Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. - 2 Corinteni 3:2
Ce citesc oamenii în viața ta? Faptele tale ce istorie scriu? Ce epistolă ești?
Oamenii ne citesc și o fac foarte bine. În metrou, pe stradă, la locul de muncă, în curte, la câmp, oriunde ne-am afla suntem citiți căci noi toți, creștini sau nu, scriem fiecare câte o istorie, una a frumosului sau una a grotescului, una care aduce beneficii lucrării lui Dumnezeu sau una care dărâmă, surpă.
Ce citesc oamenii în noi, în faptele noastre, în vorbele noastre, în tăcerea noastră, în munca noastră? Ori suntem ca lumea, ori reprezentăm Împărăția lui Dumnezeu, ori suntem niște fățarnici care doar de pe buze afirmăm că suntem creștini, dacă o mai facem, ori suntem slujitori ai neprihănirii, orice am fi lumea ne vede căci ceva tot suntem, ceva tot scriem și lumea ne citește, nu ne putem ascunde. Ce este în inimă iese la suprafață. Pot unii sau alții să pară și să pozeze ca fariseii care făceau rugăciuni la toate colțurile ca să fie văzuți dar cei din jur văd dincolo de mască, și văd bine, văd foarte bine.
Pot să par cel mai inimos căci dacă doar par și nu sunt se vede. Problema este că prin viața noastră noi scriem și ceea ce scriem poate să fie o pricină de cădere pentru mulți sau un braț care ridică, o piatră de poticnire sau ajutorul în nevoie. Voi avea o mare problemă cu Dumnezeu dacă sunt o pricină de păcătuire și un factor de cădere căci nu am voie să fac pe nimeni să păcătuiască prin istoria vieții mele, nu am voie să lărgesc cale căci voi plăti scump.
Să ne verificăm ce scriem prin viața noastră!
Ce citesc oamenii în noi, în faptele noastre, în vorbele noastre, în tăcerea noastră, în munca noastră? Ori suntem ca lumea, ori reprezentăm Împărăția lui Dumnezeu, ori suntem niște fățarnici care doar de pe buze afirmăm că suntem creștini, dacă o mai facem, ori suntem slujitori ai neprihănirii, orice am fi lumea ne vede căci ceva tot suntem, ceva tot scriem și lumea ne citește, nu ne putem ascunde. Ce este în inimă iese la suprafață. Pot unii sau alții să pară și să pozeze ca fariseii care făceau rugăciuni la toate colțurile ca să fie văzuți dar cei din jur văd dincolo de mască, și văd bine, văd foarte bine.
Pot să par cel mai inimos căci dacă doar par și nu sunt se vede. Problema este că prin viața noastră noi scriem și ceea ce scriem poate să fie o pricină de cădere pentru mulți sau un braț care ridică, o piatră de poticnire sau ajutorul în nevoie. Voi avea o mare problemă cu Dumnezeu dacă sunt o pricină de păcătuire și un factor de cădere căci nu am voie să fac pe nimeni să păcătuiască prin istoria vieții mele, nu am voie să lărgesc cale căci voi plăti scump.
Să ne verificăm ce scriem prin viața noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu