Anatema și Ellen G. White, profetul adventiștilor!

   ”În Sfânta Sfintelor văzui chivotul. Capacul și laturile erau de aur curat. La fiecare  capăt al chivotului era câte un heruvim plăcut, cu aripile întinse peste chivot. Heruvimii erau cu fața unul către altul, și cu privirile în jos spre chivot. ... În chivor era ulciorul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise și tablele Legii  închise ca o carte. Isus le deschise si văzui cele zece porunci scrise cu degetul lui Dumnezeu, pe o tablă erau patru, pe cealaltă erau șase. Cele patru după prima parte străluceau mai tare, dar a patra, adică porunca Sabatului, strălucea mai tare decât toate, pentrucă Sabatul a fost deosebit ca să fie ținut spre onoarea numelui sfânt al lui Dumnezeu. Sfântul Sabat se vedea strălucind; un cearcăn de strălucire era tras în jurul acestei porunci. Văzui că porunca Sabatului nu a fost țintuită pe cruce. Dacă ar fi fost  țintuită atunci ar fi fost și celelalte nouă țintuite, iar noi am fi fost liberi să le călcăm și pe acelea și liberi că călcăm și pe a patra. Văzui că Dumnezeu nu a schimbat Sabatul, căci El nu se schimbă niciodată, dar Papa l-a schimbat din ziua a șaptea în ziua întâi a săptămânii, pentru că el avea să schimbe timpurile și Legea.

   Și mi s-a mai arătat că, - că dacă Dumnezeu ar fi schimbat Sabatul din ziua a șaptea în ziua întâi, atunci Dumnezeu ar fi schimbat textul poruncii Sabatului de pe tablele care sunt în chivotul din Sfânta Sfintelor din templul ceresc, așa că acolo ar zice acum: Ziua întâi este Sabatul Domnului Dumnezeului tău.  ... Văzui că sfântul Sabat va fi zidul de despărțire între adevăratul Israel al lui Dumnezeu și necredincioși; și că Sabatul este marea chestiune, care unește inimile scumpilor sfinți ai lui Dumnezeu, care așteaptă venirea Domnului.

  Și mi se mai arată că Dumnezeu are copii, care acum nu cunosc Sabatul și nu-l țin. ... Iar când binecuvântarea cea veșnică fără sfârșit fu pronunțată asupra celor ce onorase pe Dumnezeu ținând sfântul Său Sabat, atunci se produsese un puternic sunet de bucurie, pentru că ei biruise asupra fiarei și asupra chipului ei.”

  Ellen G. White, Schițe din viața mea, Editura păzitorul adevărului, Suceava, p. 73-75.

Dacă ar trăi Ellen G. White aș fi întrebat-o:

1. În ce limbă erau scrise poruncile în Sfânta Sfintelor, în engleză?
2. Cum se poate ca Dumnezeu să aibe copii care nu țin Sabatul din moment ce a spus că Sabatul este zidul de despărțire între credincioși și necredincioși?
3. De unde știe că papa a schimbat Sabatul și care papă a schimbat Sabatul, căci eu știu că Pavel a  adus învățături clare care au pus Sabatul într-o nouă lumină iar Biserica Primară nu serba o zi ci o Persoană, nu punea accentul pe o formă ci pe o relație?
4. Cum explică faptul că Domnul la  venirea Lui potrivit Pildei fecioarelor din Matei 25, și din alte pasaje unde se vorbește despre arvuna Duhului, nu spune că le va lua pe fecioarele care au ținut Sabatul ci pe cele care au avut vasele pline cu untdelemn?
5.  Cum poate să spună că a văzut că  poruncile nu au fost țintuite pe cruce când textul afirmă clar că au fost țintuite iar azi socotiți neprihăniți sunt cei care cred în Jertfa Domnului Isus Hristos nu cei care țin Legea? ”A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și  ne era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” – Coloseni 2:14. 
6. Din moment ce există multe pasaje care  vorbesc clar că omul este socotit neprihănit prin credință și nu  și prin Lege nu se teme că peste ea o să vine anatema pentru că a adus o altă evanghelie?
7. Nu este de părere că noi, credincioșii suntem copiii lui Dumnezeu prin  credință, numai prin credință,  poruncile le păzim nu ca să fim socotiți neprihăniți iar Vechiul Testament îl citim în lumina Noului Testament unde vedem clar că Dumnezeu a anulat, a modificat sau a completat părți din Lege!

Dumnezeu să ne țină departe de rătăciri! 

Notă. Sublinierile îmi aparțin.