 |
Numele blogului a fost un rod instant al minții mele. Scopul blogului care reiese și din motto este un principiu în care cred din toată inima: NU ÎNTUNERICUL ÎNVINGE!
Nu știu câți s-au apropiat de Dumnezeu în urma postărilor, nu știu câți îl citesc ca să mă vâneze, nu știu câți se bucură de articole, nu știu ...
Știu însă că există persoane, puține, multe, Dumnezeu știe, care se bucură de existența blogului albfaragri. Eu mă bucur de el. A fost o inspirație de moment care pe mulți i-a ajutat într-un fel. Dar cel mai mult m-a ajutat pe mine în mai multe feluri:
1. Să scriu ceea ce altfel uitam. Sunt momente când trebuie să notezi. Uneori îți spui că o să notezi mai târziu și când vine mai târziu uiți ceea ce ai vrut ca să așterni în cuvinte. Blogul m-a ajutat ca să nu uit idei, principii, învățături pe care altfel le uitam.
2. Să ajut lucrarea lui Dumnezeu. Știu că unii, pe câțiva îi știu nominal, au vrut ca să șterg blogul. Cum pot eu să șterg ceea ce ajută lucrării lui Dumnezeu? Eu sunt unul. Am calculat cam cât am umblat anul acesta din martie până acum și mă apropii, în mare, de 10 000 de km, numai în România. Modul de-a călători a fost cu „ia-mă nene” și cu mașina personală. Cu drumurile care sunt planificate în luna iulie prin harul lui Dumnezeu trec de 10 000. Blogul este prietenul care merge ca să colecteze fonduri pentru lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari și el nu obosește, ca mine. Mai mult, el a mers deja în locuri în care eu nu am ajuns, în țări unde nu am fost, ca să lămuresc o chestiune a vânătorilor eu nu am ieșit din România niciodată, și prin intermediul lui au intrat în contul Bisericii pentru terenul pe care cât de curând, foarte curând căci promisiunile sunt ferme, prin credință îl achităm integral, sume neașteptat de mari pe care nu aveam timpul fizic ca să le colectez. Dumnezeu să-i răsplătească pe toți cei care au dat fără să se uite la fața omului, Dumnezeu să-i răsplătească aici și în Împărăția Lui pentru că au dat pentru lucrarea Lui, nu pentru un om, nu pentru cineva ci pentru Cel care are toate binecuvântările.
3. Să aprind focuri de avertisment. Odinioară când țara era invadată erau aprinse pe vârfurile dealurilor focuri de avertisment. Când oamenii din cătune, sate, orașe ... vedeau focurile se puneau la adăpost, se pregăteau de contra-atac. Prin blogul albfaragri urmăresc și să aprind focuri prin care să înștiințez poporul lui Dumnezeu, popor pe care îl iubesc din toată inima mea și mă rog ca Hristos să-mi dea putere să calc pe urmele Sale, că dușmanii, strecurații, cei care otrăvesc apele, cei care aruncă neghină în grâu, cei care promovează alianța cu lumea, cu sistemul ucigător al întunericului ... au intrat. Trebuie să ripostăm. Ei sunt la mese și înfulecă. Trebuie să ne păzim. Ai impresia că ești udat la mesajul lor dar te usuci sau te opărești căci sunt nori fără apă. Dacă nu ne ridicăm ca să apărăm baricadele sfințeniei mâine vom culege ca rod divorțul în familia sfântă, izabelizarea Casei Domnului, lipsa Duhului Domnului, simonia, închinarea la cruce, discotecizarea închinării ...
Mai mult, albfaragri nu este numai un blog. Albfaragri este o mișcare, este o luptă, este o alianță. Suntem mulți albfaragri și ceea ce este mai important este că Dumnezeu este luimină și în El nu este întuneric și ca El ne luptăm nu doar să fim ci așa să fie și alții, Biserica Domnului Hristos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu