miercuri, 29 martie 2017

Toată noaptea şi-a trimis "Putin" oamenii pe blogul meu amărât


   Acum la ora aceasta, 5 şi 32, am 42 de vizitatori unici ruşi, trimişi de "Putin".  Ştiu, cam ştiu, pe cine deranjează informațiile de pe blogul meu. Ştiu cine are resurse şi echipă sä folosească servere ruseşti ca sä-mi spargă blogul, şi tot interesul. 
   Ok, dacă nu sunt lăsat în pace, mai ies o dată din moleşalä! Adevărul e pentru cei mândrii şi care nu vor să se pocäiască precum apa clocotită! 
   Mereu am căutat să stau liniştit! Nu am acționat ci am re-acționat ca să mă protejez! Voi face şi acum la fel dar foarte hotărât!

Doamne dă-mi te rog lumină!

marți, 28 martie 2017

Mesaj pentru PARLAMENTUL ROMÂNIEI - PREŞEDINTE Viorel Iuga

Sursa foto: Agnus Dei



Deputaţii noştri au scos de pe ordinea de zi proiectul de lege pentru organizarea referendumului în vederea modificării Constituţiei, motivând că nu ştiu exact unde trebuie votat întâi! 
Acţiunea aceasta mă determină să mă gândesc la câteva posibilităţi:
1. Domniile lor sunt sinceri şi chiar nu ştiu unde trebuie votată legea. În cazul acesta cred că ar fi normal să îşi ceară scuze pentru că nu s-au informat la timp şi dacă nu pot repara greşeala imediat, să îi lase acolo pe cei care ştiu legile şi doresc să le respecte.
2. Domniile lor ştiau ce au de făcut, însă ne cred aşa de naivi încât nu pricepem jocurile prin care încearcă să saboteze proiectul de schimbare a Constituţiei. Dacă aceasta este situaţia, îi informăm că am început să ne trezim. Dacă nu au remarcat, sunt mai naivi decât noi. 
3. Domniile lor cred că Dumnezeu este o idee, o poveste... În cazul în care gândesc aşa, îi asigurăm că nu va dura mult şi se vor întâlni cu realitatea. Dumnezeu există, El este atotputernic, sfânt, drept şi clar atât în oferte, cât şi în aşteptări. Ideea familiei a fost a Lui şi El a creat-o aşa cum a ştiut că este bine. Cine se supune deciziilor Lui prezentate în Sfintele Scripturi va avea parte de binecuvântări vremelnice şi veşnice. Cine i se împotriveşte, indiferent de persoană, va suporta consecinţele. 
Continuăm să ne încredem în Dumnezeu. El ne iubeşte şi nu ne va dezamăgi!

Parlamentul României tremurä în fața Sodomei


Sursa: http://www.stiripesurse.ro/rasturnare-de-situa-ie-in-parlament-lovitura-pentru-coali-ia-pentru-familie_1187954.html

luni, 27 martie 2017

Mâine, 28 martie 2017, o dată istorică! Parlamentul României o să fie la ÎNĂLȚIME!


ALELUIA! Deputații au adoptat redefinirea familiei: Cum va fi revizuită Constituția

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat pe articole, luni, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.
În forma actuală, Constituţia spune că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi.

Deputaţii PSD, ALDE şi PMP, dar şi unii dintre cei ai PNL au declarat că vor susţine acest proiect de lege.

El urmează să fie supus votului final în şedinţa de plen de marţi a Camerei Deputaţilor.



Un PREŞEDINTE, un MESAJ PUTERNIC, un PASTOR - VIOREL IUGA!


joi, 23 martie 2017

Pentru familia Munteanu Remus şi Manuela - despre suferință - Iosif Trifa

Viaţa unui creştin adevărat nu e numai o viaţă de luptă, ci şi de suferinţă
„Iar tu te luptă şi suferă”… zice într-un loc Ap. Pavel (II Tim. 2, 3). S-ar părea o contrazicere între aceste vorbe. Dar nu este. În viaţa unui creştin luptător şi biruitor îşi are şi suferinţa însemnătatea ei, o însemnătate foarte mare. În Evanghelia Mântuitorului îşi are locul ei, un loc foarte însemnat. O latură a Evangheliei, o latură a mântuirii noastre sufleteşti este tocmai suferinţa. Să nu uităm că Mântuitorul a fost înainte de toate un Miel – Mielul lui Dumnezeu – Care a biruit prin răbdare, tăcere şi suferinţă. Din cele zece fericiri pe care le-a spus Mântuitorul, jumătate vorbesc despre suferinţele ce le vor avea cei „fericiţi”… „Fericiţi sunt cei ce plâng… fericiţi sunt cei prigoniţi din pricina neprihănirii… Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni… Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii şi vă vor ocărî şi izgoni dintre ei”… (Matei 5, 1-12 şi Luca 6, 20-23).
Despre însemnătatea suferinţelor în viaţa noastră creştinească aş putea scrie o carte întreagă. Voi spune aici pe scurt că sunt patru feluri de suferinţe.
1. Întâi e suferinţa care vine ca o pedeapsă pentru păcate şi ca o chemare, ca o solie a Tatălui Ceresc, să ne întoarcem din căile pierzării. O astfel de suferinţă sunt şi necazurile vremurilor noastre, care de ani de zile ne cheamă să ne întoarcem la Dumnezeu.
2. A doua este suferinţa ce ne vine ca o încercare a credinţei noastre. O astfel de suferinţă a fost aceea a lui Iov din Biblie.
3. A treia e suferinţa ce ne vine de la Domnul ca să cureţe aurul credinţei şi inimii noastre. În foc se curăţă şi aurul; în focul necazurilor şi al încercărilor se curăţă şi aurul credinţei noastre. Printr-o astfel de suferinţă curăţitoare a trecut Iosif, din Biblie, şi toţi aleşii Domnului. Printr-o astfel de suferinţă trec toţi cei care apucă pa calea mântuirii sufleteşti. „Pe cei care îi iubeşte, Domnul îi ceartă”, zice Scriptura. Precum olarul arde mai tare în cuptor vasele cele mai bune, aşa face şi Domnul când dintr-un om vrea să facă un vas ales. Domnul Îşi scoate vasele cele alese din cuptorul suferinţelor. Aleşii Domnului au ieşit şi ies aproape toţi din şcoala suferinţelor.
O, ce minunată este suferinţa şi roadele ei în viaţa creştinească! Astronomii spun că dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu noaptea n-am cunoaşte cerul; n-am cunoaşte cerul înstelat, n-am cunoaşte cea mai minunată oglindă a puterii lui Dumnezeu: Universul cu luminile şi cu minunile lui.
Dacă n-ar fi fost noaptea, n-am cunoaşte deplin puterea şi mărirea lui Dumnezeu. Aşa şi în lumea cea sufletească: dacă n-ar fi noaptea suferinţelor, n-am cunoaşte deplin puterea şi darul lui Dumnezeu, n-am cunoaşte deplin încrederea şi alipirea noastră de Dumnezeu. „Ne lăudăm în suferinţe – zice Ap. Pavel – pentru că suferinţa lucrează răbdare, iar răbdarea biruinţă” (Rom. 5, 3-4 şi Iacob 2, 12). Suferinţa ne ţine strâns legaţi de Dumnezeu, ne apropie mereu de Dumnezeu, ne ajută să-L aflăm cu adevărat pe Dumnezeu şi mântuirea sufletului nostru. În acest înţeles cere Mântuitorul să ne purtăm zi de zi crucea suferinţelor.
Eu nu mă ruşinez să spun că L-am aflat cu adevărat pe Mântuitorul numai după ce El a pus pe umerii vieţii mele o cruce grea de suferinţă. Eu nu mă ruşinez să spun că mă rog şi azi Domnului să lase această cruce pe umerii mei ca nu cumva, uşurându-mă de apăsul ei, să pierd iarăşi calea mântuirii.
4. A patra este suferinţa şi prigoana pentru Mântuitorul şi Evanghelia lui Iisus. Mântuitorul a spus apriat că toţi cei ce vor crede în El vor avea de suferit prigoane şi necazuri. „În lume necaz veţi avea, dar îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33), „Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor urî… dacă pe Mine M au prigoni şi pe voi vă vor prigoni… şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu” (Luca 21, 12; Ioan 15, 20; Matei 10, 25). Ap. Pavel a spus şi mai apriat acest lucru în cuvintele: „Şi toţi care voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus vor fi prigoniţi”. „Căci vouă vi s-a dat harul – zice Ap. Pavel – nu numai să credeţi în El (Iisus), ci să şi pătimiţi pentru El” (Filip. 1, 29).
E lucru dovedit că, îndată ce se apucă cineva să trăiască o viaţă după Evanghelie, încep după el hulele, batjocurile şi fel de fel de necazuri. Oare de ce?
Întâia dată pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte”. Diavolul doarme liniştit ştiindu-l câştigat de partea sa. Dar, îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate rezervele şi meşteşugirile lui să nu-şi piar¬dă „credinciosul”. Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie: „De când am intrat în Oaste nu mai am pace cu oamenii ăştia, că tot strigă după mine că-s pocăit, pentru că după ieşitul din biserică nu mă duc cu ei la crâşmă şi nu mai am tabac să le dau ţigări”…
Adică, vedeţi, până când omul a băut şi a duhănit în rând cu oamenii, a avut linişte, dar, odată ce s-a lăsat de aceste rele, a pierdut „liniştea”.
Cel ce se hotărăşte la o viaţă nouă va avea mult de suferit din partea celor păcătoşi. De ce? Pentru că viaţa celui credincios este ca o oglindă curată în care necredinciosul îşi vede păcatele sale şi murdăria sa.
De aceea, cei necredincioşi nu-i pot suferi pe cei credincioşi.
Însă noi să nu ne speriem de nici o suferinţă şi de nici o prigoană. Să ne gândim că suferinţele şi prigoanele vin tocmai pentru curăţirea şi întărirea credinţei noastre. Un creştin adevărat e acela care ştie suferi. Ştiţi pe cine urăşte mai mult diavolul? Pe omul care vrea să sufere. Pe omul care ştie să sufere. Mântuitorul nu vă lasă singuri în vreme de suferinţă. Darul şi puterea lui Dumnezeu se arată tocmai pe vreme de încercare, de suferinţă şi prigoană. În acest înţeles zice Ap. Pavel: „Am plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare… În slăbiciunile mele se adevereşte puterea lui Hristos” (II Cor. 12, 9-10).
Suferinţa pentru Hristos dă celor credincioşi o plăcere, o bucurie, o mulţumire sufletească. Această bucurie o aveau şi o simţeau creştinii cei dintâi, despre care într-un loc zice Scriptura că după o bătaie de nuiele „au plecat, bucurându-se că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru numele Domnului Iisus Hristos” (Fapte 5, 40-41). Dar, pe lângă această mulţumire sufletească, suferinţele ajută şi la răspândirea Evangheliei lui Hristos. Puterea de răbdare şi de suferinţă a unui creştin adevărat este o predică, este doar cea mai grăitoare predică despre puterea Evangheliei. Evanghelia s-a răspândit în lume tocmai prin pildele de răbdare şi de suferinţă pe care le-au ştiut arăta creştinii cei dintâi.
O, ce predică minunată! O, ce examen minunat este răbdarea şi suferinţa pentru Hristos şi sufletul nostru! Câţi însă cunosc această predică? Câţi însă reuşesc să treacă cu bine peste acest examen?
Preot Iosif Trifa, Examenul lui Iov

Fie ca bunul Dumnezeu să vă mângâie inimile, familia, pe toți cei dragi. Suferința e dureroasă dar cu noi este Părintele mângâierilor! Fie sa-L simțiți cum vă stă aläturi!

O metodă de a distruge o viaţă de slujitor


   Orice slujitor care este vertical este o țintă a atacurilor duhurilor räutäții si a oamenilor färădelegii. Scopul demonic, dacă slujitorul nu poate sä fie corupt, este stricarea numelui şi scoaterea lui din slujire. În cazul meu lucrurile au stat într-un fel foarte complicat. În cazul de anul trecut, dupä ce am meditat şi le-am pus cap la cap, cam aşa au stat, fratele trebuia sä se întâlneascä într-un loc public cu cineva. Acel cineva 100 al 100 a fost pus să facă asta. În locaţia unde l-a aşteptat pe slujitor avea pregätită o cafea pentru el cu un etno-botanic, substanţă care duce la pierderea memoriei şi a controlului, în cafea care nu e identificabil la analizele de la noi, şi care duce la pierderea cunoştinţei. 
   Slujitorul a spus că  a simțit că acea cafea avea un gust ciudat. A fost asigurat că e totul în regulă. Dar imediat şi-a pierdut cunoştinţa. După ce l-a scos din peco l-a dus şi i-a turnat alcool pe gât căci substanța din cafea l-a adus în starea dorită de cel care a pus substanța. Fiind în starea aceea a "cooperat" cu nelegiuitul care era parte a planului de eliminare a slujitorului.
   Alcoolul a intrat imediat în sânge. L-a adus în stare de comä alcoolicä. Nu se ştie unde l-a dus apoi şi dacă a mai făcut ceva cu slujitorul. Dupä aceea l-a dus la el acasă şi i-a läsat sticla cu alcool lângă el în maşină.
   Când a fost gäsit de soție l-a dus de urgență la Floreasca crezând că e otrăvit. Acolo m-am interesat. Pentru că au väzut alcool au spus ca e de la alcool. Ei au fost interesați şi dacă este otravă. Nu au găsit. Sunt teste care nu se fac pentru anumite tipuri de substanţe. Pentru că nu au găsit otravă ci alcool testele nu au fost făcute mai departe. Sunt substanțe care aduc pe cineva în stare de inconştienţă care nu ies la analizele care se fac într-un spital. Ele nu sunt la categoria otravă!
   Pe hartie unii zic ca scrie alcool. Nu se spune modul în care un slujutor care nu bea a fost adus în stare de comă alcoolică. Am spus-o eu mai sus. Scopul a fost defăimarea slujitorului și eliminarea lui căci cineva a fost de părere că slujitorul trimitea unele informații în public. Cel care credea acest fapt cu cel care a pus slujtorului substanța în cafea există indicii că au făcut uneori front comun.
    Stimați cititori, oameni cu teamă de Dumnezeu, Domnul îi păzeşte pe ai Lui dar şi noi trebuie să ne păzim. Scriu aceste lucruri fiindcă trebuie să fim extrem de atenți căci frate pe frate se dă la moarte. Domnul Hristos a fost vândut de un ucenic de al Său. În zilele din urmă pe care le trăim slujitorii Domnului şi Biserica este atacată cum niciodată nu au mai fost. Numai prin rostirea adevărului, apropierea de Dumnezeu şi atenție sporită putem rezista. Petru a fost scăpat în mod supranatural din închisoare. Pavel a fost scăpat de la complot în diferite moduri datorită celor din jur. 
   Când nu mai poți tu poate EL, Dumnezeu! Vigilență deplină!


luni, 20 martie 2017

Cea mai mare ameninţare la adresa BISERICII - PORNOGRAFIA

Cea mai mare amenințare pentru cauza lui Hristos, din toată istoria Bisericii, este pornografia. Ea distruge mai multe biserici, pastori, căsnicii, bărbați și femei decât orice altceva din toată istoria. Pornografia online e prezentă pretutindeni. Problema este ușurința cu care o o poți accesa, faptul că e ieftină și ți-o poți permite. Și faptul că o poți face în privat.
Sunt 210 țări din lume. Cu privire la cele care caută cuvintele „sexy” și „porn”, numărul 10 în lume e România. La vârsta de 8 ani, global, copiii încep să consume pornografie. Asta înseamnă că mulți din ei încep să vadă aceste materiale înainte de 8 ani, de la 4-6 ani.
Un exemplu - O mamă creștină mă sună și mă întreabă ce să facă cu fiul ei. Fiul ei, în vârstă de 13 ani, mergea la o școală creștină, dar mama a simțit că ceva nu e în regulă, i-a luat telefonul să-l verifice și a găsit pornografie în el. Evident, ca orice „părinte creștin bun”, nu au vorbit niciodată despre pornografie cu el. Mai târziu, au stat de vorbă cu el, întrebându-l de ce are acele materiale pornografice pe telefon. „Tată, a trebuit să o fac, pentru că în vestiar la școală, toți băieții credeau că eu sunt homosexual pentru că nu mă uitam la pornografie. Așa că a trebuit să descarc materialele, și în fiecare zi, în vestiarul băieților, ne uităm pe telefon, pentru ca ceilalți băieți creștini să nu-mi spună că sunt homosexual”


Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/viata-spirituala/sexualitate/pornografie/5336-josh-mcdowell-cea-mai-mare-amenintare-azi-la-adresa-bisericii-este-pornografia#ixzz4brJki3ds
Follow us: @alfaomegatv on Twitter | alfaomegatv on Facebook


România nu e Sodoma! Ieşim pentru VIAȚĂ! Ieşim pentru VALORI!


    Sâmbătă 25 martie 2017 eşti chemat să  ridici sus valorile care azi sunt atacate de cohortele de demoni şi de oamenii nelegiuirii! 
    Sâmbătă cu noi nu o să fie instituțiile de forță ale țării dar o să fie Domnul Domnilor, Isus Hristos! 
  Ieşim pentru că ne identificăm cu valorile Lui care sunt VIAȚĂ şi BINECUVÂNTARE! 
   Nu camerele o să fie cu ochii pe noi ci cerul în sărbătoate, miile miilor lui Dumnezeu! 
   O sä fie de vis! Cel mai frumos este să te identifici cu voia Domnului Hristos, să o trăieşti şi să o răspândeşti în lume! 

   Să fim LUMINĂ! Valorile SFINTE să lumineze din inimile noastre în bezna lumii! 

   ROMÂNIA NU ESTE SODOMA! 

Şase pui şi-o biată mamă

Sursa: Lumea poeziilor - facebook

sâmbătă, 18 martie 2017

O zi care oferă o perspectivă promițătoare


     E o zi a surprizelor. Nu mă aşteptam ca fratele Mărcuț sä ajungă preşedintele Comunitații. Personal îi dau slavä Domnlui cäci am aflat că frații au ales între dumnealui şi fratele Emil. Fratele Mărcuț în perioada cât a fost pastor la noi a avut câteva inițiative care au făcut ca lucrarea sä continue şi s-a väzut cälăuzire. Oricare frate dintre cei doi era o alegere bună pentru Comunitate având în vedere contextul actual, din punctul meu de vedere!
   Dumnezeu să-i întărească pe frați să conducă Comunitatea în credința dată sfinților odată pentru totdeauna cu sfințenie, dreptate, autoritate şi fără compromis cu păcatul! Comunitatea are nevoie de PENTICOSTALI! 
  Ce este interesant, din nou, este promptitudinea cu care acest cont Frământând Gânduri este la curent cu tot ce se petrece atât de departe de Suceava. 
    Ce este interesant este că "proprietara Frământând Gânduri" alfă foarte repede informațiile, este foarte preocupată sä le afle şi cunoaşte amănunte despre viața de slujire a multor frați slujitori o persoană care se ascunde, s-a botezat dar nu public ci pe ascuns, oare chiar s-a botezat, şi a fost vindecată de cancer in timp ce era botezată pe ascuns într-o seară de luni după terminarea programului de rugăciune, chiar crede cineva asemenea basme? Pot să fie ele dovedite cu acte medicale, fotografii şi martori credibili?
    Sunt multe ciudățenii, prea multe pe această paginä Frământând Gânduri, mai ales în ultima vreme!

   Dincolo de aceste, dacă mă uit la ce este azi, consider că există nädejde. Sper să nu mă înşel!

   Fie ca să stăm înaintea Domnului pentru Biserică, sfinți şi mai ales pentru slujitorii Domnului Isus care sunt ținte căci dacă este doborât un slujitor cu el cad şi alții, dacä sunt tari slujitorii şi Biserica este puternică!


luni, 13 martie 2017

Teama de Domnul



Deut. 6:1-2 „Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire; ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau, şi să ai zile multe."

O poruncă frecventă dată poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament este „să se teamă de Dumnezeu" sau „să se teamă de Domnul". Este important ca să cunoaştem ce înseamnă această poruncă pentru noi, în calitate de credincioşi. Numai în măsura în care ne temem cu adevărat de Domnul vom fi eliberaţi din robia tuturor temerilor anormale şi satanice.



SENSUL TEMERII DE DOMNUL.



Porunca cuprinzătoare „să te temi de Domnul" include o gamă de aspecte diferite ale relaţiei credinciosului cu Dumnezeu.

(1) Esenţială fricii de Dumnezeu este recunoaşterea sfinţeniei, dreptăţii şi neprihănirii Sale ca o întregire a iubirii şi îndurării Sale, cunoscându-L şi înţelegând în mod deplin cine este El (compara cu Prov. 2:5). O astfel de teamă este bazată pe recunoaşterea faptului că Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt, a cărui autentică natură îl face să judece păcatul.

(2) A te teme de Domnul înseamnă a privi la El cu teamă sfântă şi adoraţie şi a-L onora pe Dumnezeu ca Dumnezeu datorită marii Lui slave, a sfinţeniei, majestăţii şi puterii Sale (vezi Fil. 2:12 ). De exemplu, când Israeliţii la Muntele Sinai L-au văzut pe Dumnezeu că Se manifestă prin „tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere", ei toţi „tremurau" de teamă (Ex. 19:16) şi i-au cerut lui Moise să le vorbească el, decât Dumnezeu însuşi (Ex. 20:18-19; Deut. 5:22-27). De asemenea, psalmistul, în meditaţiile sale asupra lui Dumnezeu ca şi Creator, afirmă în mod explicit: „Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii pământului să tremure înaintea Lui! Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă" (Ps. 33:8-9).

(3) Adevărata teamă de Domnul îi determină pe credincioşi ca pentru mântuire să-şi pună credinţa şi nădejdea lor numai în El. De exemplu, după ce Israeliţii au traversat Marea Roşie ca pe uscat şi au văzut marea nimicire a oştirii egiptene, ei „s-au temut de Domnul şi au crezut în Domnul" (vezi Ex. 14:31, nota), în mod asemănător, psalmistul cheamă pe toţi cei care se tem de Domnul „să se încreadă în Domnul. El este ajutorul şi scutul lor" (Ps. 115:11). Cu alte cuvinte, teama de Domnul produce în poporul lui Dumnezeu o nădejde sigură şi încredere în El. Nu este de mirare deci, că asemenea oameni sunt mântuiţi (Ps. 85:9) şi primesc iubirea şi îndurarea Sa iertătoare (Luca 1:50; compară cu Ps. 103:11; 130:4).

(4) În sfârşit, frica de Dumnezeu implică recunoaşterea că El este un Dumnezeu care priveşte cu mânie păcatul şi are putere să pedepsească pe cei care încalcă legile Lui neprihănite, atât în timpul vieţii de aici cât şi în veşnicie (comp. cu Ps. 76:7-8). Când Adam şi Eva au păcătuit în Grădina Edenului, le-a fost teamă şi au încercat să se ascundă de faţa lui Dumnezeu (Gen. 3:8-10). Moise a trăit acest sentiment al fricii de Dumnezeu când a petrecut patruzeci de zile şi nopţi în rugăciune pentru Israeliţii păcătoşi: „Căci mă îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească" (Deut. 9:19). în mod asemănător, în Noul Testament, imediat după ce aminteşte de viitoarea răzbunare şi judecată pe care le va aduce Dumnezeu, autorul epistolei către Evrei a scris: „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu" (Evr. 10:31).



MOTIVELE PENTRU FRICA DE DOMNUL.

Temeiurile pentru frica de Domnul provin din înţelesul fricii de Domnul.

1. Ar trebui să ne temem de El datorită puterii Sale mari, in calitate de Creator al tuturor lucrurilor şi al oamenilor (Ps. 33:6-9; 96:4-5; Ioan 1:9).

(2) În plus, uimitoarea Sa putere pe care El continuă să o exercite asupra elementelor creaţiei şi asupra noastră reprezintă un motiv al fricii noastre de Dumnezeu (Ex. 20:18-20; Ecl. 3:14; Ioan 1:11-16; Marcu 4:39-41).

(3) Când noi ne dăm seama de sfinţenia Dumnezeului nostru, adică de permanenta Sa adversitate faţă de păcat, răspunsul firesc al sufletului omenesc este să se teamă de El (Apoc. 15:4).

(4) Oricine vede strălucirea slavei lui Dumnezeu nu poate decât să se teamă (Mat. 17:1-8).

(5) Binecuvântările permanente pe care le primim de la Dumnezeu, în mod deosebit iertarea păcatelor noastre (Ps. 130:4), trebuie să ne facă să ne temeni de El şi să-L iubim (I Sam. 12:24; Ps. 34:9; 67:7; Ier. 5:24; vezi articolul PROVIDENŢA LUI DUMNEZEU ).

(6) Fără nici o îndoială, faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptăţii care va judeca tot neamul omenesc dă naştere fricii de El (Deut. 17:12-13; Is. 59:18-19; Mal. 3:5; Evr. 10:26-31). Este un adevăr solemn şi sfânt faptul că Dumnezeu priveşte şi apreciază permanent faptele noastre, atât pe cele bune cât şi pe cele rele şi că noi vom fi consideraţi răspunzători pentru acele fapte, atât acum cât şi în ziua judecăţii noastre personale.



IMPLICAŢIILE PERSONALE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE TEAMA DE DOMNUL.



Teama de Domnul este mult mai mult decât o doctrină biblică. Ea se aplică în mod direct la viaţa noastră de fiecare zi, în numeroase feluri.

(1) Mai întâi, dacă ne temem cu adevărat de Domnul, vom duce o viaţă de ascultare de poruncile Sale şi vom spune un repetat „Nu" păcatului. Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a inspirat teamă poporului israelit la Muntele Sinai a fost ca ei să înveţe să părăsească păcatul şi să asculte de Legea Sa (Ex. 20:20). în mesajul final al lui Moise către Israeliţi, în mod repetat el a legat teama de Domnul cu slujirea Lui şi ascultarea de El (de exemplu, Deut. 5:29; 6:2, 24; 8:6; 10:12; 13:4; 17:19; 31:12). Potrivit celor scrise de psalmişti, teama de Domnul este echivalentă cu găsirea plăcerii în poruncile Sale (Ps. 112:1) şi cu păzirea preceptelor Sale (Ps. 119:63). Solomon învăţa că „prin frica de Domnul un om se abate de la rău" (Prov. 16:6; comp. cu 8:13). în Eclesiastul, toată datoria nea­mului omenesc se rezumă la două scurte imperative: „Teme-te de Domnul şi păzeşte poruncile Lui" (Ecl. 12:13). Dimpotrivă, oricine se mulţumeşte să trăiască o viaţă de păcat, face aşa deoarece „nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui" (Ps. 36:1-4).

(2) O concluzie importantă a implicaţiei de mai sus constă în faptul că toţi cei credincioşi trebuie să-i înveţe pe copiii lor să se teamă de Domnul, educându-i să urască păcatul şi să păzească poruncile sfinte ale lui Dumnezeu (Deut. 4:10; 6:1-2, 6-9). Biblia afirmă adesea că „Frica Domnului este începutul înţelepciunii" (Ps. 111:10; Prov. 9:10; compară cu Iov 28:28; Prov. 1:7). Dat fiind faptul că un scop de bază al educaţiei copiilor noştri este ca ei să trăiască potrivit principiilor de înţelepciune ale lui Dumnezeu (Prov. 1:1-6), a-i învăţa să se teamă de Domnul este un prim pas de covârşitoare răspundere (vezi articolul PăRINŢI ŞI COPII ).

(3) Teama de Domnul are un efect sfinţitor asupra poporului lui Dumnezeu. Exact aşa cum există un efect sfinţitor în adevărul Cuvântului lui Dumnezeu (Ioan 17:17), tot aşa există un efect sfinţitor în frica de Dumnezeu. Ea ne îndeamnă să urâm păcatul şi să ne abatem de la rău (Prov. 3:7; 8:13; 16:6). Aceasta ne face să avem grijă şi să ne stăpânim în vorbirea noastră (Prov. 10:19; Ecl. 5:2, 6-7). Teama de Domnul ne fereşte de decăderea conştiinţelor noastre şi de descompunerea noastră morală. Teama de Domnul este pură şi curăţitoare (Ps. 19:9), sfântă şi răscumpărătoare în efectele ei.

(4) Teama sfântă motivează poporul lui Dumnezeu să se închine Lui cu toată fiinţa. Dacă noi ne temem cu adevărat de Dumnezeu, ne vom închina Lui şi-L vom slăvi ca Domn al tuturor (Ps. 22:23). David numeşte adunarea care se închină Domnului „cei ce se tem de El" (Ps. 22:25). De asemenea, la sfârşitul istoriei, când îngerul ceresc care proclamă Evanghelia veşnică cheamă pe toţi locuitorii pământului să se teamă de Domnul adaugă imediat, „şi daţi-I slavă şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor" (Apoc. 14:6-7).

(5) Dumnezeu a făgăduit să răsplătească pe toţi cei care se tem de El. „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul este bogăţia, slava şi viaţa" (Prov. 22:4). O altă răsplată făgăduită include ferirea de moarte (Prov. 14:26-27), satisfacerea nevoilor noastre zilnice (Ps. 34:9; 111:5) şi o viaţă lungă (Prov. 10:27). Cei care se tem de Domnul ştiu că „fericirea este pentru cei ce se tem de El", indiferent de ceea ce se întâmplă în lumea care-i înconjoară (Ecl. 8:12-13).

(6) În sfârşit, teama de Domnul este însoţită de siguranţă şi de o mângâiere spirituală de nedescris pentru poporul lui Dumnezeu. Noul Testament leagă în mod direct teama de Domnul de întărirea sufletească săvârşită de Duhul Sfânt (Fapte 9:31). Pe de o parte, cei care trăiesc fără să se teamă de Domnul nu simt prezenţa, harul şi ocrotirea Sa (vezi Deut. 1:26, nota); pe de altă parte, cei care se tem de Domnul şi păzesc poruncile Sale au o profundă experienţă a siguranţei spirituale în vieţile lor şi a ungerii Duhului Sfânt. Ei pot fi siguri că Dumnezeu le va „scăpa sufletul de la moarte" (Ps. 33:18-19; vezi articolele MOARTEA si SIGURANŢA MÂNTUIRII ).


Sursa:
http://www.resursecrestine.ro/eseuri/10389/frica-de-domnul

sâmbătă, 11 martie 2017

Acoperirea capului - din nou şi din nou - fărä exageräri

Sursa


Acoperirea capului la femei


Ce ne învaţă Biblia despre acoperirea capului femeilor în cadrul întâlnirilor bisericii?
Acesta este un subiect controversat în bisericile din ţările vestice şi printre creştinii din India care privesc spre vest.

Am putea spune că 99% dintre surorile care îşi acoperă capul când se roagă şi proorocesc nu ştiu de ce trebuie să facă aceasta; şi 99% dintre fraţii care stau cu capul neacoperit când se roagă sau proorocesc nu ştiu de ce trebuie să facă astfel.
Începem acest studiu cu convingerea că întregul mesaj al Bibliei este Cuvântul lui Dumnezeu fără greşeală.
Sunt două adevăruri fundamentale pe care trebuie să le avem în vedere când încercăm să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi astăzi.
1. În ziua Cincizecimii (Fapte 2), Dumnezeu a abolit vechiul legământ şi a început să se ocupe de om în termenii noului legământ (Evrei 8).
2. Sunt porţiuni istorice şi de învăţătură în Noul Testament. Trebuie să găsim bazele pentru doctrinele noului legământ numai în porţiunile de învăţătură. Porţiunile istorice ne vorbesc despre lucrarea apostolilor şi a creştinilor de la început. S-au dezvoltat multe învăţături false din doctrinele bazate numai pe Faptele Apostolilor – două exemple fiind: 1) toţi credincioşii trebuie să vorbească în limbi (bazat pe Fapte 2:4) şi 2) toţi credincioşii trebuie să aibă aceiaşi pungă (bazat pe Fapte 2:44).
Isus le-a spus ucenicilor înainte să meargă la cruce: Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). Isus a vrut să-i înveţe pe ucenici mai multe adevăruri decât cele pe care le-a spus în timpul vieţii Sale pe pământ. Dar ei nu ar fi fost capabili să înţeleagă până nu venea Duhul Sfânt să locuiască în ei şi le reînnoia minţile, oferindu-le descoperire. Unele din aceste adevăruri sunt scrise în epistolele Noului Testament. Aşadar, epistolele conţin porunci de la Domnul Isus, dar oferite prin apostoli.
Dacă respingem o poruncă din epistolele Noului Testament, spunând că au fost valabile numai pentru perioada în care au fost scrise, nu şi astăzi, atunci oferim libertate altor oameni să respingă alte porunci din epistole şi din învăţăturile lui Isus spunând că au fost valabile numai în vremea respectivă. De exemplu, trebuie să oferim libertate oamenilor să înveţe că interzicerea homosexualităţii, a căsătoriilor cu persoane de acelaşi sex, a divorţului, a relaţiilor sexuale premaritale au fost valabile numai în primul secol, nu şi astăzi. Dacă nu facem aşa, suntem inconsecvenţi.
Este inconsecvent să spui că fiecare poruncă din Noul Testament este relevantă pentru noi astăzi şi apoi să respingi porunca privitoare la acoperirea capului femeilor când se roagă sau proorocesc (1 Cor. 11:1-16).
(Notă: Trebuie să distingem între poruncile date de Dumnezeu şi salutările din partea apostolilor. De exemplu, apostolii salută şi fac urări în scrisori precum: “Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă” (Rom. 16:16) şi “Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău” (3 Ioan 2). Acestea sunt salutări şi urări de bine – nu porunci sau promisiuni oferite de Dumnezeu, pentru că nu este nici un principiu divin în aceste versete, aşa cum este acoperirea capului femeilor, botezul în apă şi frângerea pâinii (Rom. 6; 1 Cor. 11)).
Semnificaţia acoperirii capului
Sunt cel puţin trei motive oferite în Noul Testament pentru care o femeie trebuie să-şi acopere capul când se roagă sau prooroceşte în întâlnirile bisericii.
În primul rând, Biblia spune: “Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul” şi motivul este: “pentru că este chipul şi slava lui Dumnezeu”. În contrast, ni se spune dar femeia este slava bărbatului” (1 Cor. 11 :7). Slava bărbatului trebuie să fie acoperită în biserică, şi din cauză că femeia este slava bărbatului, ea mărturiseşte aceasta acoperindu-şi capul. Acesta este înţelesul simplu şi concret al acestui verset.
În al doilea rând : Biblia spune : “Părul lung este podoaba femeii” (1 Cor. 11 :15). Slava femeii, de asemenea, trebuie acoperită în biserică, asemenea slavei bărbatului. Astfel ea trebuie să-şi acopere capul cu podoaba sa care este părul lung. Aproape toate femeile sunt conştiente că părul lor lung este o parte importantă care le face atrăgătoare, şi de aceea dintre cele care se acoperă, o fac doar pe o parte a capului ! Dacă o femeie nu vrea să-şi acopere capul, atunci singura alternativă a Noului Testament este să-şi îndepărteze slava, prin raderea părului în întregime : “Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească”. (1 Cor. 11 :6).
În al treilea rând : Biblia spune : “Nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei” (1 Cor. 11:9,10). Acoperirea capului simbolizează faptul că femeia acceptă rolul pe care i l-a dat Dumnezeu acela de a fi creată pentru bărbat ca ajutor şi astfel doreşte să fie supusă autorităţii lui – asemenea soţiei faţă de soţ, fiica faţă de tată, sora în biserică faţă de bătrânii bisericii. Dispariţia acoperământului la femeile din ţările vestice (pe scară largă) coincide cu momentul în care a luat naştere Mişcarea Eliberării Femeilor (o frază folosită într-o carte în 1949). Această mişcare a început să se răspândească acum 60 de ani. “Îngerii” menţionaţi în acest verset pot fi cei care au căzut sau cei care sunt în ceruri. Pot să fie o readucere aminte pentru femei că îngerii au căzut datorită nesupunerii faţă de autoritate. Sau ar putea însemna că “o femeie trebuie să se acopere ca semn al faptului că se află sub autoritatea unui bărbat – pentru ca îngerii (din ceruri) să observe şi să se bucure” (aşa cum parafrazează Living Bible acest verset).
1 Corinteni 11 :16 spune că fiecare biserică ce este a lui Dumnezeu va insista ca femeile să-şi acopere capul când se roagă sau proorocesc. Duhul Sfânt recunoaşte, în urmă cu 20 de secole, că aceasta ar fi o problemă controversată, şi astfel Pavel afirmă (în acelaşi verset) faptul că nu trebuie să te cerţi cu nimeni pe acest subiect. Trebuie să permiţi persoanei respective să continue în neascultarea şi inconsecvenţa lui/ei.
Câteva întrebări
Unii pot spune că acoperirea capului este un simbol şi nu este important. Dar botezul şi frângerea pâinii sunt de asemenea simboluri. Prima parte a 1 Corinteni 11 (1-16) explică semnificaţia simbolului acoperământului pentru femei. A doua jumătate a aceluiaşi capitol (11 :20-34) explică semnificaţia simbolului frângerii pâinii. În acelaşi mod, Romani 6 explică semnificaţia simbolului botezului în apă. Putem spune că masa Domnului şi botezul nu sunt importante deoarece sunt numai simboluri ? Dacă insistăm că botezul şi frângerea pâinii sunt esenţiale pentru credincioşi, atunci suntem inconsecvenţi dacă spunem că acoperirea capului femeilor nu este importantă.
Unii spun că acoperirea capului este menţionată o singură dată în Noul Testament. De asemenea frângerea pâinii este menţionată o singură dată în epistole. Tot aşa, adevărul că Dumnezeu ne iubeşte aşa cum L-a iubit pe Isus este menţionat o singură dată în întreaga Biblie (Ioan 17 :23). Dar este suficient o singură dată pentru a înţelege un adevăr glorios. Dacă Dumnezeul Atotputernic a dat o poruncă, chiar dacă apare o singură dată în Scriptură, este suficient. Importanţa unei porunci este determinată de importanţa Persoanei care o dă.
În Babilonul antic, Daniel a stat ferm în favoarea unei legi (Daniel 1 :8) care a fost dată numai o dată în Scriptură (despre mâncare în Levitic 11 şi vin în Proverbe 23:31). În acelaşi fel, în mijlocul creştinismului din Babilonul de astăzi, trebuie să stăm fermi pentru poruncile lui Dumnezeu, indiferent cât de mari sau mici ar fi, indiferent de câte ori sunt menţionate.
Unii spun că dacă ni se porunceşte să ne rugăm mereu (Luca 18 :1 ; 1 Tes. 5 :17), tot astfel femeia trebuie să-şi acopere capul 24 de ore din 24. Scriptura trebuie citită în context dacă vrem să o înţelegem corect. Întreaga secţiune (1 Cor. 11:1-34) are de-a face cu întâlnirile bisericii (după cum spun versetele 16 şi 18). Este clar că Duhul Sfânt se referea la întâlnirile bisericii când a dat această poruncă. Dacă adăugăm şi insistăm ca femeile să-şi acopere capul tot timpul, atunci ar trebui să adăugăm la Scriptură.
Mai mult: Dacă cei care predică faptul că femeia trebuie să se acopere 24 de ore din 24, trebuie să înveţe că bărbaţii (care trebuie să se roage mereu) nu trebuie să se acopere niciodată – astfel nu trebuie să poarte şapcă sau pălărie niciodată – indiferent dacă plouă, ninge sau este cald. Astfel de învăţători trebuie să înveţe că femeile trebuie să-şi acopere capul şi când dorm sau fac duş/baie (adicő 24 de ore din 24). Dar ei nu predică aşa, dovedind că nu sunt consecvenţi în învăţătura lor. Putem ignora cu uşurinţă acest tip de învăţători.
Am observat, de asemenea, că multe surori care practică acoperirea capului 24 de ore din 24 nu se acoperă în totalitate. Acoperă numai partea din spate a capului sau numai o mică parte din păr care este strâns în coadă pentru ca slava sa să fie vizibilă. O bucată de material aşezată pe partea din spate a capului este numai o scuză pentru acoperirea capului, deoarece capul şi podoaba capilară rămân neacoperite. Aceste aşa numite acoperăminte ale capului sunt avertismente ale legaliştilor care îşi uşurează conştiinţa şi vor să pară sfinţi înaintea altora. Dar învăţăturile lor nu sunt obiective deoarece sunt inconsecvenţi.
Unii spun că părul este acoperământul capului pentru femei după cm reiese din 1 Corinteni 11:15. Dacă înţelegi principiul divin din primele 14 versete ale capitolului, atunci acest verset nu va şterge nevoia ca o femeie cu părul lung să se acopere. Pavel nu ar fi putut folosi 15 versete ca să înveţe că femeia trebuie să aibă părul lung! Acest lucru ar fi putut fi scris într-o singură propoziţie! Ce nu reiese în traducerea din engleză a Bibliei este faptul că în limba greacă (în care Pavel a scris epistolele), Duhul Sfânt l-a obligat să folosească un cuvânt diferit în greacă pentru acoperământ în versetul 15 faţă de cel folosit în versetul 6. Cuvântul grecesc folosit în versetul 6 este katakalupto, în vreme ce în versetul 15 este periboialon (care este tradus cu manta” în Evrei 1 :12). Aceasta clarifică faptul că mantaua părului la care se face referire în versetul 15 nu este acoperământul din versetul 6 sau din restul capitolului. O altă dovadă este: Dacă părul este acoperământul la care se face referire aici, atunci orice bărbat care se roagă sau prooroceşte trebuie să fie complet ras, dacă vrea să asculte de Scriptura care spune să nu aibă capul acoperit! Învăţătura clară a Duhului Sfânt din acest capitol este că “mantaua părului” care i-a fost dată femeii ca slavă trebuie acoperită atunci când se roagă sau prooroceşte.
În final, trebuie să avem în minte următoarele:
dacă ignorăm orice poruncă a lui Dumnezeu din Scriptură (indiferent cât de mică) vom suferi pierdere eternă (Apoc. 22:19)
cei care şterg (sau învaţă împotriva) cea mai mică poruncă din Scriptură vor fi chemaţi “ultimii în Împărăţia cerurilor” (aşa cum a spus Isus în Matei 5:19)
adevărurile Scripturii sunt ascunse de cei înţelepţi şi inteligenţi şi sunt descoperite celor smeriţi (copiilor – Matei 11:25, 18:4). Învăţătura din 1 Cor. 11:1-16 va fi simplă şi clară pentru cei smeriţi, celor care sunt asemenea unor copilaşi. Dar cei care depind de inteligenţa umană vor argumenta împotriva înţelesului clar al acestor versete.
Dumnezeu ne testează sinceritatea în modul în care ne raportăm la aceste versete din Scriptură. El nu vrea să vadă dacă înţelegem totul din Cuvântul Său, ci vrea să vadă dacă ne raportăm cu sinceritate la El. Domnul spune: Eu privesc la cel smerit şi sărac în duh, şi care tremură la Cuvântul Meu” (Isaia 66 :2).
Dacă o soră se îndoieşte de învăţătura acestui pasaj din Scriptură, să se gândească la următorul lucru: Nu este mai bine să faci mai mult decât mai puţin – şi mai ales când nu costă nimic? Ce va pierde ea dacă îşi acoperă capul când se roagă sau prooroceşte? Nimic. Dar gândiţi-vă la ce va câştiga dacă îşi acoperă capul atunci când va sta în faţa scaunului de judecată al lui Hristos şi va recunoaşte că aceasta a fost într-adevăr o poruncă a lui Dumnezeu? Ea va avea bucuria de a fi făcut plăcere Domnului pe pământ, în ciuda învăţăturii şi practicii altor creştini. Aşadar, fiecare femeie, dacă este înţeleaptă, îşi va acoperi capul când se roagă sau prooroceşte.
În concluzie cu privire la practicile anumitor biserici: Nu forţăm nici o soră să-şi acopere capul (împotriva dorinţei sau conştiinţei ei) în cadrul întâlnirilor noastre deoarece dacă face acest lucru din obligaţie, va fi o lucrare moartă, şi Dumnezeu vrea numai dătători voioşi plini de bucurie (2 Cor. 9:7). Nu vom judeca o astfel de soră. Vom pretinde că nu are lumină asupra acestui subiect. Dar în acelaşi timp, dacă nu-şi acoperă capul, nu-i vom permite să se roage sau să proorocească în public în bisericile noastre, deoarece vedem aceasta ca fiind o poruncă a lui Dumnezeu, după cum este explicat în acest articol. De asemenea credem că aşa este practicat în toate bisericile lui Dumnezeu” (1 Cor. 11 :16). Nu judecăm alte biserici care fac lucruri diferite de noi, în acest domeniu sau în altul. Dar ne temem de Dumnezeu şi vrem să-L ascultăm în totalitate chiar dacă unele surori (sau soţii lor) sunt jigniţi de fermitatea noastră cu privire la acest subiect şi ca rezultat, pleacă din bisericile noastre.
Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu” (Ioan 7 :17).
Cine are urechi, să audă.
Amin.

Sursa:

Câteva completări: 
1. Cina Domnului şi botezul în apă sunt mai mult decât nişte simboluri. Mult mai mult. 

2. Nu toți vorbesc în alte limbi în sesul că nu toți care au fost botezați cu Duhul deşi au vorbit la botez în limbi primesc şi darul vorbirii în alte limbi. Unii vorbesc doar la botez şi când sunt reumpluți de Duhul. 

3. Toată Scriptura e insuflată asta înseamnă că şi Cărțile din Biblie care nu sunt exclusiv de învățătură cuprind dogme şi principii exact ca celelalte.