Fapte
2:37-47
Nu toţi creştinii vor
ajunge în RAI!
Există mii de confesiuni şi Biserici! Câteva
exemple: Adventistă, Penticostală, Unitariană, Ortodoxă, Calvină, Lutherană,
Coptă, Mormonă etc.
Omul uitându-se spre atâtea confesiuni se
întreabă care o fi cea adevărată? Modulul nostru este Biserica apostolică sau
Biserica care este zidită pe:
- Pocăinţă (v. 38, pocăiți-vă). Biserica apostolică a spus nu păcatului. A spus nu vieţii trăite în conformitate cu standardele lumii. Biserica de astăzi dacă vrea să aibă certitudinea RAIULUI trebuie să fie zidită pe principiul pocăinţei.
- Pavel la Antena nu a ţinut cont de capacitatea intelectuală a oamenilor şi nu i-a menajat cum suntem noi tentaţi să facem. El le-a spus geniilor lumii de atunci să se pocăiască[1]. Clar și indiscutabil!
- Se mai practică uneori ca persoanele să fie botezate fără ca să facă dovada pocăinţei. Ştiu două cazuri. Ambele au avut consecinţe grave asupra imaginii Biserici. Un cuplu a divorţat, botezul a fost doar paşaportul pentru nuntă. Al doilea caz, deşi familia a rămas împreună, cel scăldat a făcut de mai multe ori tărăboi în Biserică.
- Pavel şi Felix au stat faţă în faţă. Când a început Pavel să vorbescă despre înfrânare[2], Felix a zis e prea mult. Voia ceva fără pocăinţă.
- Pocăinţa nu a fost cerută şi inventată de oameni ci a fost cerută şi proclamată de Dumnezeu. Domnul Isus a predicat pocăinţa.[3]
Dacă Biserica nu e fondată pe pocăinţă se ajunge ca între
Casa lui Dumnezeu şi lume să nu mai fie nici o diferență. Că şi lumea vorbeşte
despre Dumnezeu, şi lumea se adună şi serbează! Şi lumea face acte de
caritate.
- Plinătate (v. 38). Biserica apostolică a fost Biserica botezată cu Duhul Sfânt şi în ea plinătatea Duhului a rămas ... până la o vreme. Cât timp a rămas în plinătatea Duhului, Biserica a propăşit. După ce a fost preocupată să se umple de lume, multe Biserici au ajuns dezastru. Biserica apostolică a fost Biserica în care plinătatea Duhului a fost evidentă.
- Domnul le-a spus uncenicilor că treaba lor este plinătatea Duhul Sfânt[4].
- Ei au înţeles nevoia de plinătatea Duhului şi au stăruit şi s-au umplut de Duhul[5].
- Dar plinătatea nu este o stare pe care pocăitul o are mereu şi de aceea el trebui să stăruie mereu după reumplere[6].
- Ceea ce nu puteau să facă doctorii şi medicamentele a putut să facă Duhul Sfânt. Cartea „Crucea şi pumnalul” a lui David Wilkerson prezintă rolul plinătăţii Duhului Sfânt în lupta împotriva robiei păcatului.
- Paşte (v.42, frângerea pâinii). Biserica apostolică era convinsă că nu are nici un merit. Știa că iertarea, salvarea ei de la pierzare este în baza JERTFEI lui Hristos Domnul.
- Pilda smochimului ilustrează ce meritam noi. Dar Hristos s-a pus între noi şi Dumnezeu[7]. Mare har.
- Isaia a ilustrat foarte clar starea noastră. Noi meritam să fim pierduţi[8].
- Evreii au fost salvaţi numai datorită sângelui care era pe usciorii uşii. Puteau ei să facă 1000 de rugăciuni, puteau să dea la săraci tot ceea ce aveau, puteau să ţină post negru, alb şi roşu, puteau să facă orice – nimic nu-i salva numai sângele de pe usciorii uşii. Tot aşa este şi cu noi astăzi[9]. Numai sângele ne salvează, SÂNGELE lui Hristos.
- Domnul Isus a plătit prețul ca eu să fiu pus pe calea mântuirii! Nimeni altcineva nu putea!
- Pasiune (v. 41-44, ei stăruiau, erau nelipsiţi). Biserica apostolică avea râvnă multă pentru Dumnezeu. Şi orice Bisrică a lui Dumnezeu trebuie să aibă râvnă pentru Dumnezeu.
- Pavel şi Sila aveau pasiune pentru lucrarea lui Dumnezeu. După ce a fost cutremurul din Filipi nu au zis: acum e momentul hai s-o „tudem de aici”. Nu, ei chiar aveau pasiune pentru lucrarea lui Dumnezeu[10].
- Lui Filip i-a spus îngerul să se ducă între Ierusalim şi Gaza. O zonă pustie. Şi el a mers fără să comenteze.[11] Nu a cerut tarif. Nu a pretins o cămilă!
- Văduva, Ana fata lui Fanuel, fiind în vârstă de peste 80 de ani, totuşi, nu a părăsit râvna pentru Dumnezeu[12].
- Cunosc un frate care ca să ajungă la Casa de Rugăciune trebuia să facă pe jos dus întors 25 de km. Nu mergea numai pe şosea ci şi pe o potecă care-l trecea pe un câmp şi pe lângă o pădure! Un om cu rânvă. Venea citea un psalm! Era bucuria lui. Nu cred că avea 10 clase dar făcea mai mult decât cei cu facultăţi care nu veneau sau veneau şi se sprijineau de bănci.
- Părtăşie (v. 44-45, erau împreună în acelaşi loc). Astăzi circulă curentul „vezi-ţi de treburile tale”. Să nu te intereseze pe tine dacă X rosteşte sudalme, bea, minţeşte, urăşte. Fiecare cu pocăinţa lui. Asta nu-i părtăşie, armonie ci ... este moarte, lepră.
- Apostolul Pavel spunea că Biserica este un trup. Dacă este un trup e normal ca mădularele să simtă unele cu altele şi împreună să lupte împotriva „bacteriilor”[13].
- În Biserica apostolică a domnit părtăşia. Dacă uneori unii o deranjau, prin Duhul, cei din fruntea ei, şi nu numai, căutau să o restabilească. De aceea Pavel a demonstrat cât de necesară e părtăşia[14].
- Am întâlnit oameni care s-au rugat pentru bolnavi, pentru cei cu necazuri dar care nu aveau părtăşie, nu erau părtaşi sentimentelor Bisericii ci din contră luptau împotriva unora, nu împotriva bolii. Dumnezeu nu lucrează şi nu dă propăşire unei Biserici dacă acolo nu este DRAGOSTE!
- Părtăşia înseamnă şi să simţi cu cel în nevoie. Barnaba este un model, Dorca, Bisericile macedoniei.[15]
Concluzii:
Sunt multe biserici dar numai una este BISERICA APOSTOLICĂ.
Am vorbit cu mulţi care sunt de părere că şi ortodocşi, baptişti, adventişti,
mormoni, unitarieni, luterani, calvinişti şi catolici vor AJUNGE ÎN RAI.
NU! Dumnezeu a spus că Bierica Lui
trebuie să promoveze POCĂINŢA, PLINĂTATEA, PAŞTELE, PASIUNEA ŞI PĂRTĂŞIA. Aceasta
este Biserica Lui!
Curentul ecumenist încearcă să facă
din toate Bisericile una (urâtă, urâtă, murdară, oarbă, putredă) sub formă de
ghiveci! Unitate în diversitate că toţi suntem creştini. Asta o spun ei!
Dumnezeu a spus altceva! Pe cine credem? Cu cine ne punem bine?
În faţa oamenilor toţi suntem
creştini dar nu şi în faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea o Biserică după
standardele pe care El le-a trasat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu