 |
Scriu aceste rânduri pentru că pur şi simplu m-am săturat să fiu minţit şi implicit, m-am săturat de mincinoşi. Nu-i mai suport! Am observat că noi românii, avem câteva expresii favorite, câteva slogane ce ţin locul unor mari minciuni pe care le folosim automat când trebuie să întreprindem ceva, când trebuie să oferim răspuns unora: Mâine şi Imediat! Şi în spatele acestor două cuvinte, aparent nevinovate, se ascund o căruţă de mincinoşi, aproape o ţără întreagă! Vă ofer două exemple concrete de minciuni şi mincinoşi:
„Când ai putea să mă ajuţi cu cutare lucru? Când ai putea să vi pe la mine să rezolvăm o problemă urgentă? – şi vine de cele mai multe ori răspunsul: Mâine! Personal aştept după un „Mâine” din vară şi acum când scriu mai sunt doar câteva zile şi se termină anul! Probabil unii se cred mici „dumnezei” pentru că se pare că la ei „o zi e ca 1 000 de ani”!. Numai aşa îmi pot explica non-şalanţa cu care pronunţă acest cuvânt, ştiind sigur că nu vor putea împlini lucrul pe care îl promit!
„Când îmi poţi termina lucrul început? Când faci cutare lucru? Când te schimbi? – iar răspunsul acesta scoate efectiv din minţi: Imediat! – recunosc că uneori am fost unul care am abuzat de acest cuvânt! Cami ştie mai bine! Nu ştiu dacă s-a calculat vreodată durata acestui imediat dar la unii aşa numiţi pocăiţi, la unii români durează o veşnicie! Cunosc un american care dorea să publice o carte în România şi a dat copyright-ul unui tânăr care s-a angajat să îi traducă cartea şi apoi să o publice. A primit asigurările că se va traduce, da nu trebuie să fi clarvăzător să ghiceşti ce i s-a spus, Imediat! De atunci au trecut aproape 2 ani…şi respectivul nu dă semne că ar vrea să termine lucrul început!
…Aş vrea să mă opresc din a oferi exemple, dar nu pot să trec mai departe pentru că mi-am adus aminte, că într-o zi, pe când predam la şcoală, a venit la mine un coleg cătrănit tare de tot, şi şi-a vărsat înaintea mea focul pe un aşa numit pocăit care-i promisese că-i „vindecă” maşina, da, Mâine…şi trecură 3 luni mari şi frumoase şi maşina zăcea tot în curtea plină de piese de autoturism a respectivului! „Nu vreau să mai am de-aface cu astfel de pocăiţi, Silviule, îmi spunea omul! Nu înţeleg dacă e creştin, pocăit, de ce se poartă aşa? De ce îşi permite să facă din astea?”… Nelule, nici până azi nu pot să îţi răspund la întrebarea asta! Nici eu nu pot înţelege ce legătură este între un om al lui Dumnezeu şi minciuna, şi domnul minciunii! Nici eu nu pot înţelege cum un om născut din nou poate lăsa aşa liniştit şi cu libertate de cuget, ca minciuna să-l stăpânească şi să devină un mod de viaţă? Mint…şi mint oamenii cu neruşinare, că doar şi minciuna e o vorbă, nu?
NU!…minciuna nu-i o vorbă pentru un adevărat creştin, a cărui natură omenească, firea, a fost răstignită împreună cu Domnul Christos şi viaţa lui e dominată de acum de Duhul Sfânt. Biblia vorbeşte despre o persoană care trăieşte în minciună, iubeşte falsul şi neadevărul, acea persoană e satan. Şi acest individ, e întotdeauna în conflict cu Dumnezeu, cu adevărul! Şi uite aşa se întâmplă, că atunci când cineva minte, respectivul nu face decât să declare aparteneţa lui la grupul condus de „tatăl minciunii”. Dacă practici neadevărul înseamnă că îţi place mai mult acea lume, înseamnă că eşti pasionat de acea natură falsă. Mă gândesc că dacă acei oameni care folosesc minciuni, ar iubi sfinţenia şi adevărul, ar fugi tare de orice neadevăr şi ar fi mai atenţi, mult mai atenţi atunci când ar rosti un cuvânt sau când fac o amunită promisiune cuiva şi ştiu sigur că nu o pot împlini!
Aşadar, e o problemă de natură şi aparteneţă atunci când e vorba de minţit. Minciuna nu e doar o simplă vorbă şi atât, nu e o doar un cuvânt rostit nevinovat ca să scapi doar de pisălogeala cuiva…dimpotrivă o astfel de vorbă, un astfel de Mâine şi Imediat, te poate îndepărta pentru totdeauna de Cerul dorit…pentru că afară, pe la uşi, pe la geamuri, pe la proiectoare şi tv-uri vor sta mincinoşii! Deci, ai grijă ce vorbeşti, române!
P.s. Nu vreau să fiu privit în cel ce dă cu piatra sau în omul perfect, dar am înţeles gravitatea acestor „mici” cuvinte şi vreau să ofer fiecăruia provocarea de a fi atent la ceea ce vorbeşte! Să fiţi iubiţi!
de Silviu R. Cornea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu