Domnul voia să-i omoare

•  

  

  disciplesofhope.wordpress

  „Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul. Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne, o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, şi tot ce apuca cu furculiţa lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
• Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: <<Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă.>> Şi dacă omul zicea: <<După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea>>, sluga răspundea: <<Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila.>> Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului.
• 
  
• Eli era foarte bătrân şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile care slujeau afară, la uşa cortului întâlnirii. El le-a zis: <<Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască. Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?>> Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.”
•                                    1 Samuel 2:12-17, 22-25;

  Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului. Hristos Domnul, Dumnezeu adevărat, a venit jos la noi ca să nu ajungem în chinuri eterne, în flăcările iadului perpetuu. Dumnezeu ne iubeşte şi vrea ca toţi oamenii să se pocăiască, să se predea lui Hristos şi să-L slujească numai pe El. 

   Dumnezeu îi vrea binele omului, binele suprem. Însă foarte puţini oameni vor alături de Dumnezeu. Ore, zile, luni şi ani în şir cei mai mulţi oameni resping dragostea lui Dumnezeu, îşi înfig furculiţa în darurile Domnului și în același timp trăiesc în destrăbălare şi nu le pasă. Se cred zei. Cred că dacă Dumnezeu nu pedepseşte pe loc ori  El nu există ori sunt ei mai speciali decât alții. Fiii lui Eli s-au văzut de neatins. Poate că erau atei în inima lor dar le plăcea cărnița jertfelor și nu se deziceau de Cort. Era trai pe vătrai acolo. Dar Dumnezeu există și L-au întâlnit și mult au dorit ei să nu fi mâncat nici o fărâmă de carne. Dacă li s-ar fi dat șansa să făceau vegetarieni. 

   Ritualuri? Făceau! La Casa Domnului? Erau non-stop! Aveau spate? Tatăl lor era Eli și erau preoți! Oameni buni putem să slujim la Casa Domnului dar slujirea  să fie o mare ofensă înaintea lui Dumnezeu. Putem să fim prezenţi zi de zi în adunarea sfinţilor şi cu toate acestea prezenţa noastră să fie pentru a ne deforma, pentru a ne face mai răi, mai lacomi, mai destrăbălaţi, mai stricaţi. Poţi să ai chiar spate tare, om cu renume, Eli, nu contează deloc înaintea lui Dumnezeu. Tarele omenești sunt praf în fața Domnului!

   Dumnezeu are milă, dragoste multă ... o vreme. Vine ziua când se termină timpul îndurării. S-a terminat şi pentru Saul. Ghehazi a avut şi el timpul lui de har dar s-a terminat şi el. Fiii lui Eli au fost aşteptaţi mulţi ani de Dumnezeu ca să se pocăiască. Nu au acceptat braţul întins al harului, l-au lovit! Mila lui Dumnezeu a apus pentru ei căci au ales păcatul şi Domnul voia ca să-i omoare. I-a şi omorât!

   Cu Dumnezeu nu e de joacă! Oamenii pot ca să fie înşelaţi dar nu şi Cel care cunoaşte toate gândurile. Fie ca să înţelegem că trebuie să ne pocăim şi să o facem până când nu o să scrie în dreptul nostru „Domnul voia să-l(i) omoare.” Când o să scrie astfel o să fie jale! Atunci vom dori ca să fi fost pe pământ albi, albi fără gri, să fi fugit de compromis, destrăbălare, lăcomie și negru, atunci ne vor încerca puternice sentimente de pocăință dar ... degeaba. Azi să acceptăm Brațul Domnului cu pocăință reală căci mâine nu se știe...