O întrebare grea (pentru unii)! Ce să fac cu zeciuiala?

Tot ce există Îi aparţine lui Dumnezeu. Întreg pământul, oamenii şi celelalte vieţuitoare, aurul şi argintul sunt ale lui Dumnezeu. Nu există NIMIC care să nu fie a Lui, iar noi suntem doar administratorii bogăţiilor Sale. Cum ne ducem la îndeplinire această sarcină?

„Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” „Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oştirilor, „şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta) şi nu vă va nimici roadele pământului şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre”, zice Domnul oştirilor. „Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută”, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 3:8-12)

Cum putem să Îl înşelăm pe Dumnezeu? Cum putem să furăm de la Cel care deţine totul? Din Maleahi 3:8 înţelegem să se referă la zeciuieli şi daruri de mâncare. Dumnezeu consideră că Îl furăm dacă nu le aducem la Casa Lui. Mai mult, ca rezultat al acestei neascultări, suntem blestemaţi. Prin contrast, sunt prezentate binecuvântările care urmează dacă aducem zeciuielile la Casa Domnului.

Ce este zeciuiala?

Geneza 14:18-20: „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram, şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.”

Apoi Iacov i-a jurat Domnului că îÎl va sluji şi Îi va da zeciuială din toate lucrurile cu care Domnul îl va binecuvânta. În Geneza 33:11 vedem rezultatul acestui lucru: „…Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi, şi am de toate.” Zeciuiala este mijlocul prin care îi permitem Domnului să ne binecuvânteze. În repetate rânduri citim în Scriptură că Dumnezeu doreşte ca poporul Său să aibă prosperitate şi sănătate. De asemenea, ni se spune că orice vom da ne va fi dat înapoi. Luca 6:38: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”  Dumnezeu va deschide cerurile şi va turna asupra noastră binecuvântări necuprinse.

Unde ne aducem zeciuielile?

În Casa Domnului, în vistieriile Lui (Maleahi 3:8-12).

Zeciuiala în Noul Testament

Noul Testament nu vorbeşte mult despre zeciuială, totuşi, Domnul Isus se referă la zeciuială în Matei 23:23, unde spune: „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege:dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.”  Accentul nu este pus pe faptul că nu ar trebui să îşi aducă zeciuielile, ci că trebuie să înţeleagă şi să aplice îndurarea şi credinţa. Orice facem, oricât de darnici am fi sau am face fapte bune, toate sunt în zadar dacă nu sunt făcute în credinţă şi dragoste. Totuşi, Isus Se aştepta să continue să fie darnici.

Indiferent cât de mic sau de mare ar fi venitul tău, este primit de la Dumnezeu şi El ne cere doar 10% din ceea ce ne-a dat. Mulţi consideră că au un venit prea mic şi nu-şi pot permite să dea 10% din el. Problema nu este dacă ne permitem să dăm zeciuiala, ci dacă ne permitem să NU dăm zeciuiala, care este partea Domnului. Doar atât ne cere din tot ce ne-a dat, chiar dacă Lui îi aparţine totul, inclusiv viaţa noastră. Dacă suntem credincioşi în lucrurile mici, Dumnezeu ne va încredinţa şi lucruri mari.

Zeciuiala Îl onorează pe Dumnezeu, demonstrează credinţa noastră în puterea Domnului de a ne purta de grijă în toate nevoile. Avem pace atunci când ştim că Îl ascultăm pe Domnul. Prin ascultarea noastră de a da zeciuială, devenim exemple bune ca administratori în Împărăţia lui Dumnezeu.

Sursa: 

http://crestintotal.ro/2012/05/27/ce-facem-cu-zeciuiala/

Controverse? Zeciuiala și dărnicia

www.resursebiblice.ro

Introducere

Zeciuiala şi dărnicia sunt cel mai greu de adus în discuţie înaintea Biserici, de către păstori. Păstorii se simt inconfortabili în a face un apel Bisericii cu privire la dărnicie. E un lucru pe care Scriptura îl porunceşte, iar această poruncă este una divină, de care Dumnezeu nu s-a simţit stânjenit a o da oamenilor. Iar ceea ce doresc să sesizez în acest eseu este o motivare în dăruirea zeciuielii şi a dărniciei. Deoarece şi în plătirea zeciuielii se contribuie la închinarea înaintea lui Dumnezeu, şi totodată la bunul mers al Bisericii.

Baze biblice

Vechiul Testament

Conceptul de zeciuială, pe care biserica îl duce cu ea în practică, are, de altfel ca orice alt punct din dogma ei, baze scripturale. Acest concept poate fi privit încă din prima carte a Bibliei, unde întâlnim exemplul lui Avraam şi al lui Melhisedec. Avraam îi dăduse lui Melhisedec zeciuială din tot ce avusese (Geneza 4:20). Această zeciuială a fost realizată din prada de război şi nu din roadele pământului, şi totodată nu ni se redă vreo poruncă pe baza căreia Avraam să fi făcut acest gest, şi nici o explicaţie a acestuia. Ceea ce promisese Dumnezeu lui Avraam, în legământul care s-a încheiat între ei, a fost crucial pentru stabilirea autorităţii bisericii şi a evangheliei: o sămânţă viitoare. Dar Avraam nu a fost doar un agent eclesial, el era sub autoritatea eclesiastică, iar marca acestei subordonări a fost plătirea zeciuielii lui Melhisedec, acel preot al Salemului, un om fără părinţi, fără o spiţă de neam. La fel şi zeciuiala lui Iacov a fost adusă într-un mod spontan, de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru prosperitatea sa şi pentru motivului că a ajuns în siguranţă acasă. Dar nu sunt alte detalii asupra motivului sau, pentru care această zeciuială a fost dată.

Totuş în legea conţinută de Exod nu se face nici o referire la ideea de zeciuială, ci întâlnim termeni ca dărnicie. Dar aici se face o accentuare mai puternică a ideii de a darui. Iar această dăruire nu se bazează pe un simplu gest de a da ceva, ci ea implică mult mai mult de atât, ea cerea ca primul rod să fie dat. Iar mergând mai departe în Scriptură, vom observa că acest principiu al primului rod este foarte important, pentru că acesta reprezintă totalitatea, deoarece ceea ce este primul rod şi ce face acesta are implicaţi asupra întregului. Astfel observăm că Biblia priveşte principiul de primul rod ca rădăcina şi factorul totalităţii, şi acum înţelegem de ce Dumnezeu refuză de la poporul Israel orice alt mod de atribuire a zeciuielii. Iar ceea ce putem înţelege din modul de achitare a zeciuieli este că Dumnezeu nu este un obiect al carităţii umane, deoarece El este Creatorul, Împăratul şi Cel care deţine totul, şi El ne asigură nevoile noastre.

Astfel că prin zeciuială ceea ce se putea înţelege era „că pământul este al lui Dumnezeu şi cu tot ce cuprinde el" (Psalmi 24:1). A dărui nu însemnă altceva decât a recunoaşte autoritatea Domnului ca deţinând tot pământul şi tot ce cuprinde acesta. Dumnezeu caută ca prin zeciuială să demonstreze implicaţia Sa asupra pământului, şi cine este El. Dărnicia (zeciuiala) nu este altceva decât o recunoaştere a lui Dumnezeu ca fiind Adevăratul şi Singurul care merită închinare din partea omului, deoarece „posesiunile omului erau văzute ca daruri date de către Dumnezeu, de fapt un răspuns propriu, din care se poate observa îndurarea Sa". 

Efectul dărniciei (zeciuielii) era acela că leviţii şi preoţii puteau fi susţinuţi şi celor săraci li se putea oferi un ajutor. Vedem astfel că Dumnezeu plănuieşte ca dărnicia să fie un mod de implicare a poporului în activitatea Sa de răscumpărare, în imensa Sa preocupare faţă de cei săraci şi necăjiţi. Aşa că Dumnezeu Şi-a arătat binecuvântările faţă de poporul Său, astfel că şi ei trebuie să împartă aceste binecuvântări cu oamenii mai puţin realizaţi.

Noul Testament

Este foarte interesant de observat că acest concept al zeciuielii apare în Vechiul Testament într-un mod accentuat şi cu un scop clar, dar în Noul Testament se fac doar câteva referiri, mai mult indirecte. Astfel că unii prin aceasta găsesc o scuză a neplătirii zeciuielii. Argumentând în necunoştiinţă că Noul Testament nu mai are de a face cu poruncile Vechiului Testament; totodată susţinând că tocmai Isus condamnă aceste practici, pe care fariseii şi cărturarii le practicau. Dar oare Isus a împiedicat această practică sau chiar a denigrat poruncile legii vechi testamentale? Nu afirmă El că nu a venit să strice Legea, ci a venit ca să o împlinească?

Dar spre surprinderea multora, găsim afirmaţii în învăţătura lui Isus care încurajează zeciuiala, iar pe acestea le putem observa în Matei 23:23, Luca 11:42. Vedem clar din aceste texte cum Isus acceptă zeciuiala, dar această acceptare se realizeză doar în esenţa ei şi în motivaţia cu care se face. Isus vine şi contraatacă motivaţia cu care fariseii acordă zeciuiala, pentru că ei împlineau tot acest ritual cu meticulozitate, dar esenţa era omisă, iar în gândirea lui Isus zeciuiala era valabilă doar în sfera credincioşiei, dreptăţii şi milei. Adică ceea ce Isus vrea să transmită este că nu se poate da zeciuială, dacă tu în fiinţa ta nu trăieşti o stare de dreptate, milă şi credincioşie, faţă de cel de lîngă tine. Potrivit cu pasajul din Luca 11:42, ceea ce face Isus este să cotinue afirmaţia pe care o făcuse în 39-41, demonstrând că zeciuiala pe care ei o fac este asemănătoare cu acea spălare pe dinafară a paharului. Astfel Luca aduce într-un mod puternic afirmaţiile lui Isus în auzul fariseilor, arătând tototdată motivaţia care trebuie să stea în spatele acestei practici. Dacă zeciuiala se face într-o ignoranţă de dreptatea şi dragostea faţă de Dumnezeu, ea îşi pierde din valoarea ei şi nu mai cuprinde în ea totalitatea lucrurilor pe care Dumnezeu a intenţionat să le semnifice.

Mergând mai departe şi aducând din nou în discuţie problema zeciuielii acordate de Avraam lui Melhisedec, dar din perspectiva Epistolei către Evrei, vom observa ceva foarte extraordinar. Aşa că autorul epistolei către Evrei ne face clar în minte că preoţia mozaică din tribul lui Levi era reprezentativ subordonată Marii Preoţii, separată de orice altă familie (Evrei 7:9-10). Isus, un fiu din seminţia lui Iuda şi nu din cea levitică, Îşi trage oficiul său ca Mare Preot de la Melhisedec, şi nu de la Aaron. Când Epistola către Evrei pune un semn de egal între oficiul preoţesc al lui Isus cu cel a lui Melhisedec, se realizezază un important punct eclesial. Anume că autoritatea bisericii în oferirea simbolurilor, a pâinii şi a vinului, pe care Melhisedec le-a dat lui Avraam, nu sunt provenite de sub autoritatea oficiului preoţesc mozaic. Aşa că preoţia lui Melhisedec este superioară judicial celei mozaice. Mai mult, "însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuială, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam." (Evrei 7:9-10). Dar există aşa-zişi creştini care cad în capcana de a nu atribui zeciuiala, deoarece ei o consideră ca şi o poruncă a legii mozaice, afirmând că ei nu sunt sub obligaţia acestei legi de a plăti zeciuiala. Dar Noul Testament ne face clar că zeciuiala nu se bazează pe legea mozaică. Chiar din contră, Evrei 7 stabileşte autoritatea slujbei lui Isus ca Mare Preot în termenii acceptări lui Melhisedec, a zeciuielii aduse lui de Avraam. Astfel că superioritatea Noului Legământ faţă de cel Vechi stă în plătirea zeciuielii de către Avraam lui Melhisedec, astfel că orice aşa-zisă scuză de a nu plăti zeciuiala nu este altceva decât un atac adus slujbei lui Isus ca Mare Preot, pe care o realizezază în Noul Legământ.

Ofer sau nu zeciuiala?

Am încercat să aduc argumente asupra importanţei pe care o dă Scriptura asupra zeciuielii, dar sunt şi contraargumente pe care le aduc unii în defavoarea acceptării zeciuielii practicată de Biserică. Am menţionat pe scurt o concepţie cu care se scuză oamenii în neatribuirea zeciuielii, şi anume aceea că ea aparţine sistemului de legi levitic şi ea nu mai are nici o legatură cu Noul Legământ. Iar pe baza acestei idei, ei încearcă să aducă contraargumente pentru neplătirea zeciuielii, comentând versete din Noul Testament precum cele din Matei 23:23, Luca 11:42, Evrei 7:1-10. Unul este David DeWitt, autorul cărţii „Cartea Bărbatului matur", în care el comentează aceste versete, prezentăndu-şi părerea sa asupra zeciuieulii.

„În acest verset, cei răi dau zeciuială. Mesajul aici este: zeciuiala îi împiedică pe oameni de la o mai mare sfinţenie. Zeciuiala are acelaşi impediment ca şi ţinerea zilei de Sabat de către evrei şi duminica de către creştini. Apare tentaţia de a crede că această zi aparţine lui Dumnezeu iar restul îmi aparţine mie...  El i-a îndemnat să crească procentul la 100%".

Da, este o condamnare a celor care dau zeciuiala, dar este o condamnare a faptului că nu o dau într-un mod corect. Isus dorea ca această practică să se împletească cu dragostea faţă de Dumnezeu, pentru ca astfel să ajungă ca aceasta să aibă o semnificaţie pentru viaţa omului. Tentaţia de a delimita partea ta şi a lui Dumnezeu există; dar care este cauza care stă în spatele acestei delimitări? Dacă în spatele acestei acţiuni există o consolare că i-ai dat lui Dumnezeu 10% şi restul îţi aparţine ţie şi-l foloseşti într-un mod egoist, atunci da, sunt de acord că zeciuiala este un păcat. Dar când priveşti acest procent de10% din perspectiva lui Dumnezeu, atunci lucrurile se schimbă, şi totodată restul de 90% la fel să fie privit. Tot ceea ce a îngăduit Dumnezeu ca omul să câştige, El aşteaptă ca acesta să acorde importanţă câştigului pe care l-a realizat şi să fie recunoscător şi răspunzător pentru tot.

Da trebuie recunoscut faptul că există pericolul de a păcătui prin zeciuială, şi anume de a te mândri cu ceea ce ai dat şi să te plafonezi spiritual prin această practică. Dar trebuie privit că această practică a instituit-o Dumnezeu şi El a cerut şi cere credincioşie şi dragoste în practicarea ei. Putem afirma că zeciuiala este modul prin care Dumnezeu măsoară raportarea pe care o are omul faţă de El; Dumnezeu aşteaptă credincioşie în lucrurile mici, şi atunci El este gata să încredinţeze lucruri mari omului care trăieşte într-un astfel de mod faţă de El. Pentru că o ignorare a planului lui Dumnezeu în privinţa aceasta te duce să experimentezi eşecuri, „datorită necunoaşteri de mânuire a banilor într-un mod biblic, mulţi creştini trăiesc atitudini greşite despre posesie şi iau decizii incorecte financiare, care duc la consecinţe dureroase".

Ceea ce trebuie să înţelegem este că ambele concepţii au partea lor periculoasă, prin care se pierde ceea ce se intenţionase a se realiza. Concepţia privind faptul că totul Îi aparţine lui Dumnezeu poate să creeze în interiorul omului disponibilitatea unei administrări greşite a resurselor. De ce spun acest lucru: pentru că atunci când se predică acest lucruri, omul nu stie cum, cât să dea pentru lucrare. Pentru om este mai simplu ca să ştie un anumit procentaj cu care el să contribuie, adică omul vrea să lucreze cu lucruri concrete şi nu se complică cu acele lucruri abstracte. Astfel am prezentat un beneficiu al ideii de zeciuială, dar nu putem afirma că aceasta este infailibilă. Deoarece în aceasta se găseşte concepţia că dai acea parte de 10% lui Dumnezeu, iar restul îţi aparţine ţie, ca să-i cheltuieşti după bunul tău plac. Cu privire la concepţia de a da acea parte de 10% se pot identifica trei categorii de oameni în Biserică: şi anume: unii nu dau zeciuială; alţii dau, şi această practică o consideră biblică, iar restul de 90% sunt cheltuiţi la bunul lor plac. Iar o a treia categorie sunt aceia care dau zeciuială, dar spre deosebire de a doua categorie, restul de 90% sunt cheltuiţi în lumina perspectivei lui Dumnezeu asupra lor.

Din ce să dau zeciuială?

Pentru a înţelege mai corect întrebarea, trebuie ca să o reformulez:: "Este corect ca să dau zeciuială din salariu brut?" sau „E mai corect ca să dau zeciuială doar din salariul net?" Întrebări care pentru unii nu au nici o legătură cu discuţia despre zeciuială, şi de la început nu-şi au rostul. Prin aducerea în discuţie a acestei probleme, nu vreau să se creeze impresia de legalism, deoarce nu impun nimănui această pracitcă. Dar aş dori ca, pe baze scripturale, să dovedesc importanţa zeciuielii din venitul brut. Astfel că voi aduce în discuţie ceea ce am mai discutat la începutul lucrării de faţă despre principiul primului rod, dar acum într-un mod un pic mai amănunţit. Ştim că acest principiu de prim rod reprezintă totalitatea venitului, dar baza pe care aceasta se sprjină este că ea e o poruncă divină. Putem observa că Dumnezeu cere poporului Israel primii născuţii ai oamenilor şi totodată ai vitelor şi primele roade de pe câmp. Iar semniţia levitică este adusă înaintea lui Dumnezeu ca şi o seminţie specială, deoarece prin ea se face răscumpărarea primilor născuţi a poporului Israel. Această atitudine reflectă o atitudine de reverenţă înaintea lui Dumnezeu, care are capacitatea de a se relaţiona faţă de popor într-un mod uimitor. Ca şi o întărire a acestor afirmaţii, mă voi folosi şi de afirmaţia înţeleptului Solomon: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug şi teascurile tale vor geme de must." (Proverbe 3:9-10). În toată această relaţionare, Dumnezeu vine cu o asigurare, iar totodată această asigurare are ca principiu o folosire corectă a veniturilor. Deoarece răsplătirea are ca bază această întrebuinţare corectă, altfel, la ce binecuvântare s-ar putea aştepta cineva care plăteşte zeciuiala din primele roade, dar cheltuiala restului de venit este una deplorabilă? Dar normal, unii vin cu ideea că o astfel de concepţie este una greşită, prin faptul că cerem oamenilor ceva ce ei nu primesc, că impozitul este al statului şi nu al Domnului. Aceştia se sprijinesc pe ceea spune textul din Luca 20:25: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." Dar acum se pune întrebarea: cine este primul: Cezarul sau Dumnezeu? Iar pe de altă parte, textul acesta nu vorbeşte despre zeciuială, ci despre taxele date statului, iar prin ideea pe care am adus-o în discuţie, nu anulez ideea de a plăti ceea i se cuvine statului. Astfel, nu cred că se ia mai mult de la oameni decât cere Scriptura.

De ce să dau zeciuială?

Este o întrebare bună, şi aş dori ca să aduc câteva răspunsuri la această întrebare, pentru că oamenii caută motive valide asupra cestei probleme.

Un prim răspuns este că Dumnezeu a spus că zeciuiala este a Sa, iar aceasta o putem vedea în Levitic 27:30: „Orice zeciuialã din pãmânt, fie din roadele pãmântului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului", iar Noul testament nu spune nimic pentru a schimba porunca lui Dumnezeu cu privire la zeciuială, astfel că zeciuiala este sfântă şi aparţine Domnului.

Un al doilea răspuns este acela că ea este o închinare înaintea Domnului. Zeciuiala a fost totdeauna mult mai mult decât o taxă, ea este o închinare şi o recunoaştere a Celui ce a creat totul şi deţine totul. Astfel că, dacă nu te închini înaintea lui Dumnezeu cu banii tăi, nu realizezi o închinare adevărată. Ne putem uita la oameni ca şi Iov, Avraam şi urmaşii lor, şi alţii care au trăit înainte de darea legii şi vom observa că închinarea înaintea lui Dumnezeu implică sacrificare din venitul lor.

Un al al treilea răspuns este acela că zeciuiala este metoda lui Dumnezeu de a susţine lucrarea Sa: "Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovãduiesc Evanghelia sã trãiascã din Evanghelie". (1 Corinteni 9:14) Totodată, am putea aduce ca dovadă a acestei afirmaţii şi pasajul din Numeri 18:21: "Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuialã în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii".

În continuare am putea aduce şi întrebarea "De ce creştinii nu dau zeciuială?", iar nişte răspunsuri posibile ar fi:

1. Necredinţa;
2. Frica;
3. Lăcomia, egoismul;
4. Lipsa unei învăţături corecte;

Concluzie

Totul depinde de disponiblitatea de receptare a poruncii lui Dumnezeu cu privire la zeciuială. Oamenii trăiesc cu teama că, dacă acordă zeciuiala, banii pentru traiul lor zilnc scade şi nu au siguranţa că vor reuşi să iasă la capăt cu banii. O problemă a Bisericii este că a neglijat acest lucru în practica ei. Iar un factor care a dus la această neglijare în bisericile din România a fost primirea de ajutoare din afară, şi astfel nu s-a mai apelat la ajutorul membrilor bisericii. Astfel că membrii trăiesc cu nostalgia vremurilor de demult, aşteptând ceva, de undeva de afară, iar ei nu participă cu resursele lor în închinare. Trebuie o conştientizare că resursele tale de venit sunt o jertfă plăcută Domnului.

Sursa:

http://www.resursecrestine.ro/eseuri/10851/zeciuiala-si-darnicia

Zeciuială? Perspectiva Bibliei asupra zeciuielii.

alfaomega.tv

Trei cu trei ! Trei întrebări, care au fiecare câte trei răspunsuri. 

 I. De ce să dau zeciuiala ?

 1. Este o cerinţă care există dinainte de Legea lui Moise. Prima dată apare în Geneza 14 : 20, unde este scris despre Melhisedec care a zis : „Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate”. Unii creştini argumentează că zeciuiala ţine de Lege, iar noi nu suntem justificaţi prin Legea lui Moise !

De aceea trebuie notat foarte clar că zeciuiala a fost dinainte de Moise şi a rămas şi după. În Geneza 14, scrie despre zeciuială iar în Geneza 15 : 6 este scris despre trăirea prin credinţă … care este la fel ca şi zeciuiala ; valabilă şi la ora actuală : „Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire”. 

Fiind o cerinţă, este practic o datorie, iar apostolul Pavel spunea : „Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi : cui datoraţi birul, daţi-i birul ; cui datoraţi vama, daţi-i vama ; cui datoraţi frica, daţi-i frica ; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.” (Romani 13 : 7).

2. Domnul Isus nu a abrogat-o, ci a accentuat-o. Matei redă cuvintele Domnului Isus : „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici ! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” (Matei 23 : 23).

De câte ori apare zeciuiala în Noul Testament ? Unii spun că nu scrie niciunde ! Pentru o cunoaştere superficială, acest răspuns este foarte bun … numai că nu este real ! Despre zeciuială este scris de nouă ori în Noul Testament !

• Matei 23 : 23 „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici ! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege : dreptatea, mila şi credincioşia ; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”.

• Luca 11 : 42 „Dar vai de voi, fariseilor ! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu : pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!”
• Luca 18 : 12 „Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”
• Evrei 7 : 2 „care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii” …
• Evrei 7 : 4 „Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război !”
• Evrei 7 : 5 „Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam”.
• Evrei 7 : 6 „Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele”.
• Evrei 7 : 8 „Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu”.
• Evrei 7 : 9 „Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam …”.

 3. Avem un anumit standard de neprihănire, (dreptate) care este mai ridicat decât standardul Legii şi în domeniul administrării banilor. În Matei 5 : 17 – 48, avem o expresie pe care Domnul a folosit-o de nouă ori ! Numai în acest pasaj este reluată de şase ori : „Dar Eu vă spun … ” ! Expresia este folosită în versetele 22, 28, 32, 34, 39 şi 44, tocmai pentru a accentua diferenţa dintre Legea Mozaică şi Har . (Este interesant de notat că expresia „vă spun”, Domnul Isus a folosit-o de o sută patruzeci şi opt de ori)!

Domnul Isus a spus foarte clar : „Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 5 : 20). Cu alte cuvinte, dacă standardul meu de trăire este mai jos decât cel cerut prin Lege, nu am şanse de cer !

În ce consta neprihănirea celor din acele vremuri ? Un verset relevant pentru modul în care trăiau ei este în Luca 18 : 12, (unde este redată declaraţia fariseului) : „Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Din Matei 23 : 23 ştim că ei dădeau zeciuială şi din plante ! Aceasta înseamnă conştinciozitate dusă la extrem ! Din o sută de fire de mentă, zece erau pentru Domnul!

II. Întrebarea mai corectă este : „De ce să nu o dau ?” Sau : De ce ni se cere să dăm ? Ce se întâmplă dacă dau ? Care era scopul zeciuielii ? Sunt creştini care nu mai vorbesc despre zeciuială, termenul folosit fiind înlocuit cu : dărnicia prin credinţă … care înseamnă mai mult de 10 la sută! 

Dacă dau:

1. Împlinesc Cuvântul. „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui : nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” (II Corinteni 9 : 7).

2. Învăţ dependenţa de Dumnezeu. Maleahi 3 : 7 – 12, este pasajul standard : „Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi : „În ce trebuie să ne întoarcem ?” Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi ? Dar voi întrebaţi : „Cu ce Te-am înşelat ?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.

Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime !Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea ; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.

Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta), şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor”.

 3. Voi avea o creştere a venitului, deoarece semănarea aduce şi recoltarea ! În Luca 6 : 38 este scris :

„Daţi, şi vi se va da ; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” Această lege funcţionează indiferent dacă cred sau dacă nu cred eu ! La fel ca răsăritul sau apusul soarelui, care se face indiferent de voinţa sau nevoinţa mea!

III. Ce se întâmplă dacă dau ?

1. Principiul semănatului şi seceratului. Doar pâine sau sămânţă?

A. Depinde şi de aşteptările omului, cât de mult va avea! Acumulez aici şi în acelaşi timp creşte contul care se acumulează în banca cerului ! În Isaia 55 : 10 scrie : „Căci, după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea

1. sămânţă semănătorului şi
2. pâine celui ce mănâncă …”. În Luca 19 : 24, 26 sunt redate cuvintele Domnului Isus, care ne spune printr-o pildă : „Apoi a zis celor ce erau de faţă : „Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli … Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da ; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.” Dar de ce are ? Pentru că foloseşte ceea ce a primit !

B. Depinde de om şi ce va avea … depinde în ce investeşte ! În bine sau în rău ! Ce seamănă omul : „Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea ; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6 : 6 – 10).

2. În Biblie există doi termeni diferiţi : ferice şi mai ferice. Cumva putem vorbi despre fericit şi prea-fericit ! Daţi şi vi se va da. Dărnicia aduce răsplata din cer şi în cer, plus ca bonus bucuria în suflet ! Apostolul Pavel, care era în Milet, a adunat acolo şi pe prezbiterii din Efes şi le-a reamintit : „Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Fapte 20 : 27). Cuvintele lui, (notate în Fapte 20 : 18 – 35), sunt foarte importante ! De ce?

Sunt ultimele învăţături pe care le-a dat, (pentru că după aceea avem în special mărturiile lui). Exact în ultimele cuvinte, apostolul le spunea : „În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” (Faptele Apostolilor 20 : 35).

Mai ferice este valabil pentru cei ce dăruiesc. Dar, trebuie accentuat foarte clar, că zeciuiala se aduce la Casa Domnului, fiind o datorie, pe când dărnicia face parte din ceea ce este numit în Biblie : binefacere şi dărnicie! Acestea pot fi date acolo unde avem îndemnul foarte clar ! Ele intră în categoria : „Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta … ” (Matei 6 : 3). Versetul acesta ar fi interesant de explicat ! Acum doar întrebarea  : Nu tot creierul comandă şi mâna stângă şi mâna dreaptă ? Ba da !

 3. Noi suntem ai Domnului, pentru a ne obţine, EL a plătit un preţ … a dat tot, şi-a dat viaţa ! Nu este logic ca smochinul să facă smochine din care să mănânce şi Proprietarul ? Nu este logic pentru un cioban, ca oaia pe care a cumpărat-o să îi aparţină cu tot cu laptele ei ? Via pe care un viticultor a plantat-o este logic să trăiască pentru el … nu pentru ea ! Şi totuşi, unii din cei care se declară a fi ai Domnului, îşi folosesc produsele aşa cum vor ei!

În Romani 14 : 8 : „Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim ; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului”. DarDumnezeu este în cer ! Acolo este tot ce trebuie, dar pe pământ sunt nevoi, care trebuie să fie satisfăcute!

Dumnezeu va face acest lucru prin noi … creştinii au o normă de fapte bune … dar ei decid dacă fac voia lui Dumnezeu sau nu ! Creştinilor din Efes, apostolul Pavel le scria : „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”. (Efeseni 2 : 10). Fiecare decide dacă ascultă de îndemnul pe care îl are la un moment dat, sau nu!

Concluzie : Unde scrie în Biblie că pot să dau cât vreau şi unde vreau din ceea ce pun la zeciuială ? Care este baza Biblică a unei astfel de trăiri ? Aceasta este o învăţătură hibrid : Cuvânt plus interpretare personală ! Avantajul celor care gândesc este aşa, constă în faptul că dau strictul necesar, din care însă dau unde vor ei şi par a fi foarte darnici, pentru benefiaciarii faptelor bune!

Care este scopul vieţii mele ? Pentru ce trăiesc ? Pentru ca la Dumnezeu să ajungă cât mai multe mulţumiri pentru ceea ce am făcut în ziua aceasta ! În fiecare zi!

Mai jos, pentru cei interesaţi vom reda toate versetele din Vechiul Testament, (traducerea Dumitru Cornilescu), despre zeciuială !

1. Leviticul 27 : 31 „Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime”.
2. Numeri 18 : 26 „Să vorbeşti leviţilor şi să le spui: „Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială …”.
3. Numeri 18 : 30 „Să le spui : „După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc”.
4. Deuteronomul 12 : 17 „Nu vei putea să mănânci în cetăţile tale zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întâii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bunăvoie, nici cele dintâi roade ale tale”.
5. Deuteronomul 14 : 22 „Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an”.
6. Deuteronomul 14 : 23 „Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi întâii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi întotdeauna de Domnul Dumnezeul tău”.
7. Deuteronomul 14 : 24 „Poate, când te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Şi pună acolo Numele Lui”.
8. Deuteronomul 14 : 25 „Atunci, să-ţi prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău”.
9. Deuteronomul 14 : 28 „După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale”.
10. Deuteronomul 26 : 12 „După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei; şi ei să mănânce şi să se sature, în cetăţile tale”.
11. II Cronici 31 : 5 „Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate”.
12. II Cronici 31 : 6 „Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor şi au făcut mai multe grămezi”.
13. II Cronici 31 : 12 „Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor, şi fratele său Şimei era al doilea după el”.
14. Neemia 10 : 38 „Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviţii când vor ridica zeciuiala; şi leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei”.
15. Neemia 13 : 5 „ … pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, părţile rânduite pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile ridicate pentru preoţi”.
16. Neemia 13 : 12 „Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn”.
17. Geneza 14 : 20 „Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate”.
18. Leviticul 27 : 30 „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului”.
19. Leviticul 27 : 32 „Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului”.
20. Numeri 18 : 21 „Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba Cortului întâlnirii.
21. Numeri 18 : 26 „Să vorbeşti leviţilor şi să le spui: „Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială … ”.
22. 1 Samuel 8 : 15 „Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui”.
23. 1 Samuel 8 : 17 „Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui”.
24. Neemia 10 : 37 „ … să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală şi darurile noastre de mâncare, din roadele tuturor pomilor, din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pământul nostru leviţilor, care trebuie s-o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pământurile pe care le lucrăm”.
25. Neemia 10 : 38 „Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviţii când vor ridica zeciuiala; şi leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei”.
26. Neemia 12 : 44 „În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade şi zeciuieli. Ei au fost însărcinaţi să adune în ele, din ţinutul cetăţilor, părţile hotărâte de Lege preoţilor şi leviţilor. Căci Iuda se bucura că preoţii şi leviţii erau la locul lor … ”.
27. Numeri 18 : 24 „Leviţilor le dau de moştenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel, Domnului, prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n-aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.”
28. Numeri 18 : 28 „Astfel să luaţi şi voi întâi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întâi din ele pentru Domnul”.
29. Deuteronomul 12 : 6 „Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre”.
30. Deuteronomul 12 : 11 „Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc: arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintâi roade şi darurile alese pe care le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre”.
31. Amos 4 : 4 „Duceţi-vă numai la Betel şi păcătuiţi ! Duceţi-vă la Ghilgal şi păcătuiţi şi mai mult ! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă şi zeciuielile la fiecare trei zile !”
32. Maleahi 3 : 8 „Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi ? Dar voi întrebaţi : „Cu ce Te-am înşelat ?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare”.
33.  Maleahi 3 : 10 „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea ; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare”.
34. Deuteronomul 26 : 12 „După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei ; şi ei să mănânce şi să se sature, în cetăţile tale”.

Sursa: 

http://www.cezareea.ro/zeciuiala-trei-cu-trei-trei-intrebari-care-au-fiecare-cate-trei-raspunsuri/