-
”Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” - Galateni 1:8.
Ne convine sau nu, adevărul este că un pastor, un slujitor, un predicator, nu are voie să-i facă pe credincioși dependenți de el. Orice slujitor ar fi dacă este matur el îi va învăța pe credincioși ca să depindă numai de Dumnezeu.
Apostolul Pavel le-a cerut galatenilor în primul secol, și nouă azi, să nu își lege inima de nici un slujitor căci slujitorii pot ca să renunțe la Evanghelie și să vină cu alta. Slujitorul poate să cadă în păcat și dacă poporul lui Dumnezeu și-a legat inima de om îl va urma pe calea blestemului. Dar dacă pocăiții s-au ancorat în Cuvânt, în Dumnezeu, inima lor deși o să fie atinsă de durere la știrea că un slujitor al lui Dumnezeu a căzut, ei nu o să fie doborâți.
De cine îți lipești inima? Am văzut multă lume care caută oameni, vorbe, predica lui X ... și cam atât. Și se vede, și se vede bine când cineva caută omul în calitatea rugăciunilor, în raportul om-Biblie-Dumnezeu căci ceea ce a spus Dumnezeu este lăsat pe locul cincisprezece, în dimensiunea vestimentară, în cozile de tip comunist-creștin care sunt doar când vine ”mașina cu butelii” și apoi dispar.
Un pocăit matur se bucură de o predică bună, de prezența lui X, de cântarea lui Y, dar el nu depinde de X sau Y ci de Dumnezeu și mai mult conștientizează că el în calitate de copil al lui Dumnezeu trebuie ca el personal să lumineze, să fie ambasador și să slujească, pentru că este ancorat în Dumnezeu se bucură el că poate să ofere, să dea, să se frângă. Creștinul duhovnicesc are Dumnezeu, nu om!
De cine îți legi inima? De pumnul de țărână sau de Dumnezeul atotputernic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu