Am fost șocat peste măsură când, răsfoind o revistă creștină am zărit fotografia unui grup de rock „heavy metal” care se declara creștin. ... Mi-am auzit duhul suspinând înlăuntrul meu și strigând: „Cât de jos am căzut! Rock punk în locul sfânt? Ferească Dumnezeu! Doamne, Dumnezeule, privește cine caută să treacă prin perdeaua ruptă din templu, și totul în numele lui Hristos!”
Unde este alarma din Sion, unde a dispărut rușinea, unde sunt profeții care ar trebui să strige cu voce tare; „Destul! Nu mai vrem să auzim muzica dracilor în Casa lui Dumnezeu!”
Oare aceasta să fie biserica biruitoare, curată, fără pată și separată de lume - unde o astfel de răutate oribilă este bine primită, atâta vreme cât e deghizată în hainele de oaie ale religiozități? Să fie acum casa lui Dumnezeu un loc unde chiar și demonii se pot exprima cu muzica lor împrumutată de la altarele lui Baal?... De ce nu îi denunțăm pe acești falși profeți ai muzicii care îi înșală pe atâția?
Întrebarea care se pune în slavă trebuie să fie: „Cum pot credincioșii care poartă numele sfânt al lui Hristos să ia cărbuni din altarele personale ale lui Satan și să îi aducă în prezența lui Dumnezeu, să îi așeze pe altarul Său?” Îngerii trebuie să se întrebe: „Oare sunt așa de orbi? Nu știu că aduc foc străin cu cărbuni străini? În fiecare cărbune este foc din iad! Este condamnare în această practică! Preoții lui Dumnezeu au fost uciși pentru asemenea urâciune! Nu știu ei că Dumnezeu îi va nimici pe cei care intră în locul sfânt cu foc străin?
Iată povestea iubitorilor de rock. Ei introduc în biserică modalități păgâne de închinare - o falsă închinare. Cred că se închină Domnului, pe când Dumnezeu le disprețuiește jertfele. Se folosesc de numele lui Isus doar ca să-și justifice practicile. Muzica rock de împrumut reprezintă încercarea deliberată a lui Satan de a perverti închinarea adusă Dumnezeului Atotputernic. Diavolul caută să-i facă pe oameni să se închine; își dorește foarte mult această închinare.
Dumnezeu trebuie să respingă, întotdeauna o face, orice închinare care nu e născută din Duhul Sfânt și care nu este întru totul adevărată. Eu spun că orice post de televiziune, de radio, orice păstor sau tânăr care se numește creștin și care consimte chiar și în mod tacit la aceste inovații păgâne, va fi responsabil în fața lui Dumnezeu.
Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască mai mulți predicatori care să aibă suficientă râvnă pentru sfințenia Sa și care să-i denunțe pe acești inovatori și să-i scoată din casa lui Dumnezeu, trimițându-i acolo unde le este locul - să dea concerte împreună cu tovarășii lor păgâni în fața altarelor demonice. Mai întâi trebuie să ne rugăm pentru ei; probabil unii vor fi salvați din această înșelăciune. Dacă nu vor da ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu care convinge de păcat, nu se vor pocăi și nu se vor întoarce de la căile lor rele, atunci va trebuie să facem cum ne-a poruncit Pavel - să îi respingem ca pe niște eretici.
Mă uimește faptul că mulțimi așa mari de tineri și tinere, chiar și predicatori tineri, sunt înnebuniți după muzica rock. ... Mă chircesc de durere când îi aud pe părinți și pe predicatori spunând: „Nu judecați”. le spun că mai bine s-ar supune Cuvântului lui Dumnezeu și ar judeca cu o judecată dreaptă (Ioan 7:24) înainte ca să-și piardă copiii în brațele atracțiilor acestor vremuri. Isus i-a judecat pe farisei, numindu-i scorpii.
În prezent părinții sunt foarte liniștiți și indiferenți în privința muzicii pe care o ascultă copiii lor, spunând: „Fiecare generație își are propriul stil de muzică...” Ce incredibilă orbire spirituală! Am ajuns în punctul în care totul este acceptabil dacă „dă rezultate”. Dacă muzica dracilor îi determină pe tineri să iasă în față și să ia decizii, atunci această muzică este acceptabilă. Cât de periculoasă este această atitudine! Cei mai mulți dintre acei tineri au fost atinși doar emoțional. Duhul Sfânt nu i-a cercetat, nu a coborât în adâncul lor ca să-i atingă de păcat.
Eu spun că legătura muzicii rock este mai puternică decât a drogurilor, alcoolului sau a țigărilor. Este cea mai uriașă dependență în masă din istoria lumii.
Muzica rock s-a născut din pântecele întunericului și al răzvrătirii. Generația contemporană nu a avut contact direct cu rădăcinile rockului; acesta i-a precedat în timp. Dacă ar fi văzut cum s-a născut rockul, cu toate drogurile, abandonurile, rebeliunea și închinarea la cel rău, s-ar putea să priceapă mai bine ce vreau să spun prin „pântece”. Cu ani în urmă, când rockul a văzut lumina zilei și a apărut prima dată pe scenă, orice credincios care Îl iubea pe Hristos și era plin de Duhul Sfânt a înțeles că era o lucrare nelegiuită. În urmă cu patruzeci și cinci de ani ( cartea e publicată în 1985 în SUA), când Elvis Presley debuta, am căzut cu fața la pământ în fața lui Dumnezeu și am plâns. Chiar și unii dintre muzicienii seculari au denunțat rockul ca fiind de inspirație demonică. ... Plasez în aceiași categorie orice muzică, inclusiv country western și muzica pop, în care păcatul este ridicat în slavă, iar muzica și cuvintele sunt senzuale. ... Este o orbire șerpească. Ești sub vraja unui duh de minciună.
Va urma
David Wilkerson, Sunați din trâmbiță, Capitolul 4 -Muzica dracilor în Casa Domnului, Life, Oradea, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu