Când nu iertăm, când ținem ură, când ne consumăm ca să căutăm replici celor care ne fac rău, când dorim răzbunare, când nu putem să privim în ochi pe cineva și să dorim din toată inima ca Dumnezeu să-l binecuvinteze, nu doar că este pusă sub semnul întrebării nașterea din nou, a celui care este într-o asemenea stare, chiar dacă vorbește și în limbi, ci acea persoană care are fiere în ea, a cărui suflet este un câmp de luptă, un Waterloo al secolului XXI în miniatură, este ca unul care bea otravă de șobolani și așteaptă să moară altul.
Când nu iertăm nu numai că nu primim iertarea de la Dumnezeu, a greșelilor așa cum ne rugăm în rugăciunea Tatăl nostru, dar moartea spirituală și fizică este pe urmele noastră!
Suntem în pericol!
Să ne iubim unii pe alții! Să trăim unii pentru alții! Să căutăm folosul altora, al lucrării lui Dumnezeu înaintea cauzei noastre!
Întreb, noi chiar iubim? Mai avem noi credința dată sfinților odată pentru totdeauna? Unde suntem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu