Cătălin Sturza
Ce este un strawman? Este o eroare logică bazată pe denaturarea opiniei oponentului. Când construiești un om de paie, reformulezi opinia oponentului astfel încât să fie mai ușor de combătut. Un asemenea argument are două obiective: să convingă un anumit public și să distragă atenția de la argumentul inițial al oponentului; în fapt, argumentul inițial nu este refuzat.
Ce este un bait and switch? Este o formă de fraudă în care promovezi în reclame mărfuri foarte ieftine, dar când clientul intră în magazin, descoperă că acele mărfuri sunt de o calitate foarte proastă. Este și o formă de fraudă folosită în dezbateri, în care prezinți unei anumite audiențe un argument care este în mod cert adevărat, apoi prezinți un alt argument care e fals dar este legat de primul, și „vinzi” în acest fel și al doilea argument ca fiind adevărat.
Exemple de argumentare strawman aplicată pe Referendumul pentru familie inițiat de societatea civilă și susținut de trei milioane de români: Referendumul este împotriva gay-ilor; Referendumul este împotriva mamelor singure; Referendumul are ca scop „să ne fure avortul”; Referendumul e despre o problemă care nu e relevantă pentru România, altele sunt problemele economice și sociale ale țării; Referendumul e o provocare gratuită, în condițiile în care nimeni în România nu a vorbit până acum despre parteneriate sau căsătorii gay; Referendumul este rupt de realitate, nu o schimbare a definiției căsătoriei va rezolva problemele care împiedică o familie să-și educe copiii.
Ultimul strawman l-am întâlinit săptămâna aceasta la domnul Dacian Cioloș. De ce spun că este un strawman? Pentru că argumentul fostului prim-ministru reprezintă greșit poziția susținătorilor Referendumului pentru familie ca fiind „ruptă de realitate”. În fapt, nu o reprezintă deloc. „Întemeierea unei familii trebuie să se facă pe o fundaţie solidă, care este legătura de dragoste bazată pe complementaritatea biologică, emoțională și psihologică dintre un bărbat și o femeie; iar educarea celor imaturi trebuie protejată prin ceva îndelung răbdător şi de durată. Este concluzia comună la care a ajuns întreaga omenire, în toate timpurile; şi tot bunul simţ din lume se află de partea ei.” – aceasta este poziția susținătorilor Referendumului pentru familiei.
Nu este o inițiativă împotriva gay-ilor, deoarece nu este vorba despre incriminarea gay-ilor sau condamnarea homosexualității sau scoaterea homosexualității în afara legii; nu este împotriva mamelor singure, deoarece revizuirea Constituției privește doar clarificarea noțiunilor de „soți” într-o căsătorie, pe când familiile monoparentale nu sunt căsătorii, ci sunt familii rezultate din filiație, din legătura de sânge, așadar nu sunt afectate de Referendum; tema revizuirii Constituției nu are nici o legătură cu avortul; problema e foarte relevantă și pentru România, și pentru alte țări în care se poartă această dezbatere, în condiția în care familia reprezintă celula sau nucleul de bază al societății; cinci propuneri legislative privind parteneriatele civile incluzând partenerii de același sex au fost deja inițiate și respinse în Parlament, în ultimii zece ani, în 2008, 2011, 2013, 2014 și 2015 (link la Wiki) – așadar această inițiativă nu e o provocare, ci o reacție, chiar una întârziată, din partea societății civile românești.
„Înainte de a vorbi despre definiția căsătoriei, trebuie să oferim întâi accesul la educație în familii, să asigurăm resursele familiilor astfel încât ele să poată accesa școala, etc.”, spune dl Cioloș. E un raționament ciclic – cum poți să vorbești despre educația în familie, când nu spui, mai întâi, ce este o familie? Iar pentru a spune ce este o familie trebuie să clarifici definiția căsătoriei. E căsătoria, așa cum a fost în toate timpurile și în toate culturile, doar între un bărbat sau o femeie (sau în anumite culturi un bărbat și mai multe femei sau chiar o femeie și mai mulți bărbați – dar avânt mereu în centru armonizarea elementelor complementare, a bărbatului și a femeii)? Sau trebuie să fie ea, așa cum spune de curând și doar în colțul nostru de lume o minoritate progresistă foarte zgomotoasă ȘI între un bărbat și un bărbat, o femeie și o femeie, un bărbat și două femei sau o femeie și doi bărbați sau doi bărbați și două femei – o formă numită, cum altfel, „poliamorie”, cu un exemplu aici –, sau chiar o femeie și un bolovan (exemplu aici) sau o femeie și un roller coaster (exemplu aici) sau un bărbat și el însuși (exemplu aici)?
Dacă ar fi să fac o analogie cu agricultura, domeniu care nu îi e străin dlui Cioloș, ceea ce spune dl Cioloș ar suna cam așa: „Înainte să vorbim despre definiția grâului, ar trebui să vorbim despre calitatea îngrășămintelor pe care le folosim sau despre tipurile de pesticide pe care le aplicăm peste plante – orice proiect de recoltă am avea, calitatea îngrășămintelor pe care le folosim este esențială.” Dar nu poți să vorbești despre calitatea îngrășămintelor înainte să spui ce este grâul, și să arăți clar că făina se face din grâu, și nu din neghină sau din soia.
Sau dacă ar fi să fac o analogie cu brutăria, ceea ce spune dl Cioloș ar suna cam așa: „Înainte să vorbim despre definiția pâinii, ar trebui să vorbim despre calitatea făinii pe care o punem în pâine sau despre tipurile de semințe care dau gustul pâinii – orice proiect de brutărie am avea, calitatea făinii pe care o folosim este esențială.” Dar nu poți să vorbești despre calitatea făinii înainte de a vorbi despre ce este pâinea. Una este să vorbești despre pâine, și alta este să vorbești despre chifle sau despre cozonaci. Iar în istorie să le recomanzi oamenilor pe care îi guvernezi să mănânce cozonaci dacă n-au pâine s-a dovedit un gest fatal – unii și-au pierdut pentru așa ceva poziția, reputația, ba chiar și capul. Desigur, sperăm că o oroare precum Revoluția Franceză, leagănul tuturor acestor utopii progresiste, să nu se repete niciodată în istorie.
Dl Cioloș îi acuză pe susținătorii Referendumului că sunt rupți de realitate și o face atacând un om de paie – când în fapt singurul rupt de realitate, de realitatea istoriei omenirii, de realitatea moralității, a psihologiei și a biologiei, și de realitatea voinței a trei milioane de români, pare a fi chiar dl Cioloș.
Am pomenit și bait and switch-ul la început. Un exemplu clasic de bait and switch ar fi: iată, iPhone 8 e mai bun și mai performant decât iPhone 7 și orice tehnologie nouă e mai bună decât tehnologia veche; de aceea și orice idee nouă va fi mai bună decât orice idee veche. Prima afirmație poate să fie valabilă în cazul particular în care vorbim despre iPhone-uri – deși nici atunci nu e adevărată mereu, fanii știu bine și cred că pot confirma ceea ce spun. Dar nu e adevărată în lumea ideilor – ideile noi nu sunt musai mai bune decât alea vechi; să crezi asta ar fi ca și cum ai crede că joi e mereu mai bun decât miercuri. Testul ideilor e confruntarea lor cu alte idei, confruntarea cu istoria și confruntarea cu realitatea; noutatea, luată ca atare, e cu totul irelevantă. Sunt idei noi care sunt, de fapt, foarte vechi – cum e aceea că „toate lucrurile naturale sunt bune, omul ar trebui să copieze tot ce găsește sau vede în natură”, idee precreștină pe care o susțin acum, din nou, unii dintre noii progresiști, în ciuda faptului că găsim avertismente împotriva ei în toate marile culturi și civilizații. Nouă din zece idei noi sunt, cum spunea cineva, doar greșeli vechi care revin la modă. Însă ar putea să fie idei noi care să fie adevărat noi, și care ar putea să fie și bune. Dar, pentru a le discuta, trebuie să avem curajul de a ieși și de a le prezenta așa cum sunt ele: aceasta este ideea mea, eu cred, de pildă, că moralitatea creștină și căsătoria sunt lucruri depășite, instituțiile vechii culturi occidentale trebuie puse la pământ și date uitării, viitorul omenirii este „iubirea liberă” și poliamoria; așa cum trebuie să avem onestitatea de a prezenta ideile adversarilor așa cum sunt ele, nu transformându-le în strawmeni, în oameni de paie.
Care este bait and switch-ul în acest caz? Ei bine, dl Cioloș vorbește despre două lucruri sacre – despre educație și despre familie. După cum am arătat, o face fără să definească, în vreun fel, căsătoria care stă la baza întemeierii unei familii. Dar atinge temele mari. Și speră ca, dacă spune „educația în familie mi se pare esențială”, oamenii îl vor crede și când va spune că „susținătorii Referendumului au pierdut contactul cu realitatea”. Și pot să speculez că dl Cioloș mai speră, în subsidiar, că o parte din susținătorii Referendumului vor fi atrași spre platforma cu puternice nuanțe progresiste, mascate într-o poziționare la centru, a domniei sale.
De ce nu atacă dl Cioloș și de ce nu atacă opozanții Referendumului ideea Referendumului așa cum e ea? O reiau aici: „Întemeierea unei familii trebuie să se facă pe o fundaţie solidă; iar educarea celor imaturi trebuie protejată prin ceva îndelung răbdător şi de durată. Este concluzia comună la care a ajuns întreaga omenire, în toate timpurile; şi tot bunul simţ din lume se află de partea ei.” Motivul este simplu – nu ai cum să ataci frontal ceva de partea căruia se află tot bunul simț din lume. Și atunci faci altceva – despici bucăți din această idee și le deformezi, atacându-le apoi cu furie, așa cum am văzut aici; vii cu diverse excepții și le expui drept „studii de caz” despre ororile așa-zisie „familii tradiționale”; și tratezi fiecare ilustrare sau confirmare a regulii ca pe o excepție de la regulă („iată, mai sunt și familii normale, deși majoritatea sunt disfuncționale și anormale”), fără să spui, vreodată, care este regula sau de ce există ea sau de ce majoritatea covârșitoare a omenirii crede și a crezut de-a lungul întregii istorii că aceasta trebuie să fie, și nu alta.
Închei cu un citat din G.K. Chesterton: „Tradiţiile omenirii sunt cele care ţin laolaltă omenirea; şi cea mai importantă este această tradiţie a Căsătoriei. Iar esenţa ei este că un bărbat liber şi o femeie liberă alerg să fondeze pe pământ singurul stat voluntar; singurul stat care creează cetăţeni şi care îşi iubeşte cetăţenii. Atâta timp cât aceste fiinţe cu adevărat responsabile rămân împreună, ele pot supravieţui tuturor schimbărilor majore, impasurilor şi dezamăgirilor care alcătuiesc istoria la nivelul ei pur politic. Dar dacă îşi înşală reciproc încrederea, e sigur precum moartea că şi Statul îi va înşela pe ei.”
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu