joi, 18 septembrie 2014

Doamne te rog să ne rujezi buzele cu ... sinceritate!



  „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!”
                                        Psalmul 120:2
 
   Prea mulţi doctori de nimic. Suntem înconjuraţi de prea mulţi doctori care văd că mulţi au cancer şi, cu durere o spun, îi tratează cu „apă grea”!  De ce azi pocăiţii sinceri, oamenii adevărului, care să-ţi spună că ai greşit, că ai păcătuit, că nu este bine pe unde mergi, sunt tot mai rari? De ce se promovează o „evanghelie” mincinoasă care promovează indiferenţa?
   „Nu e treaba ta ce face x! ...  De ce judeci? ... Lasă frate că nu e chiar aşa Evanghelia!  Eşti legalist! ...”
  Apostolul Pavel nu a tăcut când apostolul Petru a căzut în făţărnicie! Curvarul din Corint nu a fost „tolerat”! Domnul Isus, în Apocalipsa, a arătat şi bubele, derapajele Bisericilor şi le-a chemat la pocăinţă! Duhul Domnului prin Ieremia i-a mustrat pe prorocii de nimic care tolerau păcatul! David a fost mustrat de Dumnezeu, prin Natan! ...
   Avem nevoie azi de fraţi şi surori cu buzele rujate cu ... sinceritate. Este greu azi să spui adevărul, să-i chemi pe oameni la pocăinţă dar noi, care suntem născuţi din Dumnezeu, trebuie să spunem adevărul! Nu avem voie să închidem ochii! Trebuie să vorbim! Trebuie să ne rujăm buzele cu sinceritate, cu adevărul, că destul am avut rujul lumii pe gura noastră!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu