Pentru oamenii lui Soroș și cei manipulați...

Aflu că aseară, în timpul manifestației anti PSD din București s-a strigat printre altele „Vrem pușcării, nu amnistii”.

„Vreți schimbare cu adevărat? Lăsați centrismele care îndeamnă 'vă aburim în moderație' și asumați-vă brutalitatea curățeniei generale. Nu vă pricepeți cum să spuneți că într-o lume civilizată și corectă dpdv politic nu puteți trimite la pușcărie sau la moarte parlamentarii? Reinstaurați securitatea, stați cu ochii pe ei ca pe butelie! [...] Băgați-i pe toți la muncă silnică, construiți penitenciare noi, că e nevoie, în țara unde toată lumea FURĂ și ulterior se scuză că 'salariile sunt mici', 'nu am parte de atenție dacă nu dau șpagă', 'nu am ce face că îmi mor copiii de foame', 'fur software pentru că nu am variante mai bine'.

Explicați-i românului, acestui orientat împuțit și bun de nimic, că dacă doar cu forța și amenințările se poate schimba situația, sunteți dispuși să o faceți”.

Acesta este viitorul pe care ni-l pregătesc doritorii de penitenciare? Stau și mă întreb cum pot crede acești oameni că ai putea construi o țară, având ca bază pușcăriile. Ce țară ar fi aceea? Ce s-a mai construit în lumea asta pe baza terorii că poți fi săltat pentru a ți se face loc într-una din noile închisori ale Patriei?

În caz că nu știați, cam așa arăta programul politic al unui tânăr (fost)candidat la Senat al USR.

Sloganul  „Vrem pușcării, nu amnistii” îmi aduce aminte și mai tragicul „vrem spitale, nu catedrale” și cred că profilul moral al celor care le-au elaborat sunt asemănătoare.

Oare nu ne-am săturat să ne vânăm unii pe alții? Când pericolele bat la ușă, când vedem mesajele care vin din Est și din Vest, este momentul să ne hăituim prin piețe publice, arătând cu degetul unii către alții: "Tu ești corupt!", "Ba tu ești penal"?. Se spune deseori că sportul este oglinda societății. Ei bine, România a reușit la Jocurile Olimpice din 2016 cel mai slab parcurs din 1952 încoace. Știți cum era România în 1952?

Tocmai începuseră, de 3-4 ani, procesele elitelor românești interbelice. Mai bine zis, pseudo-procesele. Copiii erau arestați de pe băncile școlilor.  În 1952, România era o țară secătuită, sub teroare, în care penitenciarele și sistemul judiciar înflorea. Azi, sportul ne arată în oglindă o imagine care nu ne place și pe care ne facem că nu o vedem: o țară cu elite lipsă, condusă prin mandate de arestare și ascultare. Azi, locul acuzatorilor publici din anii '50 este luat de oamenii care cer cât mai multe arestări și „legi pentru popor, nu pentru penali”.

Ce este un „penal”? Un om condamnat penal, am zice. Dar e mai mult decât atât: este un om care nu mai are dreptul la cuvânt, care nu mai poate vorbi în public, care în genere, trebuie să fie ucis social, pentru că a fost condamnat. Indiferent dacă și-a ispășit pedeapsa în închisoare sau nu, ni se cere să-l condamnăm perpetuu, iar după moarte să-i rezervăm o Damnatio memoriae. Mai mult, azi ești penal doar dacă ești acuzat într-un proces, indiferent de verdictul pe care-l va da Justiția!

Dacă ar fi trăit astăzi, Mihai Viteazu era și el considerat „corupt” de către Hotnews și 'ntelectualii rafinați. Mai mult, Mihai lucrase alături de un corupt precum Mihnea Turcitul, fusese baron local - Ban al Olteniei și mai era și din „sudul înapoiat”. Mihai ar fi fost acuzat că nu-și respectă "angajamentele internaționale", după ce le-a plătit datoria creditorilor internaționali...măcelărindu-i. De orientarea sa externă, ce să mai vorbim: ar fi fost făcut un "trădător" al Occidentului, care a avut îndrăzneala să urmărească doar interesul țării sale. De altfel, în istoriografia de azi, occidentalii îl privesc pe Mihai cel Mare ca pe un trădător, la fel ca și turcii. Și câți „penali” nu vor fi făcut istorie. Oare cei care au fondat America, nu erau considerați „penali” de către Imperiul Britanic împotriva căruia se răsculaseră?

Unde ajungem în ritmul acesta? Citeam zilele trecute că doamna Doina Azoicăi a fost condamnată, cu suspendare - ce-i drept, pentru că ar fi primit „mită” un ibric de alamă și o tavă din cupru! Căutând despre caz, am văzut doar cum doamna doctor - un medic respectat în întreaga țară, a fost pusă la zid pe modelul chiaburilor din anii '50 de către presă, dar nicăieri nu am găsit și punctul ei de vedere asupra „chestiunii”. Asta da, societate! Curat democratică și pluralistă.

Unde ajungem? Păi ajungem la...conspiraționism. O altă mantră a deontologilor de carton. Dacă nu ai argumente la ce spune cineva, atunci îi arunci eticheta de „conspiraționist„. Cum arunci o umbră de îndoială asupra establishmentului, cum gata...ești conspiraționist. Cum îndrăznești să spui că deciziile nu se iau mereu la vedere, că de multe ori ce se spune oficial e doar o fațadă...atunci ești conspiraționist. Dacă în 1939, după anunțul semnării pactului sovieto - german cunoscut sub numele de Molotov–Ribbentrop, ai fi spus că există clauze secrete care prevăd destrămarea României și a altor state, cu siguranță că dacă exista Hotnews, te-ar fi făcut...conspiraționist.

Dacă cineva ar fi spus în 1943 că soarta păcii va fi decisă prin negocieri directe între cei mari, și că noi vom fi probabil cedați comuniștilor, ar fi fost întâmpinat probabil de un...„fugi domne de-aici! Ești un conspiraționist care vrea să ne spulbere încrederea în aliați!" „, spus de către vreun Moise Guran al vremii.

Tot „conspiraționism” s-au numit și acuzațiile că în 1989 nu au existat teroriști, ci o diversiune a celor care preluaseră puterea...Și acum vedem, după 27 de ani, că Procuratura spune același lucru. Lipsa armelor de distrugere în masă din Irak...a fost tot o conspirație, la vremea ei.

Nu cunosc o societate durabilă și liberă clădită pe ură, sânge și pușcării. Dar cunosc cuvintele Sfântului Efrem Sirul, care vorbește despre răsplata pocăinței și a iertării:  „Așadar, un tâlhar a deschis raiul, iar nu un drept. Acesta fusese închis de Adam, mai întâi drept, apoi păcătos; și tot un păcătos, căit, dar biruitor, l-a deschis din nou”.

În imagine este Saint Just, unul din acoliții lui Robespierre, supranumit „Ingerul Morții". A rămas faimos pentru cuvintele pe care le-a spus după ce a trimis, odată, câteva zeci de oameni la moarte:   „Nicio milă, nicio slăbiciune față de cei vinovați.... Guvernul nu trebuie să ierte! „

Sursa: 
http://m.activenews.ro/stiri-social/O-tara-nu-se-poate-construi-pe-baza-de-puscarii-140218