37. AH,  TATĂ  BUN,  MI-I  GREU,  NU-MI  AFLU  LOCUL…
                          

,,Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate. Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.“
                    (Habacuc 1.2-3)
                     
Ah, Tată bun, mi-i greu, nu-mi aflu locul;
În jurul meu, e ca o mare-n spume,
Şi-mi vine-a Te-ntreba precum proorocul:
De ce mă laşi să văd ce văd în lume?!...

De ce mă laşi să văd nelegiuirea
Cu clocot greu de infernală lavă,
Când aş putea, privindu-Ţi strălucirea,
Să-Ţi dau în Cer, cu sfinţii îngeri, slavă!...

De ce mă laşi să văd cum nedreptatea
Îneacă totul ca o viitură,
Când aş putea, privindu-Ţi maiestatea,
Să-Ţi cânt în Cer cu-o nou-născută gură!...

De ce mă laşi să văd cum asuprirea
La temelia naţiunii roade,
În loc să-Ţi cânt cu foc, în Cer, iubirea
Dar şi-ale Golgotei bogate roade!...

De ce mă laşi să văd cum silnicia
Amare lacrimi naşte-n inimi frânte,
Când Ţi-aş putea slăvi în Rai domnia
Cu cei ce-n lacrimi sfinte ştiu să-Ţi cânte!...

De ce mă laşi să văd cum formalismul
Îşi pune sfânt veşmânt şi perle-n salbă,
În loc să-Ţi laud mila şi-altruismul
Cu cei ce au, prin Har, o haină albă!...

De ce mă laşi să văd cum violenţa
Mușcând adânc din carne soarbe sânge,
Când aş putea, uimit, să-Ţi simt prezenţa
Cu oşti pe care-n ceruri le vei strânge!...

De ce mă laşi să văd cum stricăciunea
Îşi toarnă peste oameni putregaiul,
În loc să-Ţi preamăresc înţelepciunea
Cu mii de mii ce populează Raiul!...

De ce mă laşi să văd rânjind minciuna
Şi mândră stând pe-un scaun de domnie,
În loc s-aştern, la poala Ta, cununa
Şi duhul meu salvat din grea urgie!...

De ce mă laşi să văd mereu gâlceavă,
Mândrie, ură, ceartă, răzbunare,
În loc să-Ţi dau în Cer cu sfinţii slavă,
Mărire, cinste, laudă-nchinare!...

             ***
Dar am aflat de ce mă laşi, Stăpâne:
Să fiu o stea în lumea de-ntuneric,
Un bun creştin ce schimbă vieţi păgâne
Şi-un martor pentru Cel Atotputernic!...

                                                                                  Ticu Moisa, Bucureşti, 11.06.2018
                                                                              (din volumul în lucru intitulat SĂ NU MUŢI HOTARELE)