității, micșorarea numărului populației negre duce la reducerea criminalității. Presa a menționat această idee, dar nu a părut deranjată.
În 2005, William Bennett, un susținător devotat al dreptului la viață, a invocat argumentația lui Levitt pentru a denunța gândirea eugenică. „Știu, desigur, că e adevărat că, dacă ați dori să reduceți criminalitatea, ați putea – când acesta este într-adevăr singurul motiv – să avortați orice copil de culoare din țară și astfel rata criminalității ar scădea. Ar fi ceva imposibil, ridicol și blamabil din punct de vedere moral, dar rata criminalității ar scădea”. Ceea ce părea să-i ofenseze cel mai mult pe liberali era că Bennett împrumutase accidental anumite elemente ale logicii liberale convenționale a-și susține punctul de vedere conservator și, la fel ca în cazul darwiniștilor sociali de odinioară, acest lucru îi scotea din sărite pe liberali. Potrivit lui Bob Herbert de la New York Times, Bennett credea că „exterminarea negrilor ar fi o extrem de eficientă armă în lupta împotriva criminalității”. Diferiți purtători de cuvânt ai liberalilor, inclusiv Terry McAuliffe, fostul șef al Comitetului Național Democrat, spunea că Bennett voia să extermine „pruncii negri”. Juan William a declarat că remarcile lui Bennett atestă „un mod de a gândi profund rasist”[52].
Dintr-un anumit punct de vedere, este o uimitoare schimbare de opinie. În definitv, atunci când liberalii sunt cei care le susțin, ni se spune că prin avorturi nu se omoară „prunci”. Se elimină doar aglomerări de celule și de țesuturi sau „conținutul uterin”. Dacă ipoteticele avorturi comise în scopuri presupus conservatoare înseamnă pruncucidere, cum ar putea reprezenta altceva adevăratele avorturi, întreprinse din motive liberale?
Unii liberali sunt cinstiți în această privință. În 1992, Nicholas von Hoffman scria înPhiladelphia Inquirer:
Avortul legal și ieftin este o politică de apărare socială. Pentru a scăpa de la a fi uciși în paturile noastre și violați în plină stradă, ar trebui să facem tot ce ne stă în putință pentru a convinge femeile însărcinate care nu își doesc un copil și care nu vor avea grijă de el să scape de el înainte de a se transforma într-un monstru… La demonstrațiile lor, adversarii avortului defilează cu imagini de fetuși morți și dezmembrați. Adepții dreptului la avort ar trebui să răspundă cu aceeași monedă: cu imagini ale victimelor celor neavortați – victime ale omorurilor, violurilor, mutilărilor -, imagini ce ne reamintesc că lupta în favoarea dreptului la avort este doar o parte a luptei pentru cămine sigure și străzi sigure. [53]
Mai târziu în cursul aceluiași an, Casa Albă a primit o scrisoare de la Ron Weddington, avocat asociat în cazul Roe vs. Wade, care îl îndemna pe președinte să scoată pe piață, cât mai repede cu putință, RU-486 – pilula „de după”. Motivele lui Weddington erau încurajator de oneste:
Puteți începe imediat eliminarea segmentelor precare educate, nesănătoase și sărace din țara noastră. Nu, nu militez pentru o extincție în masă a acestor oameni nefericiți. Crimele, drogurile și bolile fac deja asta. Problema este că ei nu sunt doar înlocuiți, ci numărul lor sporește odată cu nașterea a milioane de copii în cadrul unor cupluri care nu-și permit să aibă copii. Asta e, am spus-o. Cu toții știm că e adevărat, dar abia dacă o recunoaștem în șoaptă, pentru că de pe poziția unor liberali care cred în drepturile individului, vedem orice program care i-ar putea trata pe cei dezvantajați drept discriminatoriu, răutăcios și… ei bine… atât de republican.
Guvernul va trebui să pună la dispoziție populației posibilitatea efectuării unor operații de vasectomie, legare a trompelor și întreruperea de sarcină… Au avut loc aproximativ 30 de milioane de întreruperi de sarcină în această țară, de la cazul Roe vs. Wade. Gândiți-vă la toată sărăcia, criminalitatea și mizeria existentă […] și apoi adăugați 30 de milioane de copii nedoriți la acest scenariu. Am pierdut mult teren în timpul orgiei religioase din timpul conducerii Reagan-Bush. Nu ne-a mai rămas prea mult timp [54].
Diferă cu ceva toate acestea de autointitulata „religie a contracepției” a lui Margaret Sanger, care, scria autoarea, ar „ușura povara financiară presupusă de îngrijirea [acestor copii] din fondurile publice, […] copii meniți să devină o povară pentru ei înșiși, pentru familiile lor și, în final, pentru națiune”[55]?
Problema nu privește intenția explicită a liberalilor sau justificarea pe care o invocă ei pentru a se păcăli singuri în problema avortului. E mai degrabă pentru a demonstra că, și atunci când motivele și argumentele se schimbă, substanța politicii își menține efectele. După ce Holocaustul a discreditat eugenia în sine, nici eugeniștii și nici ideile lor nu au dispărut. Mai degrabă s-au disipat în domenii precum planificarea familială, demografia și mișcări politice precum feminismul. Într-adevăr, într-un anumit sens, organizația Planned Parenthood este astăzi mai eugenică decât ar fi intenționat Sanger. Până la urmă, Sanger disprețuia avortul. Îl considera „barbar” și îi numea pe medicii care făceau operațiile„oameni însetați de sânge cu în fața numelui”. Avortul ducea la „un măcel strigător la cer”și la „uciderea pruncilor”, ceva ce nu meritau nici chiar degeneratele progenituri ale celor necorespunzători[56].
Diversiunea „Statul Islamic” se dovedește multivalent folositoare pentru creatorii săi. Pe lângă efectele deja cunoscute, iată încă unul…
Mona Sahlin, coordonatorul național al programului guvernamental suedez împotriva extremisului violent, o compară pe curajoasa moașă Elinor Grimark, care refuză participarea la avorturi, cu războinicii jihadiști: ea ar fi o „practicantă religioasă extremistă, într-o manieră similară cu cei care luptă pentru Statul Islamic”…
Doamna Sahlin este fostă viceprim-ministră (din partea, evident, a Social Democraților, partidul-stat în Suedia – da, se poartă și la case mai mari!). Retorica defăimătoare nu este neobișnuită pentru unii politicieni „liberali”: este vorba despre așa-numita tactică „dă-i cu huo” (boo word) prin care se urmărește provocarea unei frici iraționale și care previne de obicei orice apărare argumentată a celui în cauză, confruntat cu emoția terților.
Noi credem că Sahlin este, pur și simplu, o ignorantă. Adică, habar nu are despre ce vorbește. Să o ajutăm noi să priceapă faptele:
Iată ce faceun jihadist din Statul Islamic:
Și asta este ceea ce viteaza moașă, invocând obiecția de conștiință, REFUZĂ să facă:
După cum un ogor oricât de fertil, nu poate
da roadă, dacă nu e cultivat, tot astfel şi sufletul fără învăţătură. (Cicero)
Noi vrem să găsim adevărul, nu să convingem
vreun adversar. (Cicero)
În primul rând este propriu omului căutarea
şi cercetarea adevărului. (Cicero)
Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este
imposibil să cunoşti oamenii. (Confucius)
Demetrius din Phalerae îl sfătuia pe regele
Ptolemeu să-şi procure scrierile privitoare la domnie şi conducere şi să
le citească; căci ceea ce nu îndrăznesc să sfătuiască prietenii, stă scris
în cărţi. (Demetrius Phalereus)
Există, fără îndoială, tineri cu judecată şi
bătrâni fără minte; căci nu timpul (ne) învaţă să gândim, ci o educaţie
timpurie şi predispoziţia. (Democrit)
Medicina vindecă bolile corpului, iar
filozofia eliberează sufletul de patimi. (Democrit)
Cei fără minte se iau după câştigurile
(separate ale) norocului, pe când cei care ştiu (ce înseamnă) astfel de
câştiguri, se iau după filozofie. (Democrit)
Din înţelepciune provin trei lucruri: gândire
justă, vorbire fără greş şi acţiune dreaptă. (Democrit)
Neghiobii îşi formează viaţa prin darurile
întâmplării, cunoscătorii prin acele ale înţelepciunii. – nu te rezema de umbre, pune la baza
vieţii tale cunoaşterea!(Democrit)
Pentru cei fără minte este mai bine să fie
conduşi decât să conducă. (Democrit)
·Nu este admisibil ca
omul cât este tânăr să ezite să studieze filozofia, iar când a îmbătrânit să se
considere destul de obosit ca să se mai poată ocupa de acest studiu, căci nu
este nimeni prematur sau prea matur pentru îngrijirea sănătăţii sufletului său.
(Epicur)
Cel ce spune că timpul îndeletnicirii cu
filosofia n-a sosit încă sau că a trecut este asemenea unuia care ar spune
că timpul fericirii nu-i încă sosit sau că s-a dus; de aceea amândoi, şi
tânărul şi bătrânul trebuie să caute înţelepciunea, cel de-al doilea
pentru ca, înaintând în bătrâneţe să se simtă tânăr graţie amintirii celor
trecute, iar primul ca să fie tânăr şi bătrân în acelaşi timp prin lipsa
de teamă faţă de cele ce vor veni. (Epicur)
Învăţătura este ca aurul – are preţ oriunde. (Epictet)
Adevărata înţelepciune constă în a nu părea
înţelept. (Eschil)
Mintea omenească face să fie bine conduse
cetăţile şi casele, iar în război are mare putere. Căci un singur gând înţelept biruie multe mâini, pe când prostia
bazată pe mulţime este un mare rău. (Euripide)
Fiecare zi ne învaţă ceva nou. (Euripide)
Erudiţia nu ne învaţă să avem minte. (Heraclitus)
Incultul ce vrea să înveţe seamănă cu
savantul, savantul ce vorbeşte fără discernământ seamănă cu un incult. (Ibn abi talib ’Ali)
Regii au mai multă nevoie de sfatul
înţelepţilor decât au aceştia de favoarea regilor. (Muslah-al-Din Saadi)
Fiecare îşi iubeşte ocupaţia şi-i place să-şi
întrebuinţeze timpul cu îndeletnicirea cu care s-a deprins. (Ovidiu)
Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea
lucrurilor. (Platon)
Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem
seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul adevăr. (Platon)
Toate se realizează în număr mai mare, mai
bine şi mai uşor, când cineva face un singur lucru, după aptitudinea sa şi
la timpul său, lăsând la o parte celelalte. (Plato)
E cu neputinţă ca unul singur să exercite bine
multe îndeletniciri. (Plato)
Dacă nu vor domni filozofii în cetăţi, sau dacă
cei ce se numesc astăzi regi şi stăpânitori nu vor fi filozofi cu adevărat
şi-n mod adecvat, şi dacă nu vor coincide puterea politică şi filozofia…
nu există încetare a mizeriei pentru state, şi socot că nici pentru neamul
omenesc. (Plato)
Tânărul nu-i în stare să judece ce e alegoric
şi ce nu, ci orice părere primeşte el, îi va rămâne neştearsă şi
neschimbată. De aceea, fără îndoială, trebuie făcut tot posibilul ca ceea
ce aud (tinerii) pentru întâia oară, să fie expus cât mai frumos şi să se
refere la virtute. (Plato)
Mult, dar nu multe. – Pliniu precizează că pentru formarea spiritului este recomandată
multă lectură, dar nu lectura risipită a tot felul de cărţi.(Plinius Minor)
·De vreme ce sufletul
nostru are din natură dorinţa de a învăţa şi de a privi, nu este oare logic să
dezaprobăm pe acei care întrebuinţează rău această tendinţă pentru audiţii şi
spectacole fără nici o valoare, şi neglijează pe cele frumoase şi utile? (Plutarch)
Învăţătura cere înzestrare şi exerciţiu. Profesorii au adeseori prilejul să
observe printre elevii lor naturi mai mult sau mai puţin înzestrate pentru
învăţătură. Totuşi înzestrarea, talentul nu se dezvoltă decât prin
exercitarea lui căci , observă Protagora : Arta nu este nimic fără studiu
şi nici studiul fără artă. Studiul însuşi presupune deprinderi formate de
timpuriu, după cum observă Protagora: Din tinereţe trebuie să începi a
învăţa.(Protagoras)
După cum nu este de nici un folos medicina,
dacă nu alungă boala din corp, tot aşa nu e de nici un folos filozofia,
dacă nu alungă răul din suflet. (Pytagora)
Remediile sufletului au fost descoperite de
cei vechi. Dar cum să fie întrebuinţate şi când, aceasta este sarcina
noastră de a căuta. (Seneca)
Tot ce-i salutar trebuie gândit şi meditat
des, ca să nu ne fie numai cunoscut, dar şi la îndemână. (Seneca)
Parte a virtuţii constă în învăţătură, alta
în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin
practică ce ai învăţat. (Seneca)
.jpg)
.jpg)
.jpg)