Lepădarea de credință vine când se inventează argumente pentru justificarea comportamentului lumesc! Demontarea retoricii celor care îşi argumentează lipsa de la Casa de rugăciune!

CÂTEVA DECLARAȚII MUSAI ALE ABSENTEISMULUI BISERICESC

Dacă nu aș fi… pastor, aș merge tot atât de des la biserică? Așa m-a întrebat cineva, odată mai demult.

Răspunsul a fost că, dacă nu aș fi frecventat adunarea la fel ca după aceea, nu aș fi devenit niciodată pastor. N-aveau de unde mă lua…

Dar, acesta este doar punctul introductiv al întrebării pe care le-o pun eu categoriilor de credincioși absenteiști (duminicaliștii cu subcategoria seraliștilor, lunaticii – în sensul cel mai blând al cuvântului – care și ei sunt de mai multe feluri funcție de… fără frecvență, apoi CrăPa-ții care se mai strecoară prin… crăpăturile sărbătorești și, în fine, scumpii – la vedere – care apar de două-trei ori în viață la vreo nuntă sau din întâmplare)…

Deci, întrebarea: DE CE?

Or fi și ceva motive obiective ca sănătatea, serviciul… ajutați-i vă rog.

Însă, adevărul (nemărturisit) este altul!

În primul rând, un creștin absenteist este suficient de ateizat încât să nu mai simtă nevoia de Dumnezeu și mediul în care această nevoie este satisfăcută. Mâncăm, dormim și ne îngrijim zilnic pentru că trupul o cere. Sufletul are și el pretenții care îl aduc în prezența lui Dumnezeu. Părtășia Bisericii este una dintre ele. Cu cât frecvența la serviciile adunării locale este mai scăzută, acel timp va fi înlocuit cu preocupări firești! Asistăm invariabil la procesul de ateizare a credinciosului. Nu contează câte scuze și acuze sunt invocate, aceasta este realitatea!

În al doilea rând, absenteiștii sunt și… obraznici! Ei își declină doar responsabilitățile nu și drepturile! Când le vine rândul la vreo sărbătoare în familie apar din senin și nu cu puține pretenții! E adevărat, unii – știind că se apropie ce se apropie – încep să creeze percepția de revenire, dar nu durează. Se duce evenimentul și se duc și ei.

Trei, absenteiștii au un mod ilogic de a se raporta la biserică: ea trebuie să fie acolo unde e și trebuie să meargă bine! Vine câte unul după șase luni și se uită contrariat în jur, apoi și la pastori. Uneori nu zice, dar cei mai mulți zic: Ce-ați făcut băi cu biserica, ați înjumătățit-o, incompetenților ce sunteți!

Unii tineri talentați vin doar atunci când se pot afișa pe scenele noastre (în America, la americani e mai greu…). În rest, vorbesc de rău bisericile românești, le frecventează rar și foarte rar, influențează negativ și pe alții, demolând exact scena de care au nevoie. Pe urmă se miră că ne lipsim de valoarea lor și îndrăznim să nu-i punem!

Nu mai vorbim că nunțile… trebuie la noi, la români! De ce? Dacă e mai bine la americani și, oricum, tot acolo vor ajunge, să se nuntească acolo!

O altă disfuncționalitate a gândirii absenteiste este când dau de necaz. Atunci biserica trebuie să sară, să-i ajute, să se roage și să postească etc. Bine că nu suntem toți… absenteiști!

În fine, va spune cineva că prea am generalizat, că e o mare diferență între cei care vin târziu, cei care vin săptămânal, lunar, ocazional, sporadic sau cândva din interes.

Da, dar odată infectat de absenteism, creștinul absenteist degenerează! Încet dar sigur, produsul finit este acelaș!

Și acum, care sunt declarațiile musai ale absenteistului ca să se poată privi în oglindă și să poată dormi noaptea:

1. Te poți pocăi și acasă, nu ai neapărată nevoie de biserică. Arătați-mi și mie unu’ care nu se ține de biserică și plesnește de pocăit ce e…
2. Privim online, e ca și cum am fi acolo! Da? Ia încearcă să mănânci online… Și, dacă toți am face ca tine, la ce-ai mai privi, hm?
3. Nu suport pastorul, predicatorii, românii etc. Dar pe tine, tu, te poți suporta? Nu mai vorbim dacă alții…
4. E prea lung programul! Meciul, show-ul, filmul, statul pe plajă, nimic nu e prea lung, doar serviciile bisericii…
5. Nu e calitate, predici proaste, muzică proastă… Bravo! Mai bine în lume, toate-s de calitate, ce-o mai fi și aia!…

Mai e o declarație absenteistă (șase!), dar se șoptește doar, nu e publică: lasă-i pe fraieri să facă biserică, să se roage, să cânte, să meargă la repetiții, să dea bani, să construiască, să se pocăiască, să-și spargă piepturile cu predicatul, lasă-i! Când o fi să fie, ce-or să facă, vor stinge mucul care mai fumegă?

Nup, dar nici n-o să ne afumăm, o să-i dăm foc!

Sursa: 

https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2018/04/28/cateva-declaratii-musai-ale-absenteismului-bisericesc/

IOHANNIS se poziționează şi împotriva ISRAELULUI, nu doar a familiei: Președintele României, gând în gând cu palestinienii – Klaus Iohannis: ”Relocarea ambasadei României în Ierusalim ar reprezenta o încălcare a dreptului internaţional relevant”

aici

Preşedintele, în calitate de titular al deciziilor de politică externă a României şi ca reprezentant al României în plan extern, în conformitate cu prevederile constituţionale, reiterează faptul că poziţia constantă a ţării noastre în ceea ce priveşte Procesul de Pace din Orientul Mijlociu rămâne neschimbată. Preşedintele Klaus Iohannis subliniază, din nou, necesitatea rezolvării juste şi de durată a conflictului israeliano-palestinian, prin implementarea <soluţiei celor două state>, Israel şi Palestina, care să coexiste în pace şi securitate, ca unică variantă viabilă şi capabilă să garanteze îndeplinirea aspiraţiilor părţilor. Preşedintele României reafirmă faptul că poziţia ţării noastre faţă de statutul oraşului Ierusalim rămâne conformă cu cea stabilită prin rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU şi Adunării Generale ONU în materie”, se mai arată în comunicatul Preşedinţiei.

Sursa:aici

Eforturile lui Klaus Iohannis de a face din România Sodoma continuă cu orice preț!

Sursa imagine

Incredibil! Nu pot să cred, cât de corupt poate să fie Klaus Iohannis! Extraordinar!

Cum să nu apreciezi pe Dragnea si PSD-ul, ALDE, când acest om, Iohannis, deosebit de toxic lupta cu tot ce poate incalcand legea doar pentru a se opune familiei formată între un bărbat şi o femeie!

Era obligat sa promulge legea! O singura data presedintele poate trimite spre reexaminare Parlamentului o lege, daca Parlamentul o trimite inapoi, modificata sau nu, presedintele este obligat sa promulge Legea!

Iohannis cu un tupeu demonic, de-a dreptul satanic, incalca legea refuzand sa promulge LEGEA REFERENDUMULUI! Ura lui fata de familia formata dintr-un barbat si o femeie ma ingrozeste!

Dumnezeu, Domnul sa intervina!

Să cerem cu încredere intervenția lui Dumnezeu ca România să nu devină SODOMA!

"Președintele Klaus Ioahnnis a spus miercuri că nu va promulga Legea referendumului în forma în care i-a fost trimisă, având nemulțumiri în legătură cu aceasta. Șeful statului a precizat că va cere și punctul de vedere al Curții Constituționale a României (CCR).

„Așa cum a ajuns acum la mine nu va fi promulgată. Am oarece nemulțumiri în privința ei și voi cere opinia Curții Constituționale”, a declarat Iohannis, conform News.ro.

Această declarație vina în ciuda faptului că Președintele nu se mai poate opune promulgării Legii, dat fiind faptul că prin Constituție, șeful statului poate face acest lucru doar o singură dată.

Plenul Camerei Deputaților a adoptat în 4 aprilie, în calitate de for decizional, cu 195 de voturi "pentru”, 71 de voturi „împotrivă” și 6 abțineri, Legea referendumului, trimisă la reexaminare de către președinte Klaus Iohannis. 

14 parlamentari PNL și 13 de la USR au contestat deja legea la Curtea Constituțională. Fără adoptarea acestui act normativ, Referendumul pentru Familie nu poate fi organizat de către Parlament.

Demersul Președintelui vine într-un moment în care sute de persoane s-au raliat unui mesajsemnat de 13 personalități care îi cer lui Iohannis să nu se mai opună Referendumului pentru Familie.

În aprilie, Iohannis anunțase că nu este nicio grabă cu organizarea Referendumului pentru Familie, deși semnăturile au fost depuse și validate de CCR de aproape doi ani. 

În octombrie 2016, Iohannis a spus că demersul constituțional al celor 3 milioane de români ar fi „fanatism religios”."

Sursa

Pastor Cornel Avram - Cum să deosebim binele de rău

Despre CĂSĂTORIE şi gândirea lui Cioloş

Cătălin Sturza

Ce este un strawman? Este o eroare logică bazată pe denaturarea opiniei oponentului. Când construiești un om de paie, reformulezi opinia oponentului astfel încât să fie mai ușor de combătut. Un asemenea argument are două obiective: să convingă un anumit public și să distragă atenția de la argumentul inițial al oponentului; în fapt, argumentul inițial nu este refuzat.

Ce este un bait and switch? Este o formă de fraudă în care promovezi în reclame mărfuri foarte ieftine, dar când clientul intră în magazin, descoperă că acele mărfuri sunt de o calitate foarte proastă. Este și o formă de fraudă folosită în dezbateri, în care prezinți unei anumite audiențe un argument care este în mod cert adevărat, apoi prezinți un alt argument care e fals dar este legat de primul, și „vinzi” în acest fel și al doilea argument ca fiind adevărat.

Exemple de argumentare strawman aplicată pe Referendumul pentru familie inițiat de societatea civilă și susținut de trei milioane de români: Referendumul este împotriva gay-ilor; Referendumul este împotriva mamelor singure; Referendumul are ca scop „să ne fure avortul”; Referendumul e despre o problemă care nu e relevantă pentru România, altele sunt problemele economice și sociale ale țării; Referendumul e o provocare gratuită, în condițiile în care nimeni în România nu a vorbit până acum despre parteneriate sau căsătorii gay; Referendumul este rupt de realitate, nu o schimbare a definiției căsătoriei va rezolva problemele care împiedică o familie să-și educe copiii.

Ultimul strawman l-am întâlinit săptămâna aceasta la domnul Dacian Cioloș. De ce spun că este un strawman? Pentru că argumentul fostului prim-ministru reprezintă greșit poziția susținătorilor Referendumului pentru familie ca fiind „ruptă de realitate”. În fapt, nu o reprezintă deloc. „Întemeierea unei familii trebuie să se facă pe o fundaţie solidă, care este legătura de dragoste bazată pe complementaritatea biologică, emoțională și psihologică dintre un bărbat și o femeie; iar educarea celor imaturi trebuie protejată prin ceva îndelung răbdător şi de durată. Este concluzia comună la care a ajuns întreaga omenire, în toate timpurile; şi tot bunul simţ din lume se află de partea ei.” – aceasta este poziția susținătorilor Referendumului pentru familiei.

Nu este o inițiativă împotriva gay-ilor, deoarece nu este vorba despre incriminarea gay-ilor sau condamnarea homosexualității sau scoaterea homosexualității în afara legii; nu este împotriva mamelor singure, deoarece revizuirea Constituției privește doar clarificarea noțiunilor de „soți” într-o căsătorie, pe când familiile monoparentale nu sunt căsătorii, ci sunt familii rezultate din filiație, din legătura de sânge, așadar nu sunt afectate de Referendum; tema revizuirii Constituției nu are nici o legătură cu avortul; problema e foarte relevantă și pentru România, și pentru alte țări în care se poartă această dezbatere, în condiția în care familia reprezintă celula sau nucleul de bază al societății; cinci propuneri legislative privind parteneriatele civile incluzând partenerii de același sex au fost deja inițiate și respinse în Parlament, în ultimii zece ani, în 2008, 2011, 2013, 2014 și 2015 (link la Wiki) – așadar această inițiativă nu e o provocare, ci o reacție, chiar una întârziată, din partea societății civile românești.

„Înainte de a vorbi despre definiția căsătoriei, trebuie să oferim întâi accesul la educație în familii, să asigurăm resursele familiilor astfel încât ele să poată accesa școala, etc.”, spune dl Cioloș. E un raționament ciclic – cum poți să vorbești despre educația în familie, când nu spui, mai întâi, ce este o familie? Iar pentru a spune ce este o familie trebuie să clarifici definiția căsătoriei. E căsătoria, așa cum a fost în toate timpurile și în toate culturile, doar între un bărbat sau o femeie (sau în anumite culturi un bărbat și mai multe femei sau chiar o femeie și mai mulți bărbați – dar avânt mereu în centru armonizarea elementelor complementare, a bărbatului și a femeii)? Sau trebuie să fie ea, așa cum spune de curând și doar în colțul nostru de lume o minoritate progresistă foarte zgomotoasă ȘI între un bărbat și un bărbat, o femeie și o femeie, un bărbat și două femei sau o femeie și doi bărbați sau doi bărbați și două femei – o formă numită, cum altfel, „poliamorie”, cu un exemplu aici –, sau chiar o femeie și un bolovan (exemplu aici) sau o femeie și un roller coaster (exemplu aici) sau un bărbat și el însuși (exemplu aici)?

Dacă ar fi să fac o analogie cu agricultura, domeniu care nu îi e străin dlui Cioloș, ceea ce spune dl Cioloș ar suna cam așa: „Înainte să vorbim despre definiția grâului, ar trebui să vorbim despre calitatea îngrășămintelor pe care le folosim sau despre tipurile de pesticide pe care le aplicăm peste plante – orice proiect de recoltă am avea, calitatea îngrășămintelor pe care le folosim este esențială.” Dar nu poți să vorbești despre calitatea îngrășămintelor înainte să spui ce este grâul, și să arăți clar că făina se face din grâu, și nu din neghină sau din soia.

Sau dacă ar fi să fac o analogie cu brutăria, ceea ce spune dl Cioloș ar suna cam așa: „Înainte să vorbim despre definiția pâinii, ar trebui să vorbim despre calitatea făinii pe care o punem în pâine sau despre tipurile de semințe care dau gustul pâinii – orice proiect de brutărie am avea, calitatea făinii pe care o folosim este esențială.” Dar nu poți să vorbești despre calitatea făinii înainte de a vorbi despre ce este pâinea. Una este să vorbești despre pâine, și alta este să vorbești despre chifle sau despre cozonaci. Iar în istorie să le recomanzi oamenilor pe care îi guvernezi să mănânce cozonaci dacă n-au pâine s-a dovedit un gest fatal – unii și-au pierdut pentru așa ceva poziția, reputația, ba chiar și capul. Desigur, sperăm că o oroare precum Revoluția Franceză, leagănul tuturor acestor utopii progresiste, să nu se repete niciodată în istorie.

Dl Cioloș îi acuză pe susținătorii Referendumului că sunt rupți de realitate și o face atacând un om de paie – când în fapt singurul rupt de realitate, de realitatea istoriei omenirii, de realitatea moralității, a psihologiei și a biologiei, și de realitatea voinței a trei milioane de români, pare a fi chiar dl Cioloș.

Am pomenit și bait and switch-ul la început. Un exemplu clasic de bait and switch ar fi: iată, iPhone 8 e mai bun și mai performant decât iPhone 7 și orice tehnologie nouă e mai bună decât tehnologia veche; de aceea și orice idee nouă va fi mai bună decât orice idee veche. Prima afirmație poate să fie valabilă în cazul particular în care vorbim despre iPhone-uri – deși nici atunci nu e adevărată mereu, fanii știu bine și cred că pot confirma ceea ce spun. Dar nu e adevărată în lumea ideilor – ideile noi nu sunt musai mai bune decât alea vechi; să crezi asta ar fi ca și cum ai crede că joi e mereu mai bun decât miercuri. Testul ideilor e confruntarea lor cu alte idei, confruntarea cu istoria și confruntarea cu realitatea; noutatea, luată ca atare, e cu totul irelevantă. Sunt idei noi care sunt, de fapt, foarte vechi – cum e aceea că „toate lucrurile naturale sunt bune, omul ar trebui să copieze tot ce găsește sau vede în natură”, idee precreștină pe care o susțin acum, din nou, unii dintre noii progresiști, în ciuda faptului că găsim avertismente împotriva ei în toate marile culturi și civilizații. Nouă din zece idei noi sunt, cum spunea cineva, doar greșeli vechi care revin la modă. Însă ar putea să fie idei noi care să fie adevărat noi, și care ar putea să fie și bune. Dar, pentru a le discuta, trebuie să avem curajul de a ieși și de a le prezenta așa cum sunt ele: aceasta este ideea mea, eu cred, de pildă, că moralitatea creștină și căsătoria sunt lucruri depășite, instituțiile vechii culturi occidentale trebuie puse la pământ și date uitării, viitorul omenirii este „iubirea liberă” și poliamoria; așa cum trebuie să avem onestitatea de a prezenta ideile adversarilor așa cum sunt ele, nu transformându-le în strawmeni, în oameni de paie.

Care este bait and switch-ul în acest caz? Ei bine, dl Cioloș vorbește despre două lucruri sacre – despre educație și despre familie. După cum am arătat, o face fără să definească, în vreun fel, căsătoria care stă la baza întemeierii unei familii. Dar atinge temele mari. Și speră ca, dacă spune „educația în familie mi se pare esențială”, oamenii îl vor crede și când va spune că „susținătorii Referendumului au pierdut contactul cu realitatea”. Și pot să speculez că dl Cioloș mai speră, în subsidiar, că o parte din susținătorii Referendumului vor fi atrași spre platforma cu puternice nuanțe progresiste, mascate într-o poziționare la centru, a domniei sale.

De ce nu atacă dl Cioloș și de ce nu atacă opozanții Referendumului ideea Referendumului așa cum e ea? O reiau aici: „Întemeierea unei familii trebuie să se facă pe o fundaţie solidă; iar educarea celor imaturi trebuie protejată prin ceva îndelung răbdător şi de durată. Este concluzia comună la care a ajuns întreaga omenire, în toate timpurile; şi tot bunul simţ din lume se află de partea ei.” Motivul este simplu – nu ai cum să ataci frontal ceva de partea căruia se află tot bunul simț din lume. Și atunci faci altceva – despici bucăți din această idee și le deformezi, atacându-le apoi cu furie, așa cum am văzut aici; vii cu diverse excepții și le expui drept „studii de caz” despre ororile așa-zisie „familii tradiționale”; și tratezi fiecare ilustrare sau confirmare a regulii ca pe o excepție de la regulă („iată, mai sunt și familii normale, deși majoritatea sunt disfuncționale și anormale”), fără să spui, vreodată, care este regula sau de ce există ea sau de ce majoritatea covârșitoare a omenirii crede și a crezut de-a lungul întregii istorii că aceasta trebuie să fie, și nu alta.

Închei cu un citat din G.K. Chesterton: „Tradiţiile omenirii sunt cele care ţin laolaltă omenirea; şi cea mai importantă este această tradiţie a Căsătoriei. Iar esenţa ei este că un bărbat liber şi o femeie liberă alerg să fondeze pe pământ singurul stat voluntar; singurul stat care creează cetăţeni şi care îşi iubeşte cetăţenii. Atâta timp cât aceste fiinţe cu adevărat responsabile rămân împreună, ele pot supravieţui tuturor schimbărilor majore, impasurilor şi dezamăgirilor care alcătuiesc istoria la nivelul ei pur politic. Dar dacă îşi înşală reciproc încrederea, e sigur precum moartea că şi Statul îi va înşela pe ei.”

Sursa:

http://platforma-impreuna.ro/despre-casatorie-si-gandirea-dlui-ciolos/

Crislamul şi apostolii lui în contextul islamizarii Europei - Eurabia

 De cele mai multe ori, numele Bruxelles-ului, al Uniunii și al Comisiei Europene nici nu sunt rostite. Asta, cu toate că Bruxelles-ul a refuzat să urmeze exemplul Australiei, blocând imigrația, Comisia Europeană vrea să legalizeze imigrația clandestină și impune cote obligatorii, iar Comisarul european pentru imigrație vorbește relaxat despre cele 50 de milioane de imigranți care vor intra în Europa în următorii 35 de ani. Cine sunt totuși veritabilii responsabili ai islamizării Europei? Într-un excepțional interviu publicat de site-ul ripostelaique.com, și tradus mai jos, reputata scriitoare  Bat Ye’Or – specialistă în minoritătile religioase și în lumea islamică – ne arată cum a apărut conceptul Eurabia, ne vorbește despre legăturile dintre UE, Liga Arabă și Organizatia de Cooperare Islamică, despre Asociația Parlamentară pentru Cooperarea Euro-Arabă și contribuția lui Pompidou, Mitterrand, Jacques Delors sau Solana la formarea Eurabiei. Aflăm despre islamizarea rădăcinilor istorice ale creștinismului și aderarea la viziunea islamică asupra istoriei și se explică de ce guvernele din vestul Europei gândesc altfel decât cele din estul ei, atunci când vine vorba de imigrația musulmană. Aflăm cum este deturnată atenția popoarelor europene de la uriașele mutații civilizaționale, înțelegem de ce Papa vorbește despre un Dumnezeu comun, islamo-creștin și de ce Merkel, Hollande și elita politica europeană deschid porțile în fața invaziei. Dar să o lăsăm pe Bat Ye’ Or să vorbească.

Riposte Laique: Pentru mulți dintre cititorii noștri, numele dumneavoastră este legat de conceptul “Eurabia”. Puteți să explicați, pentru noii și numeroșii noștri cititori, această realitate pe care ați dezvăluit-o prima?

Bat Ye ‘Or: Numele “Eurabia” este numele ales de Comitetul european de Coordonare al Asociațiilor de Prietenie cu lumea arabă, pentru a se defini pe el însuși și strategia sa. El a fost creat în 1974, bineînțeles la Paris, centrul de origine al acestei politici. Deasemenea, acest Comitet a publicat o broșură intitulată “Eurabia”, care poate fi studiată la Biblioteca Națională.

Comitetul Eurabia a fost instrumentul de implantare a unei noi strategii, concepută în anii ’60 de Franța și Germania. Ea urmărea să creeze o entitate mediteraneană prin unirea economică, culturală și politică a celor două maluri ale Mediteranei. Țările Ligii Arabe au pus condițiile lor, dintre care principala era recunoașterea și legitimarea lui Yaser Arafat, susținerea cauzei palestiniene și o politică europeană anti-israeliană. Dezgustate de renașterea anti-semitismului, alte țări ale Comunității europene, ca Danemarca și Olanda, și-au manifestat reticența în ciuda represaliilor terorismului palestinian. Dar, în 1973, după războiul de Yom Kippour, boicotul petrolului decretat de Liga Arabă contra Occidentului, cu excepția Franței, a erodat această rezistență. Cele 9 țări membre al Comunității europene s-au alăturat Franței, piesa fundamentală a acestei politici și, pe această bază, convorbirile privind înțelegerea și alianța cu țările din Golf au putut să înceapă. Ele s-au articulat în jurul a doi poli principali interconectați:

1.înlocuirea Israelului cu Palestina – devenită cauza emblematică a Europei – definită în limbaj orwellian: proces de pace.

2.crearea civilizației mediteraneene cântată de Fernard Braudel, care ștersese de acolo jihadismul și dhimmitudinea. Ea ar uni demografic, economic și cultural cele două maluri ale Mediteranei. Europa rasistă și fanatică, vinovată de Cruciade și colonizare, și-ar  redescoperi rădăcinile civilizației sale într-un islam factor al păcii, deschis și tolerant. Europa vinovată trebuia să-și ceară iertare și să iubească. Cauza palestiniană, eradicarea Israelului, ar pecetlui astfel reconcilierea islamo-creștina și euro-arabă. Deschizându-și teritoriile în fața Islamului, prin crearea civilizației mediteraneene, Europa și-ar asigura pacea și bogăția, reînoită pe termen nelimitat de petrodolari. Punându-și întregul său potențial în serviciul cauzei palestiniene și al dezvoltării țărilor arabe, Europa s-ar face face iubită și ar transforma Mediterana într-un lac euro-arab, de unde America și aliatul său, Israelul, ar fi alungați.

Diverse organisme oficiale au fost create de către șefii de stat ai Comunității europene, ca Asociația Parlamentară pentru Cooperare Euro-Arabă (APCEA), conectată la Comisia europeană. Creată la Paris, pe 23-24 martie 1974, APCEA a reunit parlamentari proveniți din toate partidele, din toate țările membre ale Comunității europene. Această reprezentare a evantaiului politic din fiecare țară explică uniformitatea de opinie a partidelor de stânga și de dreapta vis-a vis de imigrația din Orientul Mijlociu și cauza palestiniană. APCEA a fost fundamentul și motorul Dialogului Euro-Arab, altă structură complexă și oficioasă creată sub conducerea ministrul francez de externe, Michel Jobert. El a îmbrățișat un ansamblu de strategii decis de comun acord cu țările Ligii Arabe și cu Organizația de Cooperare Islamică (OCI). Delegații țărilor exterioare comunității și reprezentanții anumitor organizații internaționale au participat la reuniunile ținute cu regularitate și alternativ în Europa sau în țările arabe.

Europa de azi este rezultatul acestor politici duse în ultimii 40 de ani de șefi de stat, de miniștri, de ambasadori, de strategi, intelectuali și Biserici. Se pot studia fazele, mașinațiunile și instrumentele. Ansamblul evocă o mașinărie uriașă, care a acoperit Europa cu rețelele sale. Am numit această transformare planificată și organizată a țărilor Uniunii Europene, “Eurabia” – de la numele pe care i l-au dat inițiatorii săi.

Riposte Laique: Credeți că invazia migratoare prin care trece Europa este o accelerare a ceea ce dumneavoastră numiți “Palestinizarea Europei”?

Bat Ye’Or: Cu siguranță este, dar nu e doar asta. Palestinizarea Europei se articulează primului pol citat mai sus și posedă o dublă funcțiune: politică și teologică. Prima se ambiționează să înlocuiască Israelul cu Palestina musulmană prin negarea istoriei evreiești și ștergerea acesteia prin islamizarea topografiei sale. Aspectul teologic are ca scop să islamizeze rădăcinile evreiești ale creștinismului, înlocuindu-l pe Isus – evreu din Iudeea – cu un Isus musulman, din Coran, pe care Bisericile ce au îngenuncheat în fața islamului pretind prin anacronism că ar fi Palestinian, cu toate că acest cuvânt nici nu exista în vremea lui Isus și nu apare nicăieri în Coran.

Islamizarea rădăcinilor teologice ale creștinismului are trei consecințe:

ștergerea istoriei poporului Israelului, fundament istoric al creștinismului.

aderarea la viziunea islamică asupra istoriei, care afirmă anterioritatea islamului in raport cu iudaismul si creștinismul.

justificarea jihadului anti-israelian, fondată pe negarea istoriei evreilor și creștinilor. Palestinizarea Europei constă în abrutizarea ansamblului populațiilor europene prin obsesia paranoică a Palestinei, simbolul acestor politici jihadiste de negare, și în deturnarea atenției lor de la marile jocuri civilizaționale, cu care se confruntă.

Invazia migrațională a Europei este legată de strategia celui de al doilea pol al Consiliului european și al Comisiei, realizat în comun cu Liga Arabă și OCI. Această înțelegere euro-arabă, bine rodată de-a lungul a 40 de ani, explică unanimitatea guvernelor care acceptă imigrația – cu excepția Ungariei și a Statelor recent acceptate în Uniune. Tonul dictatorial și amenințător al președintelui Comisiei, luxemburghezul Jean Claude Juncker, ilustrează atât de bine autoritarismul opac al Bruxelles-ului. Aceste invazii de populații, majoritar musulmane, accelerează cu siguranța procesul de Palestinizare (decreștinare) și islamizarea – nu numai demografică, dar și culturala și politică – a societăților europene. Acesta este, de altfel, motivul pentru care sunt atât de bine primite de elitele noastre. Eu nu cred în sentimentele umanitare ale politicienilor, ci cred mai degrabă într-o politică umanitară ce manageriază capitaluri și interese strategice colosale. Conducătorii noștri, care au distrus Statele națiune, sunt incapabili acum de a le apăra teritoriile.

Riposte Laique: O teorie circulă mult pe rețelele de socializare: invazia musulmană a Europei a fost organizată de sioniști, pentru că evreii au părăsit bătrânul continent și au venit să trăiască în Israel. Cum explicați ca o astfel de teorie este atât de răspândită?

Bat Ye’Or: Susținătorii acestei teorii și cei care o propagă sunt précis cei care sunt responsabili de această islamizare și simțind ostilitatea popoarelor încearcă să-și descarce vina asupra victimelor. Aceste acuzații fac parte din panoplia anti-semitismului Eurabiei, născut din strategia anti-sionistă a alianței euro-islamice. Timp de 40 de ani – două generații – Eurabia a difuzat o campanie de diabolizare a Israelului și de negare a trecutului său istoric, urmărind ruperea legăturii ontologice cu creștinismul, pentru a-l racorda pe acesta la Islam. Islamizarea Europei este un proces în funcțiune din 1970. El are etapele sale, textele sale fondatoare, inițiatorii săi și progresează datorită unor mecanisme adecvate, ușor de identificat. Marii săi strategi din partea franceză au fost: Pompidou, Giscard d’Estaing. Mitterrand, Chirac și colegii lor europeni, miniștri lor și ambasadorii asociați; la nivelul Uniunii Europene, Jacques Delors, Romano Prodi, Solana și succesorii lor, făuritorii unei plase de rețele politice, economice, culturale, academice și mass-media, care a impus poliția gândirii, auto-cenzura, limbajul orwellian al deculturalizării gestionat de Fundația Anna Lindh, legată de Comisia Europeană.

Au fost cu siguranță “idioți utili”, evrei sau creștini, care au beneficiat de subvenții, de celebritate, de expunere mediatică măgulitoare, servind drept marionete și paravan celor care îi manipulau din spatele cortinei. Dar acestia nu sunt decat umbre secundare. Veritabilii responsabili ai islamizării Europei s-au situat  în sferele înalte ale ierarhiilor guvernamentale, care au colaborat cu nazismul și mediile sale islamofile. Primii activiști au fost Louis Terrenoire, vechi ministru al lui de Gaulle și Maurice Couve de Mourville, designerul politicii arabe a Franței, potrivit istoricului atât de bine informat, Jacques Fremeaux. În “Paris, Capitala Arabă” Nicolas Beau oferă o descriere efectuată “pe viu” asupra actorilor acestei politici, la care s-a asociat toată comunitatea europeană. Se poate studia evoluția în procesele verbale ale Dialogului Euro-Arab, publicate de Ministerul francez al Afacerilor străine, în rapoartele APCEA ale Uniunii mediteraneene și ale conferințelor care i-au reunit pe miniștri europeni și omologii lor din OCI. Câțiva indivizi nu pot opera mutarea unui continent, transformările cer pârghii mult mai puternice.

Trebuie deasemenea să recunoaștem că, de partea lor, Liga Arabă și OCI au exercitat represalii economice, susținute de terorismul palestinian mai întâi, apoi de cel islamic, și presiuni necontenite pentru a face o Europă, uneori reticentă, sa accepte cerințele lor în ceea ce privește fluxul și drepturile imigranților musulmani din Europa, sau față de campania anti-israeliană. Parlamentarii APCEA au jucat un rol major în acest context. Am descris fazele cheie ale transformării Europei, în două cărți: “Eurabia – axa euro-arabă” și “Europa și Spectrul Califatului”. Am dat numele președinților și vice-președinților APCEA, informații asupra mandatului lor și lista cerințelor lor politice și culturale privitoare la primirea imigranților în Europa și războiul contra Israelului.

Riposte Laique: Sunteți neliniștită, odată cu creșterea terorismului islamic, pentru securitatea Israelului? Credeți, într-adevăr, că Iranul este o amenințare pentru securitatea acestei țări?

Bat Ye’Or: Creșterea radicalismului musulman nu amenință numai Israelul, el amenință la fel de mult statele ne-musulmane și musulmanii moderniști. Desigur, Israelul este mult mai vulnerabil din cauza așezării sale și a micimii teritoriului său, pe care UE se înverșunează în continuare să-l amputeze, adoptând concepția jihadistă a justiției. Dar Israelul este din punct de vedere moral mult mai puternic și mai hotărât să se apere decât Europenii, care au suferit o pierdere a identității culturale și o culpabilizare cerute de OCI, trăind acum ca niște supuși, fără ca măcar să-și dea seama de asta. Politica europeană de negare a jihadului și de cedare a ascuns faptul că evreii și creștinii au același statut în islam și ca destructurarea iudaismului o implică și pe cea a creștinismului.

Sunt în mod deosebit îndurerată de suferințele teribile aplicate creștinilor și yazidis din Orientul Apropiat și Mijlociu. Aceste abuzuri prevăzute de legile jihadului și puse în aplicare astăzi, confirmă textele creștine care le-au descris încă din timpul primei cuceriri arabo-islamice și pe care eu le-am reprodus în cărțile mele. Acest lucru mi-a adus o campanie de defăimare bazată pe negare.

În ceea ce privește Iranul, faptul că el amenință doar Israelul este o iluzie a taqiya, pentru că regimul ayatollahilor amenință să anihileze lumea sunită și occidentală. Desigur, poporul iranian însuși va plăti prețul, cum vedem astăzi că se întâmplă cu populațiile irakiano-siriene care, crescute în glorificarea jihadului, sunt ele însele victime azi.

Riposte Laique: Ce părere aveți despre conducătorii europeni care admit că islamul radical duce un război împotriva țărilor lor, care fac declarații frumoase împotriva anti-semitismului și care, în același timp, consolidează prezența musulmană pe teritoriul lor?

Bat Ye’Or: Această poziție se înscrie în continuitatea Eurabiei. Acești conducători sunt siliți să admită și să apere cu ghearele și cu dinții existența islamului radical, pe care îl descriu ca pe o deformare a veritabilului islam, pătruns de dragoste și pace. Acest lucru le permite să consolideze pe teritoriul lor o prezență musulmană indispensabilă strategiei lor de fuziune euro-arabă și de globalizare, construită prin multiculturalism, amestecul și fuziunea dintre islam și post creștinism și civilizatia metisată mediteraneană.

Frumoasele declarații împotriva anti-semitismului sunt compensate de recrudescența războiului ascuns al UE contra Israelului, sortit a fi înlocuit de Palestina islamică. Ștergerea numelor geografice ale provinciilor Iudeea și Samaria, desemnarea Muntelui Templului ca Esplanada Moscheilor, palestinizarea mormintelor patriarhilor evrei din Hebron, adică islamizarea lor, se înscrie în islamizarea originilor evreiești și creștine conform versiunii coranice. Voința de a construi traiul împreuna mediteranean alimentează două nebunii corelate: înlocuirea Israelului cu Palestina și imigrația islamică în Europa, cu dispariția civilizației iudeo-creștine urâtă de naziștii islamofili.

Popoarele europene ignoră că țările lor, anumite Biserici, Uniunea Europeană se află printre cei mai mari furnizori de anti-semitism la nivel mondial. Această Europă vrea să se debaraseze de statul Israel, de iudaism și de ramura sa, creștinismul. Ea a ales Islamul.

Riposte Laique: Cum analizați schimbarea bruscă de atitudine a Angelei Merkel, din aceasta duminică? Credeți că țările europene dispun de mijloacele și mai ales de voința de a-și proteja populațiile?

Bat Ye’Or: Angela Merkel a simțit pe propria piele schimbarea vântului și împotrivirea opiniei publice.Dovadă ca popoarele pot să reacționeze împotriva conducătorilor lor.

Dacă prin “țări europene” înțelegeți guverne, este clar că transferul de exercițiu politic și de suveranitate de la State la Bruxelles, entitate supranațională și dictatorială, a slăbit popoarele și sistemul democratic. L-am văzut pe Jean Claude Juncker amenințând cu represalii țările reticente în a-i aplica deciziile. Bruxelles a confiscat puterea popoarelor. Mă gândesc că de mult timp conducătorii Europei sunt într-o logică a globalizării, unde cuvintele “apărarea propriilor populații” nu le mai spun nimic. Apărare de cine și de ce? Islamul este binevenit, bogăția Europei, viitorul său.

Riposte laique: Păstrați speranța de a vedea Europa ridicând capul?

Bat Ye’Or: Depinde ce întelegeți prin “a ridica capul”. Pentru mine, Europa s-a construit pe moștenirea științifică și juridică greco-romană și spiritualitatea iudeo-creștină care i-a făurit valorile. Contribuțiile sale la progresul umanității în toate domeniile, știinte, arte, legi umplu cele mai frumoase pagini ale istoriei umane. Au fost, bineînțeles, perioade negre, de crime și genociduri. Dar, spre deosebire de alte popoare care-și fac un titlu de glorie din acest lucru, sau îl neagă, Europa nutrită cu moștenirea iudaică a căinței, a remușcării și a iertării, le-a recunoscut. Europa a proclamat egalitatea ființelor umane și sacralitatea lor (principiile biblice), ea a proscris sclavia și a înscris în institutiile sale libertatea, demnitatea și drepturile omului.

Când Italia a vrut să se elibereze de sub jugul austriac, ea l-a sfidat prin geniul lui Verdi în Cântecul Evreilor din opera Nabuco. Neputincioasă în suprimarea războaielor, Europa a temperat cruzimea prin crearea Crucii Roșii și a diverselor instrumente umanitare. În sfârșit, ea a pus la punct mijloacele de explorare ale domeniului infinit al cunoașterii și a arhivat în muzeele și universitățile sale memoria umanității. Sper că Europenii vor putea să păzească acest imens, infinit de prețios și unic patrimoniu, de o distrugere gândită de numeroșii dușmani interni și externi. Pentru a depăși această provocare nu trebuie să se înșele asupra inamicilor. Această responsabilitate ne revine tuturor.

În afară de aceasta, mai este și Eurabia care, înspăimântată de jihad și coruptă cu petrodolari, s-a protejat aliindu-se cu jihadul pe care l-a asmuțit împotriva Israelului. Acum va avea jihadul și dezonoarea.

Sursa:

https://bogdancalehari.wordpress.com/2015/09/22/invazia-europei-a-fost-pregatita-metodic-timp-de-patruzeci-de-ani/

Un judecător ROMÂN despre PROCESUL NEDREPT AL DOMNULUI ISUS şi despre toți judecătorii de azi

Sursa imagine

Rastignirea si moartea lui Isus pe cruce, ca urmare a unui proces nedrept, este o buna ocazie de meditatie si introspectie asupra rolului pe care il avem si a responsabilitatii pe care o purtam fiecare in infaptuirea dreptatii.

Ce trebuie sa invatam fiecare din procesul lui Isus este importanta procesului drept, a fiecarui proces, a oricarui proces. "Cel ce este credincios in foarte putin si in mult este credincios; si cel ce e nedrept in foarte putin si in mult este nedrept" (Luca 16, 10).

In viata de zi cu zi fiecare dintre noi suntem la un moment dat acuzat, martor, judecator sau parte din vocea publicului.

Ca judecator, invatatura este cu atat mai necesara, pentru ca de modul in care fiecare dintre noi, judecatorii, ne indeplinim misiunea si rolul depinde pastrarea bunei oranduiri si a pacii sociale.

Nu este sentiment mai greu de purtat de oameni decat acela al nedreptatii, cu atat mai mult al judecatii nedrepte.

Citind Evanghelile, m-a izbit o fraza: "Si Caiafa era cel ce sfatuise pe iudei ca este de folos sa moara un om pentru popor" (Luca 22, 14).

Caiafa, in calitate de mare preot, era si conducatorul Sinedriului/Sanhedrinului, cel mai mare for de judecata la evrei, compus din 71 de judecatori.

Este tulburator, de aceea, sa vezi mai marele judecatorilor (echivalentul presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie de azi) justificand un proces nedrept si condamnarea unui nevinovat in numele unui bine general.

Acest gen de actiune, de a justifica raul in numele binelui, este cel mai periculos mod de a perverti minti, inimi, constiinte, iar acest lucru il vedem si azi.

Exista apoi atitudinea lui Pilat, care a vazut si stiut nedreptatea, dar "s-a spalat pe maini", pasand responsabilitatea multimii.

Genul acesta de atitudine, de "a te spala pe maini" si intoarce capul in partea cealalta, este cea mai facila si periculoasa forma de derobare, de declinare a responsabilitatii judecatii catre multimi.

Judecata facuta de multimi este mereu una emotionala, manipulata si manipulativa, prin urmare nedreapta.

"Sa nu te iei dupa cei mai multi, ca sa faci rau; si la judecata sa nu urmezi celor mai multi, ca sa te abati de la dreptate", spune una din regulile date de Dumnezeu lui Moise dupa iesirea din Egipt. Intelepciunea acelor cuvinte e valabila si azi, caci pericolul judecatilor populare e mereu prezent.

Anul trecut, meditand la rastignirea lui Isus, am avut prima data constiinta importantei faptului ca primul care da marturie despre judecata nedreapta a lui Isus este acest talhar, condamnat pe drept, asa cum el insusi recunoaste.

Vocea celui mai cazut dintre noi conteaza si trebuie ascultata, pentru ca ea poate revela un adevar ascuns de cei multi, care se considera buni si drepti.

Dreptul de azi isi are, fara indoiala, radacini puternice in dreptul iudaic si este fantastic, citind Biblia, sa regasesti in ea institutii, reguli, proceduri pe care le recunoastem in dreptul de azi.

De exemplu, cazul fortuit, cazul de forta majora, paza bunului pe care le-a normat Moise in urma cu peste 3200 de ani se regasesc in forma aproape identica si in Codul nostru civil de azi, din Romania.

Privind in perspectiva evolutiei dreptului peste secole, de la Moise pana azi, descoperim ca fiecare regula ramane eficienta atata vreme cat isi pastreaza fundamentul. Rupta de acest fundament, regula devine un simplu gest ritualistic, steril si gol.

Exact cum spunea Isus: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati" (Matei 23, 23).

Dreptul iudaic isi are radacinile in cel divin, in poruncile date de Dumnezeu. Importanta judecatii drepte, cu toate regulile ei – egalitate in fata legii, impartialitatea judecatorilor, dreptul la aparare –, strabate intreg Vechiul Testament.

Care mai este insa azi fundamentul regulilor? Uitati-va cu ce usurinta se bagatelizeaza azi in Romania prezumtia de nevinovatie sau dreptul la un proces echitabil.

Or, cand vorbim despre "domnia legii" (stat de drept) asta inseamna nu doar ca "legea este egala pentru toti", dar si ca nimeni nu e nici mai presus, dar nici mai prejos de lege.

Calitatea actului de justitie, de aceea, se masoara nu atat in raport cu cei de la varful piramidei sociale, aparati de avocati de succes, ci cu cei de la baza.

Importanta acestei egalitati in fata legii si a procesului echitabil, a fiecarui proces, a fost spusa de Moise inca de peste 3200 de ani in urma.

"In vremea aceea, am dat porunca judecatorilor vostri si am zis: Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cit si cu cel strain. Sa nu partiniti la judecata, ci sa ascultati si pe cel mare si pe cel mic", s-a scris la Deuteronom 1, 16-17.

Citind cele intamplate la procesul lui Isus vedem cat de usor gesturi mici pot conduce la o judecata nedreapta. Spalatul pe maini ori intorsul capului in partea cealalta, din lasitate, sau punerea in acord cu strigatul multimii, din comoditate, pot foarte usor conduce la o judecata nedreapta.

Consecintele oricarui proces nedrept se rasfrang in timp, producand efecte negative extrem de grave inclusiv asupra altora decat cei judecati si asupra societatii.

"Sa nu faceti nedreptate la judecata; sa nu cautati la fata celui sarac si de fata celui puternic sa nu te sfiesti, ci cu dreptate sa judeci pe aproapele tau", s-a scris la Levitic 19, 15.

Sarbatoarea invierii Domnului Isus sa fie pentru fiecare dintre noi prilej de bucurie, dar si de meditatie si recunostinta pentru ceea ce a facut pentru noi. "Intru El era viata si viata era lumina oamenilor."

Sursa

Privind cu milă spre toți duşmanii Israelului: Erdogan, Mogherini, Khamenei etc. etc.

"Dar iată urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor și le va putrezi limba în gură." - Zaharia 14:12 

Cine se poate opune planului lui Dumnezeu şi să nu suporte consecințele? Se va crea cea mai puternică alianță mondială împotriva Israelului, va avea cea mai mare armată şi chiar unele biruințe împotriva Israelului dar nu şi victoria finală. Dumnezeu în anumite momente permite răului să se unească cu un scop clar. 

Alianțe au fost multe de-a lungul istoriei omenirii împotriva planului lui Dumnezeu. Domnul le-a îngăduit pe unele pentru a rezolva o singură dată problema ca să se vadă bine Slava Lui!

E convingerea mea, văzând radicalizarea Turciei împotriva Israelului, stat sprijinit de ONU şi UE împotriva evreilor, că generația aceasta va fi martoră a acelor evenimente, până la un punct. Va fi jale mare pentru duşmanii Israelului, recitiți versetul de mai sus!

Evenimentele sunt aproape, să fim numai ai Domnului Hristos, plini de Duhul!

Osana Fiul lui David - grup de surori din Biserica Golgota Portland

Osana FIUL lui David - Geta Lazăr

Domnul Isus şi Poarta de AUR

Să fim ca Hristos - Nechifor Caleb