Istoria neprihăniților: Ioan, neprihănitul cel mai mare chiar și fără cap

tribuna.ro

  ”Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.” - Matei 11:11

  În epoca mântuirii prin faptele Legii Ioan Botezătorul a fost cel mai mare. Asta a spus despre el Domnul Isus Hristos. Avem convingerea că avea dreptate. Ioan Botezătorul a fost cel mai mare deși nu a despicat Marea Roșie, cel mai mare deși nu citim despre el că a înviat morți, cel mai mare chiar dacă nu a înmulțit pâini. De ce a fost cel mai mare? Pentru că: 

1. A trăit ca și cum harul i-ar fi fost profesor. 

•  ”Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie  aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” - Tit 2: 11-12. 

Despre Ioan citim:

• ”El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.” Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.” - Matei 3:2-4. 

 Ioan Botezătorul aștepta Împărăția lui Dumnezeu, era legat, ancorat, bine prins, de Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru că aștepta Împărăția cerurilor el nu căuta gunoaiele acestei lumi. Nu punea accentul pe exterior, pe carcasa pe care o să o mănânce viermii. Unii fac din trupurile lor adevărați dumnezei. Vor să arate la 14 ani ca la 40 și la 40 de ani ca la 18. Sunt materialiștii, cei plini de duhul lumii. Ei, ele, văd ”frumusețea” fizică. Dar cum o văd? După chipul lumii. Gunoaiele lumii  ei le numesc frumusețe și podoabe. Tânjesc după a arăta bine. După a se aranja. Și se aranjează:  arată ca niște mumii. Își bagă cancerul din cap până în tălpile picioarelor și ei sunt frumoși și frumoase. Dimineața dacă i-ai vedea când se trezesc ai fugi cu viteză maximă. Dar ei sunt frumoși. Frumusețea lor constă în a arăta a nu mai știu ca ce vedetă. Pentru ei, ele, exteriorul contează. Să te ”aranjezi”. Se simt complexate dacă unele au unghile mai mari sau mai colorate decât ale lor. Se simt complexați dacă unii își cumpără pantaloni cărora le atârnă fundul mai jos decât lor sau, mai noi, dacă au barba mai lungă și mai deasă ca a lor.   Ioan Botezătorul probabil că azi dacă trăia în România avea o bundă pe el. Nu ca să fie cool, nici ca să spună lumea sărut mâna părinte ci pentru că pe el nu-l interesa ceea ce este trecător, perisabil, ceea ce este lumesc, efemer, bizantin. Ioan a pus accentul pe Cetatea de Sus, aștepta, chiar aștepta, nu ca unii care doar se fac că așteaptă, Împărăția!

  Valorile noastre azi care sunt? Ce iubim noi? De ce este legată inima noastră? De care împărăție? Nu ești smerit când te îmbraci ca să arăți că tu ești smerit. Nu ești smerit când îți lași barbă ca să areți că tu ești popă în devenire sau chiar popă. Atunci puți a mândrie. Ești smerit, ești legat de Cer, când din dragoste pentru Hristos pui accent pe lucrurile de Sus, pe frumusețea interioară, pe valorile care rămân și pentru că Îl iubești pe Hristos și valorile Lui nu ai cum să iubești lumea, să te dedai la gunoaie, nu ai cum să arăți ca un lumesc și nici să fi mai urât ca cei din lume. Să ne amitim că Moise strălucea la propriu când s-a coborât de pe munte. Ce machiaj avea el? Divin!

2. Lumea în jurul său s-a împărțit în două: în sfinți, oameni cu teamă de Dumnezeu și dușmani, oameni plini de ură față de el și valorile lui. 

  Un pocăit al lui Dumnezeu, un creștin trăitor al Cuvântului, datorită valorilor sale, datorită lui Dumnezeu pe care-L iubește din toată inima o să genereze  în jurul lui două tabere. Prima este grupul celor care îl iubesc, a celor care se bucură că mai există teamă de Dumnezeu. Chiar dacă nu fac ceea ce face sfântul ei îl iubesc, îi iubesc prezența, și cu timpul se pot înmuguri și ei, pot prinde viață prin Cuvânt. Irod avea un respect deosebit față de Ioan Botezătorul. 

•  ”Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere” - Marcu 6:19-20. 

  Irod știa că Ioan este un sfânt, știa că acest sfânt are un Dumnezeu mare, puternic. Irod era din tabăra celor care îi iubesc pe sfinții lui Dumnezeu. Da și Nicodim a fost un astfel de om. Gamaliel a fost și el  un om cu o teamă față de apostoli. 

  Un pocăit adevărat este căutat de oameni care vor să audă Cuvântul lui Dumnezeu de pe buzele sale căci și azi, ca pe vremea lui Samuel, Cuvântul Domnului este tot mai rar. 

  Dar un pocăit are și dușmani ... plini de ură. Asta este a doua tabără. Și este mai numeroasă. Ioan Botezătorul datorită valorilor sale a ajuns să fie urât și din dorința unor stricate a fost ucis. 

  Dacă l-au prigonit pe Domnul și Învățătorul nostru și împotriva noastră se vor ridica ca să ne pună cununi de spini, să ne bată cuie și să ne dea lovituri de bici. Un pocăit are dușmani care vor să-l distrugă pentru că lumea nu poate să sufere adevărurile lui Dumnezeu. Dar nu ne temem. 

•   ”Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” - Marcu 6:24-25. 
• 
  

3. A fost plin de Duhul chiar din pântecul mamei sale. 

  ”Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.” Luca 1:15

  Ioan Botezătorul a fost mare pentru că a fost plin de Duhul Sfânt. Biserica este mare, pocăitul este mare, copilul lui Dumnezeu este mare, este sfânt, are putere să trăiască Cuvântul, să rodească, să fie o mărturie vie, să fie lumină și sare, să fie urmașul Domnului Isus dacă este plin de Duhul, dacă el caută intens plinătatea Duhului Sfânt și caută să-și supună vrerea, voia, Voii Duhului Sfânt. 

  Am înțeles că pe vremea lui Ceaușescu era oprită lucrarea Duhului Sfânt. Dar azi cine o oprește? Știu! Mulți teologi de paie. Mulți care au rămas cu reflexe de securiști, mulți care sunt deghizați în penticostali, mulți care ajuns să fie ordinați dar care nu au nimic de-a face cu Scripturile și  cu lucrarea Duhului Sfânt. Și totuși trebuie să mergem înainte. Trebuie să stăruim cu toată inima și cu toată credința după Duhul Domnului, după botezul și umplerea cu Duhul Sfânt. Este vremea din urmă și Biserica trebuie să fie plină de Duhul când Domnul va veni după ea. Trebuie să strigăm după ploaia târzie căci numai prin Duhul vom putea să biruim teologia prosperității, pe cei care zic că sunt plini de Duhul dar ei latră după bani și după toate păcatele lumii, numai prin Duhul avem călăuzire în tot adevărul, nu în minciunile lumii cum că anumite pasaje din Biblie au fost numai pentru Corinteni, că femeia poate să predice și să se închine ca un bărbat fără să fie acoperită, numai prin Duhul putem să stăm tari și să ne ducem mântuirea până la capăt având o închinare și o viață plină de evlavie și roada Duhului. 

  Ioan Botezătorul a fost tare pentru că a fost plin de Duhul! 

  Ioan, neprihănitul cel mai mare chiar și fără cap. Da! L-au ucis! L-au decapitat! A murit pentru că  niște stricate asta au vrut. Nu știm de ce a permis Dumnezeu asta! Vom înțelege în cer. Dar ceea ce știu este că și noi putem să fim mari. Dacă ne luăm harul ca profesor care ne învață să ne rupem de lume, dacă trăim atât de aproape de Dumnezeu încât unii să ne iubească iar alții să ne urască, dacă căutăm plinătatea Duhului o să fim oameni mari, oamenii lui Dumnezeu.