Cărțile mele cardinale, să le numesc de căpătai pentru predicarea expozitivă sunt „Portretul predicatorului” si „Puterea predicării” de John Stott, „Suprematia lui Hristos in predicare” de John Piper si „Preaching for God’s Glory” de Alistair Begg.
Le-am citit toate patru și vreau să fac acum referire la cea a lui Alistair Begg. –Predicând pentru Gloria lui Dumnezeu. Iar astăzi la finalul articolului îți voi recomanda ultimul titlu pe care îl parcurg si eu acum „Predicarea Expozitiva” -cum propovaduim astazi Cuvantul lui Dumnezeu? de David Helm, oferită gratuit prin curtoazia celor de la MagnaGratia.org
Revenind la cartea „Preaching for God’s Glory”, Alistair Begg...
La pag. 16 el menționează despre caricaturile predicării adevărate. Cu tristețe trăim vremurile când predicile expozitive au fost eclipsate de povestioare, experiențe, mărturii, glumițe, poante și videoclipuri văzute pe Youtube sau Facebook și predicatorul biblic a fost înlocuit de:
- The cheerleader – majoreta : acest om bine intenționat are o nevoie aparte de a fi plăcut si acceptat de toată lumea. Oricare ar fi contextul mesajului său, el tot o să scoată ceva bun, și o inspirație pozitivă din text. O duminică bună pentru el este una în care oamenii lui râd mult, sunt afirmați și felicitați și pleacă acasă mult mai încrezători în sine, decât au ajuns la biserică. Fie că au fost confruntați cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu sau smeriți de prezența lui Dumnezeu, ei pierd din vedere în mare măsură căutarea pentru integritate, iar preocuparea cu privire la sfințenie este înlocuită de căutarea după motivație și fericire. Un astfel de individ lasă de multe ori învățătura Bibliei pentru grupuri mici sau studii de casă. El simte, că sarcina predicatorului, este de a le pompa în stima de sine-adevăruri -și să îi pregătească pentru săptămâna descurajatoare pe care îi așteaptă de îndată ce părăsesc clădirea.Din păcate, în astfel de cazuri, oile pleacă agitate si fără să fie consolidate, hrănite, iar zahărul (predica dulce-siropoasă) nu prea le ține de foame în căutarea substanțelor hrănitoare pentru sufletele lor. Așadar lucrarea unui astfel de predicator (încurajatorul-majoreta) nu este terminată „sau dusă bine la îndeplinire”. (ascultătorii încă rămîn cu nevoi legitime si chiar frustrări în lipsa Cuvântului vieții!)
- The Conjurer -Scamatorul -Când auzim adunarea spunând „Nu este uimitor ce a putut scoate din textul ăsta?”nu ar trebui să asumăm imediat asta ca fiind o veste bună! Când predicatorul refuză să facă munca grea de a descoperi semnificația reală a textului în contextul său, și atunci când face divorțuri între descoperire si aplicare, atunci orice idee poate fi livrată și transportată, dar aceea nu mai este Cuvântul lui Dumnezeu. R. W. Dale făcea referire la acest lucru în cursurile sale despre predici oferite studenților la facultatea Yale în 1876:
„Întotdeauna mă gândesc la trucurile acelor domni ingenioși care distrează publicul prin frecarea unui sceptru sau *baghetă între mâinile lor până când devine un canar, si extrag de la mâneca hainei lor o jumătate de duzină de globuri de sticlă umplute genial cu apă, și cu patru sau cinci carași ce înoată în fiecare dintre ele.Îmi place să ascult un bun predicator, și nu am nici o obiecție în lume să fiu amuzat de trucurile unui iluzionist inteligent; dar eu prefer să păstrez separație între scamatorie și predicare. Scamatoriile în biserică, duminică dimineața, evocînd texte din Scriptură, acestea nu sunt pentru gustul meu”. pag 127
3.The storyteller -Povestitorul – Acest om este convins de faptul că din moment ce toată lumea iubește o poveste bună (iar in postmodernism toți pricepem mai bine adevărurile cu povestioare) și din moment ce oamenii au tendința de a fi mai puțini înclinați să urmeze expunerea Bibliei (apropo doctrina, dogmatica obosesc pe postmodernisti) , atunci el va dezvolta darul său de povestitor neglijând astfel munca grea a expunerii biblice. Da, povestirile făceau parte din învățătura lui Isus. Chiar dacă am învățat, în școala duminicală, că parabolele sale au fost „povești pământești cu semnificație cerească” asta nu acordă predicatorului contemporan o licență de a spune orice bazaconie, întâmplare, fără nici o utilitate cerească sau pamântească.
4. The entertainer– (animatorul, comedianul, actorul care distrează)- Acesta tinde să promoveze un mediu în care oamenii vin să se așeze (consumatorii, spectatorii, cei din audiență, publicul pasiv si obosit de munca din timpul săptămânii ce își dorește ceva palpitant la biserică) pe spate, relaxați , și să evalueze performanța, mai degrabă decât să aibă o atitudine a inimii ascultătoare , conform imnului unui scriitor creștin :
Master, speak, thy servant heareth,Waiting for thy gracious word.Speak to me by name, O Master,Let me know it is to me
5. The systematizer (Sistematizatorul) eu ăsta îl numesc cititorul ambulant, care parcă îți lecturează o schiță de predică dintr-un comentariu biblic. Nu tu pasiune, nu tu viață, nimic!
Alistair Begg spune ” Mă refer aici la predicatorul care vede textul Scripturii doar ca fundal pentru un curs doctrinar. Acest lucru este diferit pentru individul care în exegeza pasajului, trasează elementele doctrinei creștine. Cadrul teologic al sistematizatorului este așa de pronunțat încât predomină expunerea, predicarea. Este foarte posibil ca un astfel de om atunci când predică să fie lipsit de angajamentul emoțional cu textul. Sensibilitatea la genurile literare va fi foarte redusă iar poezia, narațiunea, parabola,dialogurile toate sunt aplatizate la nivelul prozaic al unei cărți reci de teologie. (Uneori și eu am impresia că e unu care îți citește mersul trenurilor în gară, un fel de funcționar public sictirit care doar își citește replicile, sau un prezentator de meteo plictisit). Nu există nici o încercare de dramatizare a textului (aici nu vorbim de melodramatisme sau actorie superficială) ci de lirism,entuziasm din Dumnezeu,dramatism,pasiune, înflăcărare, charismă in predicare.
Este de înțeles ca atunci când auzim acest fel de predicare că nu ne vom îndoi de veridicitatea informațiilor primite, dar ne va mira absența pasiunii.
6. The psychologist-Psihologul: Într-o companie aeriană există regulat reviste cu articole semnate de psihologi. De obicei le citesc pentru că este aproape întotdeauna în avantajul meu. Am învățat multe sfaturi utile despre creșterea copiilor mei, sau articolele care tratează nerăbdarea mea și mi-au reamintit de multe ori să cumpăr flori pentru soția mea. Dar asta până într-un anumit punct! DIN NEFERICIRE, amvoanele bisericilor au ajuns într-un număr așa de mare să fie umplute cu pseudo-psihologi (specialiști în psihologie pragmatică-experți sociali, statisticieni) care au decis să devină furnizori de perspective utile, furnizori de stări emoționale, dintre care cele mai multe pot fi (și sunt livrate) fără nici o menționare a Bibliei. E un fel de abordare „Completați spațiile goale„care oferă 7 principii pentru părinti eficienți, sau primele 10 provocări cu care se confruntă cuplurile de azi. Astfel vei observa tot mai des zeci de persoane subnutrite din cauza auzirii acestui regim alimentar (plin de rețete si formule prestabilite, formule pentru succes, bunăstare, fericire, prosperitate….and bla bla bla) si care plâng pe bună dreptate, asa cum au făcut oamenii în zilele lui Neemia 8:1 „Aduceti Cartea”.
7. The Naked Preacher -Predicatorul gol goluț-(autentic, transparent, plângăgiosu, siroposu „predicatoru cu lacrimi si muci..experiențe..experiențe..dar nimic din Scriptură) – In cultura noastră predicatorii care încearcă să devină „mai autentici ca alții” vor utiliza amvonul ca platformă în care își vor mărturisii greșelile și slăbiciunile lor pentru a intra în vogă si a fi populari. (acest trend și fenomen este fff vizibil în spațiul starurilor penticostale ..care predica 2 ore te miri ce, dar nu Evanghelia! ci pe unde s-au plimbat, ce au văzut la TV, ce au mai mâncat, ce au mai visat, ce au mai citit pe internet..etc). O adevărată rușine, dar mă gândesc că oamenii în lipsa de vedete, mondenități și starlete din lumea media își alimentează mintea cu astfel de exemplare. Rușine!
P.S. Și mie îmi plac povestioarele, ilustrațiile si nu sunt eu mai sfânt ca papa Francisc in predicare, ceea ce vreau să învăț tot mai mult este cum să rămân atașat textului si contextului, să nu calc pe pedala ambițiilor personale când găsesc un text ce îmi justifică convingerile personale, și să nu citesc un text în timpul unei predici în biserică și apoi să ofer oamenilor 30 de minute doar ideile mele, precum unii citesc versetele din Scriptură ca și Imnul național la un meci de fotbal, la început iar apoi sunt liberi să iși lanseze ideile personale.
Eu unul îmi doresc sa fiu loial Cuvântului Său și mă gândesc că și tu dorești același lucru. Spor in pregătire, spor in rugăciune si putere de sus in trăirea/ vestirea Evangheliei. Căci cine Il onorează pe Dumnezeu astfel si Dumnezeu il va onora pe el.
Așadar dacă dorești să nu plictisești oamenii cu frunze, frunze, vorbologie, și rostiri fără sens, cuvântări cu spasme si lipsite de logică, fără hrană dătătoare de viața, hai să studiem împreuna cartea asta Predicarea Expozitiva de David Helm.
Porunca 11 -„Să nu plictisești oamenii”
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu