2
Samuel 18:9-14
Omul vrea să înveţe. Cei mici de multe ori întreabă: "de ce?"
Elevul învaţă la şcoală. Studentul studiază, muncitorul urmează cursuri de
perfecţionare etc.
Parcă societatea este prinsă, constrânsă uneori, de iureşul
dorinţei de a învăţa mai mult sau mai puţin. Atunci când oamenii vor să înveţe,
vor să înveţe de la cei mai deştepţi, pregătiţi sau compentenţi.
Dumnezeu ştie că omul vrea şi că
este datoria lui să înveţe. Dar îi cere acestuia să înveţe şi de la furnică[1], vrabie[2], de la corbi[3]
şi, deseori, de la cei mai neînsemnaţi oameni.
Unul dintre oameni care astăzi este
profesor acreditat de Dumnezeu este un soldat care era atât de neînsemnat încât
nici măcar numele lui nu îl știm pentru că nu a trezit curiozităţi. Acest
profeseor ne învaţă că:
Banii
nu sunt totul (v. 11-12). Un soldat refuză să mergă în pas cu valul. Nu a acţionat cu gândul la aur şi haine. Când
cei mai mulţi sunt de părere că banul contează, banul aduce fericire, un soldat
spune „banii nu sunt totul”. Banii nu aduc fericire.
- Lot, la un moment din viaţa lui, s-a gândit la „bani”, bogăţii, fără să se mai gândească şi la consecinţe. A avut bani o perioadă dar apoi i-a pierdut pe toţi şi mai mult şi-a pierdut toată familia. De ce? Pentru că a tânjit după belşug. După câmpiile mănoase.[4]
- Ghehazi, ucenicul marelui om al lui Dumnezeu, Elisei, a ajus un lepros deoarece a crezut că banii sunt totul.[5] Lepra lui i-a adus multă durere, izolare, degradare, distrugere. Consecinţele sunt aceleaşi pentru toţi cei lacomi[6].
- Samson a ajuns cu ochii scoşi, poporul a ajuns din nou ţinta atacurilor duşmanilor lui. De ce? Pentru că Dalila iubea banii mai mult decât îl „iubea” pe Samson[7].
- O cauză de căpătâi care a condus la începerea Războaielor Mondiale a fost dorinţa de bani, bogăţii, colonii, teritorii. Iar din acest motiv zeci de milioane de oameni au murit iar alte zeci fost afectate grav. Dacă am învăţa prima lecţie predată de acest neînsemnat ne-am păzi de multe nefericiri.
Ascultarea
contează (v. 12). Sondatul a înţeles că trebuie să asculte de de împărat.
El a învăţat această lecţie, a aplicat-o şi acum o predă mai departe. Problema
e că mulţi nu vor să înveţe această lecţie iar din această cauză au parte de
mari probleme.
a. Adam cu Eva[8]
pentru că nu au învăţat lecţia ascultării au adus în lume moartea, separarea de
Dumnezeu, disperarea, ura şi lista poate continua.
b. Saul a fost repudiat de Dumnezeu pentru că nu i-a ascultat porunca[9].
c. Ierusalimul a fost dărâmat în anul 70 deoarece evreii nu au ascultat.
d. Naaman a fost vindecat de lepră deoarece a ascultat în cele din urmă de
indicaţiile lui Elisei[10].
Gândeşte
profund (v. 13). Soldatul a fost un om care a gândit departe. Nu s-a uitat
numai la vorbele pe care i le-a spus Ioab, căpetenia oştirii, ci a analizat
consecinţele lor. Această lecţie trebuie să o învăţăm şi noi.
a. Când sunt inundaţii, cutremure, incendii, uragane, oamenii vorbesc despre
ele la modul general. Foarte puţini se întreabă de ce au venit ele? Iar şi mai
puţini înţeleg că ele au fost permise de Dumnezeu deoarece lumea a ieşit de sub
protecţia Lui, lumea bea păcatul!
b. Când Pilat a amestecat sângele unor galileeni cu jertfele lor mai mulţi
au mers la Domnul şi i-au spus ce se întâmplase cu acei oameni. Domnul nu s-a
oprit la faza de impresie ci i-a învăţat o lecţie, lecţia gândeşte profund,
spunându-le „dacă nu vă pocăiţi toţi veţi pierii la fel"[11].
c. David în timp ce fugea de fiul său Absalom, un om din familia lui
Beniamin a începtul să-l blesteme. David nu a poruncit să-l ucidă cu toate că
era împărat şi cu toate că unii au vrut ca David să poruncească acest fapt.
David a gândit profund. A spus ...Domnul i-a zis...[12]. De
multe ori noi emitem verdicte împotriva celor care ne agresează verbal sau sub
altă natură dar nu ne gândim că Dumnezeu
vrea să vadă în acele momente de la noi dragoste, răbdare, pace, rugăciune, maturizare.
d. Zece leproşi au fost vindecaţi de lepră. Din 10 numai unul a realizat
că nu preoţii şi Legea merită lauda ci dătătorul Legii, Htristos[13].
Concluzii:
Biserica ar arăta
altfel. Ar fi Biserica uniţilor, a sfinţilor, a implicaţilor, a smeriţilor, a
celor cu pace, a celor vii dacă am înţelege, noi fiecare în parte, că nu banii contează ci ascultarea
şi meditarea, gândirea profundă care determină la sfinţire practică, slujire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu