marți, 19 iulie 2016

Să nu uiți ... omule!

Să nu uiţi cerul, când prea lină
îţi pare clipa pe pământ,
căci clipa pe pământ e-o clipă,
s-a dus pe-un fulg luat de vânt.

Să nu uiţi iadul, când prea dulce
îţi pare că ar fi-un păcat,
căci dulcele păcat e-o fiere
ce-o să te ardă necurmat.

Să nu uiţi noaptea, când prea albă
îţi pare ziua care-o duci,
căci ziua cea prea albă astăzi
poate sfârşi printre năluci.

Să nu uiţi moartea, când prea tare
îţi pare tronul unde şezi,
căci slava lumii e-o părere
pe care-o pierzi când nici nu crezi.

Să nu uiţi că eşti om, când pare
că eşti un zeu – şi-aşa gândeşti,
o, secătură trecătoare,
în ce nimic te prăbuşeşti!

O, nu uita ce ţi-e 'vb nainte,
nici tot ce-ţi poate fi 'napoi,
– să mergi spre rai, cu fapte sfinte,
şi nu spre iad, târând noroi!

Traian Dorz

luni, 18 iulie 2016

La moartea sfinților plâng ... inimile curate!

popaspentrusuflet.wordpress.com
„Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.” - Ps. 12:1. 


   A fost zidar dar a zidit pentru Zidarul cel de Sus, nu ca zidarii car' clădesc minciuni și basme omenești cu gândul la lăscae. 
   El nu a făcut compromis și nici mască n-a acceptat căci când ești fiul Celui Sfânt stai drept întotdeauna și lași fața-ți curată. 
  Nu prea contează cum i-au spus, cum l-au numit sau l-au bârfit cei cari păcatu' salbă-l fac și defilează etalându-l. Contează ce rod a lăsat, ce Evanghelie a predicat și că el a trăit-o,  că mulți azi doar spectacol fac, lumini de artificii și lacrimi ca de ceapă. El a trăit și a plecat căci s-a luptat și-a câștigat cununa cea de slavă!

    Și-acum pe seară, îngrijorat, fac Doamne-o rugăciune: Te rog pe Tine Tată bun oprește pe-orice 'nfumurat, pe-orice lup mascat sau deghizat car' vrea „via” s-o strice. Biserica este a Ta, te rog, TU luptă pentru ea, ca sfântă, curată și fără pic de pată să-ți fie 'nfățișată!
   
                 La revedere frate pastor Gicu Stan!

Fugiți din Norvegia!!!

www.cunoastelumea.ro
  Atunci, Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat  - Matei 19:27

  După toate dramele inimaginabile care au avut loc, și  cele care se petrec, în Norvegia, unele filmate, care sunt sfâșietoare, mă întreb cum de mai sunt români evanghelici, și nu numai, care au copii și care mai stau în Norvegia? Oameni buni, țara aceasta își mănâncă locuitorii! Oameni buni, țara aceasta este plină de sâlnicie! Sodomizarea Norvegiei a atins cote alarmante! Păcatul este la culme! Sunt mai importanți banii decât copiii? Este mai importantă bunăstarea decât pacea din familie? Iosif cu Maria au fugit de Irod ca să-l scape pe pruncul Isus. Fugiți chiar dacă o să mâncați toată viața doar pâine și ceai dar să aveți copiii lângă voi! Fugiți de acolo chiar dacă o să umblați în haine peticite dar să fie toată familia împreună. Fie ca să înțelegeți astăzi că trebuie să fugiți din Norvegia toți, dar mai ales cei care aveți copii! Chiar dacă plecați numai cu hainele de pe voi, plecați numai să vă salvați copiii.
   Un copil, un suflet, este mai de preț decât toată lumea. Nu mai stați în Norvegia. Semnalul de alarmă a fost tras prin cazul Bodnariu! Știm ce este această țară! Am văzut atrocitățile pe care le comite sub numele democrației și al dreptului superior al copilului. Pentru că știm, și știți, aceste aspecte nu vă rămâne decât să plecați repede fără să vă uitați în spate motivați de exemplul lui Iosif și al Mariei care nu s-au rugat să fie dărâmat sistemul ci au plecat în Egipt (asta nu înseamnă că nu continuăm să ne rugăm sau să luptăm împotrivă)! Nu mai stați pe gânduri! 

  • „După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare.”  Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.” - Matei 2:13-14. 

Luptătorii de pluș ai democrației!

   
www.cnn.com
 Ne-am trezit mari apărători ai democrației așa peste noapte. Dintr-o dată vrem ca democrația în Turcia să triumfe. Ne umflăm în pene ca și curcanii și „luptăm” pentru înlăturarea dictaturii și a abuzurilor. Ce tari suntem! În România sunt locuri multe, mai ales aici prin sud, unde dacă ești pocăit ești dat afară din administrația locală, copiii care sunt în anumite școli publice sunt discriminați, când soliciți anumite drepturi pentru care PLĂTEȘTI bani mulți nu ești auzit sau ești împiedicat, da, pentru faptul că ești evanghelic. 

   Nu ne luptăm împotriva abuzurilor, a prigoanei soft care este în România, în unele locuri chiar violentă, dar ne luptăm pentru că în Turcia piatra s-a întors peste cei are au prăvălit-o. Fie ca toți turcii să se întoarcă la Hristos! Câtă vreme vor rămâne musulmani, șiiți sau sunniți, ei tot timpul își vor da în cap și se vor ucide crezând cu tărie că fac foarte bine procedând așa. 
     Dar ei cu ale lor, însă noi, la noi în țară, când  ne vom mobiliza ca să luptăm împotriva prigoanei care este și care se instaurează prin legislația pro-homosexualitate care ne este băgată pe gât? Peste două zile Curtea Constituțională se va pronunța, dacă nu o să amâne, dacă este constituțional ca în legea fundamentală a țării să fie specificat clar faptul că familia este întemeiată de un bărbat și o femeie. Deja 91 de ONG-uri, naționale și internaționale, au reacționat și spun răspicat faptul că este ilegal ce doresc aproape toți românii, este ilegal ce a creat Dumnezeu! Asta spun cei care vor sodomizarea României și a lumii! Minoritatea stricată vrea să iasă din dulap și în România. Iar pe noi în loc să ne preocupe cum să salvăm țara care se afundă în mizerie, și de care suntem direct răspunzători suntem deranjați de Erdogan. 
    Dumnezeu ne ajute să luptăm pentru România. În țara noastră suntem prigoniți! În țara noastră, zis creștină, suntem brutalizați, în țara noastră ne sunt băgate pe gât mizerii și e trist că nu ne doare!  Am ajuns ca un paralizat care nu mai simte nimic când este lovit! Am amuțit! Tac toți de la mic la mare! Vom plăti scump faptul că stăm ascunși în case și după ziduri cu gurile închise.
   Să ne trezim! Haidem să nu mai fim de pluș. Să luptăm bine! Ține de noi ca să facem din România un loc binecuvântat de Dumnezeu! Fie ca să ne împotrivim păcatului până unde zice Cuvântul lui Dumnezeu chiar dacă este dureros de multe ori!

vineri, 15 iulie 2016

Nuntă pe ... parale

   
https://ro.wikipedia.org/wiki/Uliu_porumbar
Porumbelul și porumbița se gândeau cum să aibă cea mai colorată nuntă. S-au gândit la invitați, au organizat minuțios meniul, muzica să fie curată și au ajuns la mesaj. 
   Se tot zvonea că bufniță e mare predicator. Au auzit în stânga și în dreapta că celor care l-au chemat le-au fugit șoarecii de pe lângă casă. Doreau și ei să vină să-i încânte cu al său cântec  cam lugubru ... de cimitir. Bufnița când a auzit de Bistrița i s-au rotit ochi-n cap a fericire și a cerut o mie de-ăia europeni, că leii noștri sunt lihniți, pe moarte. 
   Porumbeii, păsări înțelepte, i-au mulțumit respectuos și l-au lăsat să prindă ... șobolani căci unul care duce mesajul cel curat dar încă-i tot stricat nu-i demn decât de ... chițorani, el n-are ce căuta la nuntă pentru a le-o strica!
   S-au tot gândit și ce au auzit? Au auzit că uliul care odat' era dușmanul lor s-ar fi căit de relele făcute în trecut și zice că Stăpânul l-a făcut nou din infect și murdar, cum era. Au auzit că ghiare nu mai are, că le-a ciuntit pe bune, iar ciocul ascuțit, cândva, acum e doar o amintire dovadă stau minciunile, pardon, minunile, pe care le rostește de la-nălțimea sa. N-au stat pe gânduri și l-au contactat urgent că era sezonul și el era în vogă. Au constatat că-i adevărat cu o mică diferență. Nu s-a schimbat și a schimbat! Lipsește doar un  s. Ciocul și l-a tocit, ca să fie auzit mieros și prefăcut, ca porumbeii să nu se sperie când zice o mie d'euroi. Au constatat urgent că uliul porumbar el doar s-a reinventat, unii ar spune scăldat, ca doar acum să nu mai fugă el după ei, ci ei, naivii porumbei, să vină rând pe rând la el iar el să-i jumulească la rând ... în urma rugăminților. Că a stat și s-a gândit, că mai mult are de câștigat, după ce zvonul a dat că s-a schimbat când în fapt el a rămas la fel doar modul de 'nhățare și l-a născut din nou. 
   Nunta a avut loc. Predicator au avut. Pe cel mulțumitor care a preferat deloc căci plata o dă El ... în cer!

Morala? Nu-ți începe viața hrănind bufnițe și ulii ci caută pe Domnul în cei smeriți și sfinți și binecuvântarea Lui va fi peste casa ta!
   

Pericolul pândește și România!

  Născut în Franţa, în 1985, bărbatul nu era urmărit de serviciile de securitate sub suspiciune de extremism.  Cartea sa de identitate a fost găsită în camion şi, potrivit unor surse apropiate anchetei, bărbatul era de origine tunisiană. 

P. S. Dacă acest musulman era în România tragedia era mult, mult mai mare. Dumnezeu să ne păzească iar noi să fim atenți căci ceea ce semănăm azi vom secera mâine! Ceea ce se petrece în Franța zilele acestea este rodul a ceea ce au semănat de ani bun încoace! Istoria se va repeta și la noi dacă nu învățăm din durerea lor, da dacă nu învățăm vom avea parte de durerea noastră și o să fie cumplită ...


miercuri, 13 iulie 2016

Unde am ajuns?

www.oasteadomnului.ro
"Când ai trimis, Isuse, ai Tăi învăţăcei,
le-ai spus nimic pe cale să nu-şi mai ia cu ei,
nici haină, nici avere, nici traistă, nici arginţi,
căci Te-ngrijeşti Tu Însuţi de orice trebuinţi,
să poarte ei mireasma Cuvântului Divin,
căci toate celelalte s-adaugă şi vin.
…Câţi au urmat Cuvântul şi-n lume Te-au vestit, nimic n-au dus cu dânşii, nimic nu le-a lipsit.

Dar azi, Isuse-atâţia ce-aleg al Tău sfânt drum, de toate iau, şi numai pe Tine nu acum.
Averi, ades prea multe, arginţi prea sacul plin, –
credinţă, însă, Doamne, şi duh aşa puţin!
Materia-i atrage şi lunecă şi cad,
din drumul mântuirii la moarte şi la iad.
De toate-au mulţi, Isuse (şi mare ca şi mic),
dar când nu Te-au pe Tine ei n-au atunci nimic."

Traian Dorz

marți, 12 iulie 2016

Creştinul trebuie să URASCĂ - Dan Bercian

   
www.antena3.ro
   Astăzi se vorbeşte mult despre faptul că Dumnezeu este dragoste. Atât de mult s-a insistat pe acest aspect încât oamenii au ajuns să creadă că orice vom face şi oricum trăim Dumnezeu va găsi soluţii pentru a ne duce în rai. De fapt oamenii au ajuns să creadă că Dumnezeu de aceea există pentru a ne scoate pe noi, păcătoşii, din cele mai dificile situaţii şi pentru a ne face bine cu orice preţ. Noi suntem experţi în a încurca lucrurile iar Dumnezeu trebuie să le descurce, altfel o să aibă de-a face cu noi. Nu cred că exagerez când spun că aşa au ajuns oamenii să gândească azi.


    Dumnezeu însă este Unul care care se mânie şi care urăşte. Urăşte păcatul şi se mânie pe păcătoşi şi-i pedepseşte. Dintre multele exemple din Biblie care susţin această afirmaţie dau doar două. Primul despre ura Lui şi al doilea despre mânia Lui.
          Ura lui Dumnezeu. Isaia 61 versetul 8: „Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea.”          Mânia lui Dumnezeu. Deuteronom 29 de la versetul 19: „Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” 20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemurile scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel, şi-i va face după toate blestemurile legământului scris în această carte a legii. 22 Vârsta de oameni care va veni, copiii voştri care se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată, la vederea urgiilor şi bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta, 23 la vederea pucioasei, sării, şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nici o iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului pe care le-a nimicit Domnul, în mânia şi urgia Lui, 24 toate neamurile vor zice: „Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?” 25 Şi li se va răspunde: „Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, când i-a scos din ţara Egiptului; 26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse Domnul. 27 De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări, şi a adus peste ea toate blestemurile scrise în cartea aceasta.”          Da, Dumnezeu iubeşte oamenii. Şi tocmai pentru că-i iubeşte urăşte tot ceea ce îi poate face să cadă în păcat. Pentru că odată căzuţi în păcat Dumnezeu trebuie să-i pedepsească, altfel El nu ar fi drept. Dumnezeu se mânie pe omul care nu ascultă de El şi sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu Îl obligă să pedepsească pe cel ce trăieşte în păcat. Dumnezeu urăşte păcatul iar pe omul care trăieşte în păcat este mânios şi dacă omul nu se întoarce de la căile lui rele va fi pedepsit. Iar pedeapsa finală va fi iadul, chinul veşnic, pentru că omul a respins cea mai mare ofertă de iertare şi salvare pe care Dumnezeu putea să o facă, şansă oferită prin Domnul Isus Hristos şi Jertfa Lui.


          Cei născuţi din Dumnezeu ar trebui să semene cu Dumnezeu. Nu trebuie să fim filozofi sau teologi ca să pricepem aceasta. Românul spune că „ce se naşte din pisică şoarece mănâncă”. Adevărul acesta se aplică şi celor ce pretind că sunt născuţi din Dumnezeu. Scriptura o spune altfel, la 1 Corinteni 15 cu 49: „Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.”
         Iar despre Domnul Isus Hristos Epistola către evrei mărturiseşte la primul capitol şi versetul 9:
„Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.”          Ura faţă de nelegiuire şi faţă de ceea ce ar putea să-i ducă pe oameni la păcat este o caracteristică a lui Dumnezeu şi trebuie să fie şi a celor ce pretind că cred în El şi-L urmează. Dragostea lui Dumnezeu Îl face să urască şi tot aşa, dragostea copiilor Lui faţă de El şi faţă de oameni ar trebui să nască în inimile lor sentimente puternice de ură.
          Domnul Isus a fost întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege. Iată ce a consemnat în legătură cu aceasta evanghelistul Marcu, în capitolul 12 al Evangheliei lui: 28 „Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;” 30 şi: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. 31 Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
          Deci cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este să iubeşti. Mai întâi pe Dumnezeu apoi pe oameni. Din cele spuse mai înainte putem deduce că dacă trebuie să iubim din toată inima este obligatoriu şi să urâm din toată inima tot ceea ce ar putea să-i aducă ofensă Celui pe care Îl iubim cel mai mult sau ceea ce ar putea să facă rău oamenilor pe care îi iubim. Cineva spunea odată că o mamă care îşi iubeşte copilul încât şi-ar da şi viaţa pentru el, tocmai din cauza acestui puternic sentiment de iubire urăşte boala care i-ar putea lua copilul. Iubirea aprinsă merge mână în mână cu ura aprinsă faţă de ceea ce ar putea să facă rău iubirii tale.


          Am ajuns în punctul în care deducem că orice creştin adevărat, oricine care pretinde că este născut din Dumnezeu, ar trebui şi el să urască. Ce să urască? Nu pe oameni pentru că atunci ar intra în contradicţie cu prima poruncă din Legea Domnului. Pe oameni trebuie să-i iubească şi acesta este semnul de marcă al credinciosului autentic. Dar ca semn că-i iubeşte el va urî tot ceea ce l-ar putea duce pe om în păcat şi apoi sub osânda şi pedeapsa lui Dumnezeu.
          Am ajuns la aceste gânduri văzând că astăzi creştinii nu mai ştiu să urască. Nu doar că nu mai urăsc dar ei chiar iubesc aproape tot ceea ce le face rău.
          Mulţi tineri azi au probleme foarte mari din cauza Internetului. După experienţa pe care o am, după ce am stat de vorbă cu mulţi tineri, am realizat că cea mai mare problemă pentru ei este Internetul. Majoritatea tinerilor creştini sunt dependenţi de Internet, de filme, de muzica lumii, de pornografie. Aş da un procent undeva pe la 90%, oricât vi s-ar părea de exagerat. Majoritatea dintre aceştia iubesc ceea ce îi distruge, semn că ei nu sunt născuţi din Dumnezeu. Însă unii dintre ei realizează că sunt dependenţi şi ar vrea să scape. Cel mai şocant a fost pentru mine atunci când unul dintre ei mi-a spus că ar vrea să renunţe la Internet şi la calculator, pentru că a ajuns într-o stare foarte rea, dar părinţii lui, părinţi care spun că sunt creştini, nu vor ei să renunţe la Internet!!! Ei, care ar trebui să urască răul care le distruge copilul, au ajuns să iubească mai mult răul decât pe copilul lor!!!
          Zilele trecute am aflat o ştire cum că postul de televiziune Pro TV a transmis în direct prima nuntă dintre doi homosexuali oficiată în România. Au trecut peste orice proteste, au adus o păstoriţă din Anglia şi au realizat emisiunea. Emisiune care a avut o audienţă record!
          Mi-am pus următoarea întrebare: oare câţi „creştini” s-au uitat la acea transmisie? Sunt convins că foarte mulţi. Au spus probabil că este doar o chestiune de divertisment, de curiozitate, că nu va avea consecinţe asupra lor. Şi probabil copiii lor au stat lângă ei şi s-au hlizit cu gura până la urechi.
          Marele om al lui Dumnezeu, Iov, a spus, conştient de pericolul pe care îl reprezintă unele imagini: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” ( Iov 31:1) El era conştient de pericolul de a-ţi opri privirile asupra ceea ce te-ar putea duce în ispită. Tot aşa de conştient era că nu putea să nu vadă unele lucruri dar a făcut legământ să nu-şi oprească privirile, să nu zăbovească cu privirea asupra a ceea ce ar fi putut să-l ducă spre păcat. La ce ispite era atunci supus Iov? Să vadă poate chipul frumos al unei fecioare, căci în vremea de atunci nu putea fi mai mult. Şi el ştia că şi acest lucru era pentru el un pericol.


          Astăzi creştinii şi-au adus în casele lor, prin televiziune, toată spurcăciunea care există în lume şi le-o oferă pe tavă odraslelor lor, spre nenorocirea acestora! Toţi se laudă că sunt tari, că nu e nici un rău în aceasta şi nu vor să vadă şi să recunoască că toţi sunt vrăjiţi, seduşi, ocultaţi, obsedaţi, dependenţi de rău. Iov a făcut legământ să nu-şi oprească ochii pe ceea ce l-ar fi putut ispiti. Creştinii de azi fac legământ să-şi oprească ochii asupra toturor spurcăciunilor acestei lumi. Când ai făcut un contract cu o companie de televiziune prin cablu ai făcut deja un legământ să-ţi spurci ochii. Pentru că televizorul te obligă să te opreşti cu privirea asupra unor lucruri. Scopul lui este tocmai să te capteze, să te ţină acolo legat de el!
          Ar trebui să urâm aceste mijloace de distrugere în masă a sufletelor, aceasta ar arăta că suntem născuţi din Dumnezeu. Creştinii se expun pe ei şi îşi expun copiii la astfel de murdării, nenorocindu-i pentru veşnicie. Dacă aşa procedezi, luându-te după turmă, tu nu ai nimic din Dumnezeu. Eşti departe de El ca cerul de pământ. Dumnezeu urăşte toate aceste spurcăciuni care îi fac pe oameni să păcătuiască şi care, mai apoi, vor fi nimiciţi de urgia lui Dumnezeu care se va abate peste toţi fii neascultării.
          Bine zicea Pavel că puţin aluat dospeşte toată plămădeala. Se uită unii se uită toţi. Este voie la păstor este voie la toată biserica. Şi merg toţi cu ochelarii de cal spre prăpastia nenorocirii veşnice.


          Am stat de vorbă recent cu cineva dintr-o adunare, adunare care abia se mai târăşte, şi l-am mustrat pentru că am aflat că avea acasă butoaie cu băutură. L-am întrebat dacă realizează că şi din cauza lui, a stării în care se află datorită băuturii, Dumnezeu nu poate lucra în acea adunare; dacă îşi dă seama cât rău îşi face lui şi adunării? A înţeles şi peste câteva zile mi-a spus că a spart butoaiele şi băutura s-a dus la canal. Dar mi-a spus că şi-a permis pentru că, în urmă cu ani de zile, a văzut că şi păstorul pe care îl avea atunci proceda la fel. Aluatul păstorului cu numele a dospit în adunare şi nenorocirea a venit peste ei. Cât aluat pus la dospit se află azi prin casele aşa zişilor credincioşi sau prin adunări! Şi nu se află nimeni să îl scoată afară.
          Nimeni nu mai ia aminte la ceea ce spunea apostolul Pavel (1 Corinteni5): 9 „V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. 10 Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei răpareţi sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.11 Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. 12 În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? 13 cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, deci, din mijlocul vostru pe răul acela.”
          Nimeni azi nu mai ascultă de Scriptură pentru că azi „creştinii” curvesc cu privirea şi se închină la idoli în fiecare zi, îndemnându-şi copii spre păcat şi idolatrie! Deşi Pavel scrie clar că nu trebuie să avem nici un fel de legături cu astfel de oameni.
          Televiziunile (Pro Tv bunăoară) spun că tot ceea ce fac fac pentru bani, pentru a avea audienţă. Şi atât ar fi destul pentru a ne delimita de ele. Banii sunt rădăcina tuturor relelor şi televiziunile sunt cel mai bun exemplu. Dar nu este doar atât. Ele fac ceea ce fac pentru că vor să schimbe mentalitatea oamenilor, să le inoculeze alte idei despre viaţă decât au fost până acum. Se şi spune că sunt formatoare de opinie. Ceea ce doreau comuniştii să facă prin forţă se realizează acum prin seducţie, cu ajutorul televizorului şi Internetului. Oamenii au ajuns să nu mai gândească normal şi sănătos.
          Mie mi se pare că nu există nebunie mai mare pentru un creştin decât să plăteşti pentru a avea în casă cât mai multe astfel de canale de televiziune. Este curvie spirituală pe faţă.
          Unde este ura faţă de ceea ce ne-ar putea face rău nouă şi copiilor noştri? Ură pe care Dumnezeu se aşteaptă să o avem şi să ne-o manifestăm cu hotărâre. Dar azi nu mai urâm nimic pentru că creştinul trebuie să iubească, chiar şi păcatul. Doar avem un Dumnezeu bun, care înţelege şi acceptă orice.
          Dumnezeu s-a supărat rău, în final, pe proorocul Balaam şi l-a omorât. Balaam, văzând că nu poate blestema pe poporul Domnului, i-a învăţat pe duşmanii poporului lui Dumnezeu să-i ispitească pe evrei cu fetele lor pentru ca aceştia să se dedea la curvie. El ştia cum gândeşte Dumnezeu şi era deplin încredinţat că Dumnezeu se va mânia pe poporul Său şi-l va pedepsi atunci când acesta va păcătui. Exact aşa s-a întâmplat. Şi exact aşa se întâmplă azi. Dacă diavolul nu a reuşit să-i ţină pe unii departe de Dumnezeu, departe de un legământ cu El, departe de Biserică, a reuşit totuşi să-i facă să curvească spiritual ispitindu-i cu lucrurile care ar fi trebuit date spre nimicire. El, diavolul, ştie ceea ce bieţii oameni nu ştiu. Şi anume că Dumnezeu este mânios pe ei şi-i va pedepsi pentru curvia lor, pentru amestecul lor cu lumea şi lucrurile ei.
          Tactica lui Balaam este azi mai folosita ca niciodată. Cred că cel rău chiar se bucură ca acei creştini care iubesc lumea să meargă duminica la biserică pentru că, în felul acesta, ei îşi vor duce acolo cu ei aluatul care va dospi şi în dreptul altora.
          Televiziunea sau Internetul sunt doar două dintr-un neam mare. Mai au mulţi fraţi şi surori de aceeaşi teapă pentru că se trag din acelaşi neam de uriaşi şi idolatri, neam pe care Dumnezeu ne-a poruncit să-l nimicim fără milă. Într-un cadru mai general îi găsim pe toţi în „lume şi lucrurile ei”.Toţi însă trebuie nimiciţi şi daţi morţii. Dar pentru aceasta trebuie să avem ură faţă de ei. Dacă ne sunt dragi îi vom face scăpaţi, îi vom ascunde prin cămăruţele întunecoase ale inimilor noastre şi-i vom încălzi la sân, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri.
          Creştinii azi se tot caută, ca la doctor, să vadă dacă au dragoste. Şi găsesc că au atât de multă încât toate le sunt îngăduite şi toate le sunt de folos, înşelându-se singuri. Cred că ar trebui mai des să ne căutăm să vedem dacă nu cumva ne lipseşte ura. Ura aceea pe care şi Dumnezeu o are faţă de tot ceea ce înseamnă păcat şi pe care El mult s-ar bucura să o găsească şi la noi. Şi abia atunci când avem ură faţă de rău şi păcat dovedim că avem iubire de Dumnezeu. Altfel toată povestea aceasta cu dragostea, de care mulţi creştini azi fac paradă, nu este decât un fum. Fum care va aduce în final multe lacrimi amare.  


Sursa: http://www.radiounison.ro/editorial/crestinul-trebuie-sa-urasca.html

De văzut: Virgiliu Gheorghe PERICOLUL PORNOGRAFIEI - partea a II-a


De văzut: Virgiliu Gheorghe PERICOLUL PORNOGRAFIEI - prima parte


Pornografia - Ultimul mesaj al criminalului violator în serie - Ted Bundy!



Fugi de poftele tinereții! Caută plinătatea Duhului Sfânt! Strânge Cuvântul Domnului! Roagă-te ca să nu cazi în ispită!

Doresc să se pună PUNCT!

     
www.youtube.com
Când văd potopul de păcate care inundă inimile tot mai multor oameni din Casa Sfințeniei mă înfior. Mult prea repede ne închinăm idolilor înalți dar nu de 60 de coți. Măcar dacă ar fi cuptorul aprins în fața noastră, poate că atunci am găsi o scuză de fațadă. Dar nu e nici cuptorul încins de șapte ori mai mult și nici idolul nu e atât de înalt și totuși în fața unor idolași, unor tinichele, unor monede, unor aere, unor pofte, unor frici, unor stricăciuni, unor pumni de țărână, se proștern cum nu s-au plecat niciodată înaintea Domnului că dacă s-ar fi aruncat înaintea Lui cu aceeași sete cum se închină păcatului și păcătosului Domnul ne-ar fi inundat inimile și am fi rămas cu El căci am fi gustat ce bun este El!
    Doresc să vină Domnul cât mai repede ca să nu cadă și mai mulți. Vreau să vină Domnul ca să nu mă prindă și pe mine lăcomia de bani! Vreau să vină cât mai curând căci tot mai mulți dau valorile divine pe ciorba de stricăciuni a lumii! Vreau să vină Domnul căci nu vreau să ajung să joc teatru. Vreau să vină Domnul căci vreau să văd titanii, aici sunt tot mai puțini. Doresc să se pună punct istoriei pentru Biserică. Biserica să plece ACASĂ. Cu fiecare secundă care trece tentaculele lumii prind pe tot mai mulți și mă doare. mă îngrozesc.
     
     
      Doamne, te rog, vino mai curând! 

luni, 11 iulie 2016

România pierde net 247 de cetăţeni pe zi. Cum poate fi oprită depopularea ţării


   Suntem mai puţini în fiecare zi ce trece cu 247 de persoane, cifră rezultată din decalajul mediu dintre numărul de decese şi cel al naşterilor, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Specialiştii spun că de vină ar fi nu numai situaţia economică precară, care determină cuplurile să facă mai puţini copii, dar şi tendinţa oamenilor de a pune în prim-plan cariera, în detrimentul familiei.



  România se află în cel de-al 26-lea an de declin demografic. Numai în primele cinci luni din acest an, populaţia României a scăzut  cu 37.515 de locuitori, ceea ce corespunde unei scăderi medii a populaţiei cu 247 de persoane pe zi, arată datele publicate, luni, de Institutul Naţional de Statistică (INS). Astfel, numai în luna mai a acestui an diferenţa dintre numărul de decese şi numărul de naşteri a fost de 6.519, reprezentând spor natural negativ. Sociologii atrag atenţia că politicile demografice neinspirate ne-au adus în această situaţie. Fără un nivel de trai decent, tinerii vor ezita să aducă pe lume copii. Mai mult, aceştia vor îngroşa rândurile celor care părăsesc ţara pentru un trai mai bun, ajungându-se la o veritabilă depopulare a României. În luna mai a acestui an s-au născut 14.492 copii, cu 1.135 mai puţini comparativ cu mai 2015, şi au decedat 21.011 persoane, număr în creştere cu  361  faţă de nivelul din aceeaşi lună a anului trecut. Potrivit INS, la 1 ianuarie 2015, populaţia rezidentă  a României a fost de 19,87 milioane de locuitori. Cariera, înaintea familiei Cifrele sumbre prezentate de Institutul Naţional de Statistică nu i-au luat prin surprindere pe specialişti. Spre exemplu, sociologul Mircea Kivu susţine că declinul demografic are la bază două explicaţii. „Ne confruntăm cu scăderea fertilităţii, se nasc mai puţini copii, asta şi pentru că femeile preferă să se implice mai mult în profesia lor şi pun accent pe carieră. Chiar dacă legea te protejează, atunci când lipseşti doi ani de la locul de muncă e clar că nu revii cu aceeaşi viteză. Astfel că amână foarte mult momentul şi, de regulă, dacă primul copil apare târziu, renunţă să-l mai facă şi pe al doilea“, a arătat specialistul. 

    Cum trebuie încurajaţi tinerii să devină părinţi Instabilitatea economică de la noi din ţară este un alt motiv pentru care tot mai puţini tineri sub 30 de ani aleg să devină părinţi. „Vorbim inclusiv de precaritatea serviciilor şi cea a prestaţiilor sociale“, a completat Kivu, precizând că aceştia pot fi stimulaţi să devină părinţi doar dacă nivelul de trai va fi îmbunătăţit. Însă tocmai faptul că nu le pot asigura copiilor toate cele necesare îi împinge pe tineri să aleagă calea străinătăţii, completează specialistul. „Este nevoie de o politici demografice coerente, care să se axeze pe bani cheltuiţi inteligent. Efectele s-ar vedea în 10, 20 de ani“, spune Kivu. „Trebuie sprijinită generaţia tânără - să aibă acces la spaţiu locativ, să obţină mai uşor credite, să li se ofere locuri de muncă. Dacă în următorii ani nu vom ajunge la trei copii de cuplu vom asista la depopularea României. Şi toţi se uită apatici şi nu înţeleg că prin migraţie, nu este exclus ca în zeci de ani să nu mai fim majoritari“, a declarat şi profesorul Marin Burlea, preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, arătând că pierderile sunt mai mari decât câştigurile. Alfred Bulai: „În realitate, nu ştim câţi suntem“ Sociologul Alfred Bulai pune la îndoială datele INS, susţinând că este foarte posibil ca în România să nu mai fie 19,8 milioane de cetăţeni, aşa cum se arată în statisticile oficiale. „În realitate, nu ştim exact câţi suntem. Nu avem cifre concrete, sunt tineri care au decis să plece, au rămas acolo, au făcut copii în străinătate. Sistematic, după anii 2000, a scăzut populaţia. Problemele demografice sunt grave în timp, mai ales dacă nu există forţă de muncă“, a subliniat Bulai.  Acelaşi lucru îl susţine şi Kivu. „Problema nu e că suntem mai puţini, ci că populaţia e din ce în ce mai îmbătrânită. «Decreţeii» îngroaşă rândurile de pensionari, iar dacă acum avem un salariat la un pensionar, în viitor vom avea doi pensionari la un salariat“, a conchis sociologul. Vestul, mai depopulat decât Estul La 1 ianuarie 2015, regiunea de dezvoltare Nord-Est (cu judeţele: Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui) deţinea cel mai mare număr de locuitori, cu o pondere de 16,5% în populaţia rezidentă a ţării. La polul opus se situa regiunea de dezvoltare Vest (formată din judeţele: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş) cu o pondere de doar 9,1% în populaţia rezidentă a ţării. Regiunea de dezvoltare Bucureşti–Ilfov este cea mai urbanizată regiune, populaţia urbană reprezentând 89,4% din populaţia totală a regiunii.  

   Mortalitatea infantilă, în uşoară scădere Mortalitatea infantilă a fost în uşoară scădere faţă de lunile precedente. Concret, în mai 2016 au murit 124 de copii cu vârsta de sub un an, comparativ cu 140 de decese în a cincea lună din 2015. Însă, cu toate că s-a înregistrat o scădere, România continuă să aibă cea mai mare rată a mortalităţii infantile din întreaga Uniune Europeană. „Sunt mai mulţi factori care influenţează aceste cifre. Avem, pe de-o parte, femeile care ajung prima oară la medic sau în maternitate abia atunci când nasc, deci ţine şi de prevenţie, şi de educaţie. Însă mortalitatea infantilă ţine de tot ceea ce se întâmplă cu un copil până la vârsta de un an. Sunt inclusiv probleme referitoare la îngrijirea copilului, cu mari diferenţe între ce se întâmplă în mediul rural şi în mediul urban“, a explicat sociologul Mircea Kivu. Cum ar putea fi salvaţi micuţii Acesta spune că o altă problemă o reprezintă lipsa de medici pediatri, prea puţini chiar şi pentru numărul de micuţi care se nasc în România în momentul de faţă. Ţara noastră se menţine pe primul loc în Uniunea Europeană privind mortalitatea infantilă, cu o rată de 8 la 1.000 de nou-născuţi vii, în 2015, care este dublă faţă de media europeană. O proporţie semnificativă dintre aceşti copii ar putea fi salvaţi dacă s-ar face detecţia precoce a naşterilor premature şi dacă ar exista o organizare eficientă, care să le permită să se nască în maternităţi dotate în mod adecvat, cu echipamente şi cu personal calificat.  

   Ce se va întâmpla în anul 2060 În perspectiva anului 2060, specialiştii anticipează că numărul populaţiei rezidente a României va continua să scadă, ajungând în anul 2060 la 13 milioane de locuitori. În nicio variantă de proiectare, populaţia României nu va înregistra creşteri. În varianta optimistă (presupunând creşterea fertilităţii, creşterea speranţei de viaţă şi un sold pozitiv al migraţiei externe), în 2060, ţara noastră ar avea 14,3 milioane de locuitori.

Senatorul Titus Corlățean la Biserica Filadelfia București

Titus Corlățean - gânduri duhovnicești


Polonia la ÎNĂLȚIME: 500.000 de cetățeni semnează pentru prohibiția totală a avortului


Reclamă stradală anti-avort în Polonia cu referire explicită la decretul nazist de liberalizare a avortului
O petiție publică în sprijinul proiectului de lege de ocrotire a vieții nenăscute a atins 500.000 de semnatari, ceea ce o califică oficial pentru a fi discutată de Parlament
Societatea civilă poloneză continuă să furnizeze modele. Anul 1990 și eliberarea de comunism au găsit aici o societate civilă organizată, cu rădăcini istorice în solidaritatea arătată de-a lungul timpului, în vremurile cele mai grele, de polonezi. Ca atare, impostorii din grupurile de presiune și lobby ale teroristului George Soros au găsit în mare partedeja ocupat locul pe care l-au putut revendica în alte țări, precum România, cu succes. Legislația pro-familie, protejarea constituțională a căsătoriei, protejarea copilului nenăscut în fața plăgii avortului, respingerea „educației sexuale” dar și manifestările de independență politică sunt, cu toate, semne ale solidității ethos-ului polonez. Fără susținerea publică, aceste legi n-ar putea să reziste.
Că în Polonia societatea civilă este una autentică o dovedește și campania de amendare a legii avortului, destinată să îl scoată complet în afara legii. Din 1993, în Polonia avortul la cerere este prohibit. Totuși, legea permite avortul ca excepție în caz că sarcina pune în pericol viața și sănătatea mamei, dacă sarcina este rezultatul unui viol sau incest precum și dacă fătul are o malformație gravă. Dacă aplicarea procedurilor privind excepțiile este mult mai serioasă ca în alte țări precum România (numărul mediu de avorturi legal efectuate în Polonia anual nu depășește 500, la o populație de peste 40 de milioane!), ele sunt, totuși, suficient de ambigue sau de nedrepte. A lăsa posibilitatea avortării „legale” a unor copii doar pentru că au handicap este inacceptabil din punct de vedere moral și inconsistent cu ordinea naturală.
Cum nu există nimic bun care să nu poată fi îmbunătățit, mai multe organizații civice au propus scoaterea în afara legii a oricărei forme de avort. Proiectul beneficiază de susținerea partidului conservator aflat la putere, Lege și Justiție și a d-nei prim-ministru Beata Szydlo personal.
Ieri am aflat că petiția publică în sprijinul proiectului de lege a atins 500.000 de semnatari, ceea ce o califică oficial pentru a fi discutată de Parlament.
Celor care au tendința de a face comparații cu situația avortului în România le atragem atenția că aversiunea polonezilor față de avort are rădăcini istorice: avortul a fost legalizat de 2 ori în istoria acestei țări, în momente nefaste: de ocupantul hitlerist și de ocupantul stalinist. Ambele, cu intenția declarată de a decima națiunea poloneză. De aceea, abolirea legii avortului în 1993 a fost aici un demers firesc.

Sursa: http://www.culturavietii.ro/2016/07/11/polonia-500-000-cetateni-semneaza-interzicerea-totala-avortului/

Sodoma distruge familia!

   
apologeticum.wordpress.com
„Copiii mei și cu mine am suferit mari pierderi din cauza deciziei fostului meu soț de a se identifica drept homosexual și a se descotorosi de viața sa alături de noi. Timpul aduce la lumină profunzimea acestor răni, dar eu nu le voi permite să ne distrugă, pe mine și pe copiii mei.
  Refuz să îmi pierd credința și speranța. Cred în puterea legământului căsătoriei între un bărbat și o femeie cu o pasiune înmiită astăzi, față de când m-am căsătorit.
  Există o altă cale pentru persoanele atrase de același sex. Distrugerea nu este singura opțiune – nu poate să fie. Copiii noștri merită ceva mult mai bun de la noi.
  Acest tip de suferință nu ar trebui să se întâmple niciodată altui soț, altei soții sau altui copil. Vă rog, vă implor: apărați căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie. Trebuie să apărăm căsătoria – și viețile prețioase pe care căsătoria le creează.”

sâmbătă, 9 iulie 2016

Statele Comuniste ale Americii: O școală a chemat poliția pentru că un elev avea versete din Biblie la el

  Triumful marxism-leninismului în America: un copil din ciclul primar a fost scos în fața clasei pentru a fi criticat, întrucât avea la el notițe cu versete din Biblie. Versetul fusese lipit de mamă, împreună cu cuvinte de încurajare, pe pachetul pentru prânz. După ce copilul le-a arătat colegilor la ora mesei notițele, conducerea școlii a chemat poliția, iar un ofițer le-a făcut o vizită părinților acasă. Cazul a fost preluat de organizația The Liberty Counsel care va reprezenta juridic părinții copilului abuzat.

Experiența care face diferența - Pastor Relu Moldovan


Dumnezeu nu-și zidește lucrarea cu stricaţi!

  •  
    you-polluted-me.blogspot.com
    Vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. 
    Au venit la Zorobabel şi la capii de familii şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi, căci şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.”  Dar Zorobabel, Iosua şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru, ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul perşilor.” Atunci, oamenii ţării au muiat inima poporului lui Iuda, l-au înfricoşat ca să-l împiedice să zidească  şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici, ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cirus, împăratul perşilor, până la domnia lui Darius, împăratul perşilor.” - Ezra 4:1-5

    Când poporul Domnului s-a apucat de treabă, ca să zidească din nou Templul, stricaţii au apărut imediat. De cele mai multe ori poporul lui Dumnezeu avea nevoie ca să fie motivat ca să facă lucrarea lui Dumnezeu, stricații nu au avut nevoie, au sărit înainte căci nimeni nu este mai bun ca ei! Un om cu teamă de Dumnezeu de multe ori se vede prea mic, stricații, nu, nici gând, vor să fie peste tot, se bagă, sar, se aruncă. Din proprie inițiativă dușmanii vor să clădească ei, au pretenții uriașe, vor în față, au aspirații mari. 
   Vrăjmașii, cum îi numește Ezra, nu se tem de Dumnezeu ci, cu dușmănia în inimă, luptă împotriva lucrării Domnului, a oamenilor Lui, dar în primă fază cu o vorbire miroasă,  cu accentul pe rugăciune și închinare, vor să acționeze chiar din interior dacă se poate și încearcă să-și mascheze planul mârșav vânzând despre ei imaginea celor care fac parte din aceeași tabără cu sfinți fiindcă și  nu îi doare gura să spună că și ei se închină lui Dumnezeu. Mulți sunt înșelați de ei, mulți dar nu toți!

   Liderii de atunci ai poporului Domnului au avut discernământ! Aveau nevoie de muncitori. Erau puțini, doar o mână de oameni, raportat la câți au fost în vremurile lor de aur. Dar, cu toate că aveau nevoie de muncitori nu s-au lăsat manipulați de tonul înșelător, de tonul viclean, de tonul perfid. Știau și de aceea nu i-au lăsat pe stricați să intre căci aveau să strice din interior, să producă cele mai mari pagube. Nu s-au lăsat liderii înșelați căci știau că e ușor să spui Doamne, Doamne dar să fii dușman în același timp, să fii omul fărădelegii și să te afișezi cu Dumnezeu pe buze, știau liderii poporului Domnului că teatrul e ușor de jucat chiar și cel în care îmbraci roluri „sfinte”. Știau că minciunile pot să curgă în debit uriaș doar până reușesc că bată cuiul. Nu au lăsat garda jos căci dacă le deschideau ușa, dacă-i lăsau și se uneau cu ei îi părăsea Dumnezeu. Imediat le-a mirosit a putred și au acționat potrivit principiului lor: lucrarea lui Dumnezeu se clădește dar nu cu oameni care mimează dragostea, nu cu actori, nu cu vopsiți, nu cu mișei care în fața vorbesc de jertfe dar în spate coc eliminarea sfinților, care-și flutură „bunătatea”, nu cu oameni care au numele Domnului pe buze dar inima este plină de păcate, NU! Lucrarea lui Dumnezeu se ridică și numai cu doi oameni, dar doi care sunt în Adevăr și în Duhul Domnului. Liderii nu s-au lăsați duși cu preșul. Ce bine a fost de ei! Păcat că mulți,  de-a lungul istoriei, și azi, nu au luciditatea contemporanilor lui Ezra și principiul lor: Dumnezeu nu-și zidește lucrarea Lui cea sfântă cu oameni care au capul negru! 
    Nu doar că păcatele celor stricați sunt un zid de despărțire între om și Dumnezeu, nu doar că cei nelegiuiți aduc blestemul unde sunt, exact ca și Acan și nu este propășire, nu doar că nelegiuirea este ca putregaiul, trece de la unul la altul exact cum trece de la un măr putrezit la celelalte și le strică pe toate, dar mintea stricaților, pentru că nu este luminată de Duhul Domnului, pentru că nu sunt duhovnicești, pentru că nu pot pricepe și auzi vocea lui Dumnezeu, nu poate clădi sfințenia, nu pot decât să nască moartea nu viața, lumea nu neprihănirea, păcatul nu evlavia. 
    După cum lupii nu sunt lăsați să păzească oile, după cu hoții nu sunt puși paznici la tezaur, tot așa, dacă vrem să vedem lucrarea lui Dumnezeu propășind, trebuie să înțelegem că numai prin oamenii curați ai lui Dumnezeu poate ca să fie clădită! Și vai de cine distruge Templul lui Dumnezeu! 

    Să ne dăm toate silințele să facem numai voia lui Dumnezeu!
    

Mândria, toboganul spre dezastru!

armoniamagazineusa.com
  • Un om plin de sine este întotdeauna gol în ochii celorlalți.

  • ndria enervează pentru ca este monotonă: ea povestește întotdeauna orice istorie și orice isprava la persoana a-I-a.

  • Mulți curcani nu s-ar mai înfoia asa de tare în fața gospodarului dacă ar putea vedea puțin în viitorul care-i așteaptă.

  • Un om mândru este asemănător cocoșului care își închipuie că, în fiecare dimineață, soarele se trezește devreme și răsare doar ca să-l audă pe el cum cânta.

  • Nimeni nu este mai gol ca cel plin de el însuși.

  • Dacă ar fi să enumeri zece oameni inteligenți din orașul tău, care ar fi ceilalți nouă?

  • Cu cât ai mai multe, cu atâta îi ești mai dator lui Dumnezeu, asa ca nu văd de ce te-ai putea mândri când traiești ca un datornic!

  • Îi poți identifica pe cei mândrii după ceața care li se lasă în priviri de îndată ce conversația nu mai este despre ei înșiși.

  • Mândria este o boală ciudata, ea face greata celor din jur, nu celui ce o are!

  • Un om care are o părere prea buna despre el însuși este ca și cel ce călătorește cu balonul. Toți oamenii ii par mai mici decât sunt ei în realitate, dar, în același timp, toți îl vad pe el mai mic decât se crede el.

  • Daca vrei sa vezi cat esti de important, baga-ti degetul in apa, iar cand il scoti, uita-te sa vezi cat de mare este gaura in urma lui.

  • Trebuie să-ți fie mila de cel arogant, el nu are prieteni adevărați! Când ii merge bine, nu cunoaște pe nimeni; când ii merge rău, nu-l cunoaște nimeni.

  • Exista o categorie de oameni care nu pot trece niciodată cu vederea o facere de bine-atunci când ei au făcut-o!

  • La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit. (La Bruyere)

  • Leviticul 26:19 - Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier şi pământul, de aramă.

  • Psalmii 10:2 - Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

  • Proverbele 8:13 - Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.

  • Proverbele 16:18 - Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înainte căderii.