La 20 de ani de la operaţia care uimea România, Sorina Raţiu face naveta între România şi Italia, unde cerşeşte în porţile bisericilor. Sorina a fost primul român care a făcut o astfel de operaţie.
În urmă cu aproximativ 20 de ani, Sorin Raţiu avea să fie, după o intervenţie chirurgicală complicată la Bucureşti, primul bărbat devenit femeie din România. Sorina avea să trăiască însă de-a lungul timpului o adevărată dramă, iar astăzi abia are din ce-şi duce zilele. Când e în România, Sorina stă fie prin Alba, unde mai are cunoştinţe, fie caută seara un pat şi o masă caldă la azilul pentru oamenii străzii de la Sibiu. Nu de mult s-a întors din Italia, unde spune că merge regulat. Acolo, povesteşte Sorina, stă la o fundaţie şi mai face un ban, inclusiv cerşind duminica la porţile bisericilor. „Am fost plecată în Italia, am stat 3 luni şi ceva, mai făceam curăţenie, mai una alta, mai câştigam ceva bani. M-am dus pe la biserici la italieni, mă ajutau oamenii cu nişte bani, că mă cunosc, am cerşit, am fost şi pe la români, m-au ajutat şi românii la biserică în Italia. Şi românii şi italienii sunt darnici, mai mult românii, mă ajutau şi italienii, mai ajutam şi pe la terase pe acolo, mai făceam un ban, îmi dădeau şi de mâncare”, povesteşte Sorina.
Românii au uitat-o Spune că îi place şi în ţară dar şi în Italia, unde foarte probabil se va întoarce. În ţară, are o pensie de 270 de lei, nu are o locuinţă permanentă, nici telefon mobil.Şi nici oamenii nu o mai ajută ca în urmă cu câţiva ani, timpul trece şi generaţiile noi nu o mai cunosc, nu-i ştiu povestea, nici drama.
„Oamenii nu prea au, nici nu prea mă cunosc, s-a mai schimbat lumea. La biserică nu prea dau bani aici la Sibiu, nu au nici ei, n-am mai cerşit de mult şi nici în Italia nu cerşeam chiar în fiecare zi, eu cerşeam numai o dată pe săptămână, când mă duc la biserică la români sau la italieni, că ei dau că mă cunosc”, spune Sorina. „Mi-a părut rău după operaţie” Sorina are astăzi 39 de ani şi toată viaţa într-o plasă mare, în care îşi fac loc o bucată de pâine uscată, ceva haine şi câteva ziare italieneşti. Are plasa cu ea peste tot pe unde o întâlneşti, merge greoi, butucănos, priveşte mereu în pământ încercând să îşi ascundă faţa distrusă cu ani în urmă cu acid, în încercarea de a scăpa de părul nedorit. În cafenelele şi bistro-urile din centrul oraşului, cei care o cunosc îi mai dau din când în când, din milă, câte o masă caldă.
Câteodată, foarte rar, Sorin(a) te priveşte în ochi şi râde. Şi-atunci îţi spune sincer că n-a avut niciun iubit adevărat după operaţie şi că ea, bărbatul-femeie-experiment, a rămas doar cu regrete care nu-i folosesc la nimic. „Eu mă simt mai mult bărbat decât femeie. Mi-a părut rău după operaţie, era târziu. În veac nu o să fiu o femeie adevărată
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu