Sâmbătă, 4 aprilie, am fost invitat să particip la dezbateri în cadrul emisiunii Rockreaţia, care se difuzează pe Radio Moldova Muzical. Tema dezbaterilor de la emisiune, „Rock Creştin – pro sau contra”, m-a captivat mult şi am acceptat invitaţia realizatorilor emisiunii, Alex Bâtcă şi Dragoş Condrea, ca împreună cu ei să încercăm să înţelegem ce are muzica Rock cu Creştinismul.
Ca să înţelegeţi de ce m-au invitat pe mine, căci puteau invita pe oricine, pote chiar şi un preot care să vorbească despre spiritualitatea muzicii, motivaţia băieţilor a fost totuşi alta, şi anume faptul că eu am fost rocker, am cântat şi stiluri mai grele precum Gothic Metal şi altele, iar acum sunt toboşar la biserica „Sf. Treime”, din Chişinău.
Pentru început am definit termenii. Stilul Rock nu înseamnă doar să cânţi la chitară şi să ai baterii în formaţie. A fi rock înseamnă un mod de viaţă. De cealaltă parte a sintagmei, cuvântul „creştin” este unul arhifolosit în vorbirea noastră, dar totuşi puţini sunt cei ce realizează până la capăt însemnâtatea acestui cuvânt. Pentru prima dată noţiunea de creştin apare în Biblie, cartea Faptele Apostolilor 11:26b „Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiaşi dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.” Din acest pasaj al Bibliei înţeleg că a fi creştin înseamnă să participi la adunările Bisericii, şi să stărui în cercetarea Sfintelor Scripturi, pentru a putea învăţa şi pe alţii.
Cum rămâne cu sintagma Rock Creştin!? O noţiune controversată, dar reală. Primele trupe de acest gen muzical au apărut la sfârşitul anilor ’60, este vorba despre prima trupă care are tematică creştină directă. Ea se numeste Mind Garage, dar ei cântau Psichodelic Rock. Mai târziu, în 1971 apare rock-opera „Isus Hristos – Superstar”. Astăzi s-au declarat creştine trupele: P.O.D.; Pillar; Delirious; David Crowder band;
DC Talk; Sixpence None the Richer şi altele. Biserica creştină Hillsong din Australia a folosit acest stil de muzică ca şi o carte de vizită pentru ei, înlocuind astfel stilul bisericesc. Până aici parcă sună bine, însă am spus-o şi la emisiune, noi nu trebuie să încurcăm muzica ce are la bază obsesia şi religia, cu cea creştină. Orice lucru care poate deveni un chip cioplit în viaţa ta nu poate fi numit creştin. Ca şi argument aici pot să vă aduc la cunoştinţă mişcarea din SUA „Jesus freaks” (nebuni pentru Hristos). Aşa nu merge, în acest caz creştinismul din muzica rock, apare ca şi o scuză (eu nu mai păcătuiesc, eu fac doar păcate „creştine”).
S-o luăm de la capăt. Discutând cu Alex şi Dragoş, am ajuns la concluzia că suntem pro mesajului creştin (evanghelic) în piesele muzicale, dar suntem contra stilurilor care promovează obsesie, religia îmbrăcămintei, şi tot ce ţine de nuanţele întunecoase ale Rock-ului. Sunt multe trupe care conţin în lirica pieselor proprii cuvinte cu tentă creştină, Lordi – Hard Rock Hallelujah de la Eurovision, dar nu au nici o legătură cu creştinismul. Şi în Republica Moldova există trupe de Rock Creştin: Metro Live, GOST, şi culmea Rise Of – o trupă de Black Metal Creştin. Din păcate nu putem vorbi despre vreun oarecare impact al activităţii trupelor creştine moldoveneşti, deoarece concertele lor nu se deosebesc cu nimic de alte evenimente Rock, acelaşi haos, nebunie şi intensitate de volum din boxe. Cu siguranţă nu am pus un punct la aceasta temă, Rock Creştin – tu decizi să fii pro sau contra.
Întrebare: dacă rockul îşi are origini demonice putem noi să-l creştinăm?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu