Sportul de a critica și mustra pastori și preoți care trăiesc după firea pământească este NORMALITATE

A trata rău mesagerii lui Dumnezeu, care sunt cu adevărat mesagerii Lui, înseamnă răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. 

• Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos.  Evrei 13:17

Maria, sora lui Moise, Core, Datan și Abiram au plătit scump fiindcă s-au ridicat împotriva omului pus de Dumnezeu. E grav pentru cine atacă oamenii sfinți ai lui Dumnezeu.  Piatra se întoarce peste cel care o prăvălește. 

Există însă și slujitori falși, fățarnici, prefăcuți, oameni care au doar o formă de evlavie, oameni cu duhul lui Cain și ai lui Saul care vor să pozeze în slujitori sfinți dar faptele lor îi dau de gol. Trăiesc în păcate mari, atenție nu greșesc, trăiesc în păcate mari și sunt patroni peste păcat. A trata biblic mesagerii care vor să lase impresia că sunt ai lui Dumnezeu dar în fapt sunt ai firii pământești este o obligație pentru orice sfânt. 

        ...Și cum se face că tu cinstești pe fiii tăi mai mult decât pe Mine... 1 Samuel 2:29

    I-am spus ca vreau sa pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință si prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el sa-i fi oprit. 1 Samuel 3:13

Eli știa cine sunt fiii lui. Știa că faptele lor îi descalifică pentru ca să fie preoți. Eli avea datoria și chiar obligația să nu-i mai lase să slujească lui Dumnezeu și să-i pedepsească pe fiii lui. Dar și-a iubit fiii mai mult decât pe Dumnezeu. Și-a cinstit fiii mai mult decât pe Dumnezeu. 

Fiii lui Eli erau preoți vrednici de lepădat. Dumnezeu l-a mustrat pe Eli fiindcă nu a practicat „sportul” de a-și critica aspru fiii care trăiau în păcate grele. Îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Eli nu și-a iubit fiii ca să-i aducă pe calea vieții. Dacă-i iubea nu-i lăsa să ajungă niște monștrii. Îi mustra aspru și chiar îi pedepsea. Dar nu și-a făcut datoria. Consecințele au fost peste orice așteptare: fiii uciși, chivotul luat de filisteni iar Eli a căzut, și-a zdrobit ceafa și a murit. 

De ce? Fiindcă Eli nu a avut anticorpi față de păcat, față de păcatul preoților. 

Nu a fost singurul preot mustrat de Dumnezeu fiindcă s-a făcut patron peste păcat necriticând fărădelegea. În Noul Testament „sportul” de a critica preoții fățarnici și ipocriți a fost ridicat la rang de excelență de Domnul Isus Hristos. Pilda samariteanului milostiv unde preotul este prezentat ca un mercenar fără pic de milă față de cel zdrobit de tâlhari este doar un exemplu.

• Dumnezeu ne prezintă, tot în Noul Testament, faptul că erau și preoți criminali, fățarnici plini de ură, slujitori corupți etc. etc.: 
• 
  
• Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr, - Ioan 12:10
• 
  
• După două zile era Praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutaucum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.   - Marcu 14:1

• Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! - Filipeni 3:2

  • Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos. - Iuda 1:4

Atunci când mustrăm sau corectăm pe cineva să nu o facem niciodată cu ură și dorință de răzbunare, cu spirit de superioritate și mândrie. Ci cu teamă de Dumnezeu dorind recuperarea. 

• Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui. - Leviticul 19:17

În afară de Dumnezeu toți slujitori sfinți avem nevoie de să fim criticați, mustrați și corectați, uneori și trebuie să acceptăm criticile întemeiate fiindcă îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.  Tolerând păcatul, care poate veni prin unii slujitori sau poate fi acceptat de alții, devenim dușmani ai lui Dumnezeu. Trebuie să iubim mai degrabă mustrarea și pe omul care ne mustră decât pe lingușitorii care ne lasă pe calea pierzării, pe drumul spre iad. 

Cine fuge de critică și mustrare probabil ascunde păcate grele. Un slujitor al lui Dumnezeu nu ridică ziduri după care să se ascundă ca să nu fie criticat. El nu se ascunde fiindcă înainte de a-l vedea oamenii pe el în vede Dumnezeu. Dacă pe Domnul Isus l-au vânat și pe noi ne vor vâna. Dacă pe Domnul Isus l-au criticat și pe noi ne vor critica. Dacă pe Domnul l-au ucis și pe unii dintre noi ne vor omorî. Calea neprihănirii are pe ea multă suferință. 

• Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. -  Ioan 15:20

Adevărul spus în dragoste este ca oxigenul. Dumnezeu ne poate mustra printr-o măgăriță, un om lumesc, printr-o lovitură, un proroc, un înger,  un slujitor sau cum găsește El cu cale.  Ferice de omul pe care-l mustră Domnul Isus Hristos și care acceptă mustrarea. 

Critica și mustrarea, repet, au scopul de a-l corecta pe cel afectat de păcat. Dacă păcatul din viața unui om, sau învățătura eretică pe care a dat-o, a ieșit în spațiul public, corectarea trebuie să fie în public pentru a arăta înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor că suntem atașați de valorile lui Dumnezeu și le apărăm, că iubim învățătura corectă și suntem împotriva ereziilor dar și pentru ca publicul nu creadă că erezia este normalitatea.