Poate aparea in momentul in care peretele celulei corpului devine impermeabil ne mai putând să elimine toxinele. În acel moment, in acel context, celula fie moare, fie se modifică devenind o celula canceroasa. Celula moarta este eliminata dar celula canceroasa, care este parte a celorlalte celule normale, este sudata de ele, isi ia hrana precum celulele sanatoase dar fiindca celula a suferit o mutatie foloseste aceeasi hrana in sens egoist si distructiv, razvratindu-se impotriva trupului, trup care o hraneste, trup din care este parte, trup care o protejeaza.
In timp ce trupul ii ofera cea mai buna hrana celulei canceroase, uneori fara sa stie, celula se dezvolta razvratindu-se impotriva binefacatorului ei.
Aceasta e dovada razvratirii din noi, celula canceroasa, este dovada razvratirii noastre personale, a razvratirii rasei umane, impotriva lui Dumnezeu. Cancerul este dovada mortii care lucreaza in trupul nostru in fiecare secunda, cand e prezent in oameni, moarte care a intrat in lume prin pacat. Cancerul e definitia razvratirii, o definitie vie care duce la moarte, o definitie prezenta in atatea trupuri si care de cele mai multe ori doare ingrozitor.
Cancerul este un infern dar este un mic iad care ne vorbeste despre eternitate. Cancerul ne transmite ca viata aici e abur. Dar tocmai acest infern teribil ne deschide fereasta catre etern. Suferintele de aici ne deschid ochii si astfel privim si dincolo de moarte. Inferul numit cancer ne indreapta mintea si inima spre eternul fara lacrimi. Atunci si ateul declarat, atunci cand trupul i se macina sub setea celulelor razvratite, aspira spre vesnicie, se gandeste la un loc fara durere, atunci si cel mai impietrit om devine sensibil cand e vorba de viata vesnica. De ce? Fiindca Creatorul a pus in toti, in toti oamenii gandul vesniciei, aspiratia dupa perfectiunea cerului iar acest calau nemilos, cancerul, in timp ce ne face foarte mult rau ne face si un bine, ne deconecteaza de la materie si creaza contextul in care ne dam seama ca suntem precum un sunet, dar un sunet care vrea sa atinga nemurirea si vesnicia, atunci trupul intra in plan secund si sufletul vede mai clar.
Apostolul Pavel numea trupul o casa care se trece, un cort. Cancerul este cutremurul ingrozitor care macina cortul, casa, trupul nostru provocand chinuri teribile. Sufletul insa nu-l poate macina, cancerul nu poate macina sufletul. Insa exista o plaga care distruge sufletul, pacatul, pacatul necredintei in Domnul Hristos si invataturile Sale.
Daca impotriva cancerului din trup nu putem face noi mare lucru, plaga sufletului se poate vindeca: "Isuse Hristose ai mila de mine pacatosul".
Prin intoarcere la Hristos sufletul este eliberat de cancerul pacatului, gandul vesniciei din inima noastra devine nadejde si chiar daca se trece trupul acesta avem bucuria cerului, bucuria vesniciei ca o garantie in inima.
Trupul acesta intr-o zi toti il vom dezbraca fiindca noi suntem un suflet care are un cort, un trup. Dar cand sufletul e dat lui Hristos, dezbracarea trupului nu mai e un soc ci o dorinta de a merge ACASA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu