4 ani am stat în același cămin, 4 ani am mâncat aceeași mâncare, 4 ani am dormit cam în aceleași paturi, 4 ani am învățat aceleași cursuri, 4 ani am avut aceiași profesori, 4 ani de pregătire pentru slujire, 4 ani în timpul cărora Marian a emanat un parfum de OM!
Mereu calm, niciodată să dea din coate, întotdeauna cu dorința de a învăța, fără aroganță, cu voie bună și statornicie, un OM corect, un FRUNTAȘ!
Lui DUMNEZEU, și SLUJIRII, i-a dat mereu partea leului, un OM dedicat, UN ATLET!
A ajuns călit la ITP, călit de suferințele îndurate de un orfan, căci așa a fost, dar niciodată un orfan singur, fiindcă viața lui și-a pus-o în mâna Tatălui și asta l-a făcut OM!
Nu știu cum și când au trecut 4 ani pe care i-am petrecut împreună, și alții 11 din 2008 până azi, dar știu ca Marian a plecat ACASĂ FRUMOS fiindcă a fost OM! A plecat acasă ca o mama care își dă viața în timp ce naște viață. A plecat acasă de pe front, ca un soldat care își dă viața ca alții să trăiască!
Nu știu cât mai am până Stăpânul mă va chema și pe mine dar știu ca vreau să mă ia și pe mine de pe câmpul de luptă și mai doresc profund să-L văd pe El, pe Mântuitorul meu iubit. Apoi aștept să-mi vad mama, patriarhii și apostolii și, de acum, aștept sa merg ACASĂ ca să-l reîntâlnesc pe cel care aici a purtat numele de Marian Ciocan, un OM cu o mireasmă de sfânt, un tânar care în 37 de ani de viață prin Valea Plângerii l-a emanat pe Hristos fiindcă a fost OM al lui Dumnezeu!
La revedere, Marian!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu