 |
Dumnezeu însă este Unul care care se mânie şi care urăşte. Urăşte păcatul şi se mânie pe păcătoşi şi-i pedepseşte. Dintre multele exemple din Biblie care susţin această afirmaţie dau doar două. Primul despre ura Lui şi al doilea despre mânia Lui.
Ura lui Dumnezeu. Isaia 61 versetul 8: „Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea.” Mânia lui Dumnezeu. Deuteronom 29 de la versetul 19: „Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” 20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemurile scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel, şi-i va face după toate blestemurile legământului scris în această carte a legii. 22 Vârsta de oameni care va veni, copiii voştri care se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată, la vederea urgiilor şi bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta, 23 la vederea pucioasei, sării, şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nici o iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului pe care le-a nimicit Domnul, în mânia şi urgia Lui, 24 toate neamurile vor zice: „Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?” 25 Şi li se va răspunde: „Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, când i-a scos din ţara Egiptului; 26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse Domnul. 27 De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări, şi a adus peste ea toate blestemurile scrise în cartea aceasta.” Da, Dumnezeu iubeşte oamenii. Şi tocmai pentru că-i iubeşte urăşte tot ceea ce îi poate face să cadă în păcat. Pentru că odată căzuţi în păcat Dumnezeu trebuie să-i pedepsească, altfel El nu ar fi drept. Dumnezeu se mânie pe omul care nu ascultă de El şi sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu Îl obligă să pedepsească pe cel ce trăieşte în păcat. Dumnezeu urăşte păcatul iar pe omul care trăieşte în păcat este mânios şi dacă omul nu se întoarce de la căile lui rele va fi pedepsit. Iar pedeapsa finală va fi iadul, chinul veşnic, pentru că omul a respins cea mai mare ofertă de iertare şi salvare pe care Dumnezeu putea să o facă, şansă oferită prin Domnul Isus Hristos şi Jertfa Lui.
Cei născuţi din Dumnezeu ar trebui să semene cu Dumnezeu. Nu trebuie să fim filozofi sau teologi ca să pricepem aceasta. Românul spune că „ce se naşte din pisică şoarece mănâncă”. Adevărul acesta se aplică şi celor ce pretind că sunt născuţi din Dumnezeu. Scriptura o spune altfel, la 1 Corinteni 15 cu 49: „Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.”
Iar despre Domnul Isus Hristos Epistola către evrei mărturiseşte la primul capitol şi versetul 9:
„Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.” Ura faţă de nelegiuire şi faţă de ceea ce ar putea să-i ducă pe oameni la păcat este o caracteristică a lui Dumnezeu şi trebuie să fie şi a celor ce pretind că cred în El şi-L urmează. Dragostea lui Dumnezeu Îl face să urască şi tot aşa, dragostea copiilor Lui faţă de El şi faţă de oameni ar trebui să nască în inimile lor sentimente puternice de ură.
Domnul Isus a fost întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege. Iată ce a consemnat în legătură cu aceasta evanghelistul Marcu, în capitolul 12 al Evangheliei lui: 28 „Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;” 30 şi: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. 31 Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Deci cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este să iubeşti. Mai întâi pe Dumnezeu apoi pe oameni. Din cele spuse mai înainte putem deduce că dacă trebuie să iubim din toată inima este obligatoriu şi să urâm din toată inima tot ceea ce ar putea să-i aducă ofensă Celui pe care Îl iubim cel mai mult sau ceea ce ar putea să facă rău oamenilor pe care îi iubim. Cineva spunea odată că o mamă care îşi iubeşte copilul încât şi-ar da şi viaţa pentru el, tocmai din cauza acestui puternic sentiment de iubire urăşte boala care i-ar putea lua copilul. Iubirea aprinsă merge mână în mână cu ura aprinsă faţă de ceea ce ar putea să facă rău iubirii tale.
Am ajuns în punctul în care deducem că orice creştin adevărat, oricine care pretinde că este născut din Dumnezeu, ar trebui şi el să urască. Ce să urască? Nu pe oameni pentru că atunci ar intra în contradicţie cu prima poruncă din Legea Domnului. Pe oameni trebuie să-i iubească şi acesta este semnul de marcă al credinciosului autentic. Dar ca semn că-i iubeşte el va urî tot ceea ce l-ar putea duce pe om în păcat şi apoi sub osânda şi pedeapsa lui Dumnezeu.
Am ajuns la aceste gânduri văzând că astăzi creştinii nu mai ştiu să urască. Nu doar că nu mai urăsc dar ei chiar iubesc aproape tot ceea ce le face rău.
Mulţi tineri azi au probleme foarte mari din cauza Internetului. După experienţa pe care o am, după ce am stat de vorbă cu mulţi tineri, am realizat că cea mai mare problemă pentru ei este Internetul. Majoritatea tinerilor creştini sunt dependenţi de Internet, de filme, de muzica lumii, de pornografie. Aş da un procent undeva pe la 90%, oricât vi s-ar părea de exagerat. Majoritatea dintre aceştia iubesc ceea ce îi distruge, semn că ei nu sunt născuţi din Dumnezeu. Însă unii dintre ei realizează că sunt dependenţi şi ar vrea să scape. Cel mai şocant a fost pentru mine atunci când unul dintre ei mi-a spus că ar vrea să renunţe la Internet şi la calculator, pentru că a ajuns într-o stare foarte rea, dar părinţii lui, părinţi care spun că sunt creştini, nu vor ei să renunţe la Internet!!! Ei, care ar trebui să urască răul care le distruge copilul, au ajuns să iubească mai mult răul decât pe copilul lor!!!
Zilele trecute am aflat o ştire cum că postul de televiziune Pro TV a transmis în direct prima nuntă dintre doi homosexuali oficiată în România. Au trecut peste orice proteste, au adus o păstoriţă din Anglia şi au realizat emisiunea. Emisiune care a avut o audienţă record!
Mi-am pus următoarea întrebare: oare câţi „creştini” s-au uitat la acea transmisie? Sunt convins că foarte mulţi. Au spus probabil că este doar o chestiune de divertisment, de curiozitate, că nu va avea consecinţe asupra lor. Şi probabil copiii lor au stat lângă ei şi s-au hlizit cu gura până la urechi.
Marele om al lui Dumnezeu, Iov, a spus, conştient de pericolul pe care îl reprezintă unele imagini: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” ( Iov 31:1) El era conştient de pericolul de a-ţi opri privirile asupra ceea ce te-ar putea duce în ispită. Tot aşa de conştient era că nu putea să nu vadă unele lucruri dar a făcut legământ să nu-şi oprească privirile, să nu zăbovească cu privirea asupra a ceea ce ar fi putut să-l ducă spre păcat. La ce ispite era atunci supus Iov? Să vadă poate chipul frumos al unei fecioare, căci în vremea de atunci nu putea fi mai mult. Şi el ştia că şi acest lucru era pentru el un pericol.
Astăzi creştinii şi-au adus în casele lor, prin televiziune, toată spurcăciunea care există în lume şi le-o oferă pe tavă odraslelor lor, spre nenorocirea acestora! Toţi se laudă că sunt tari, că nu e nici un rău în aceasta şi nu vor să vadă şi să recunoască că toţi sunt vrăjiţi, seduşi, ocultaţi, obsedaţi, dependenţi de rău. Iov a făcut legământ să nu-şi oprească ochii pe ceea ce l-ar fi putut ispiti. Creştinii de azi fac legământ să-şi oprească ochii asupra toturor spurcăciunilor acestei lumi. Când ai făcut un contract cu o companie de televiziune prin cablu ai făcut deja un legământ să-ţi spurci ochii. Pentru că televizorul te obligă să te opreşti cu privirea asupra unor lucruri. Scopul lui este tocmai să te capteze, să te ţină acolo legat de el!
Ar trebui să urâm aceste mijloace de distrugere în masă a sufletelor, aceasta ar arăta că suntem născuţi din Dumnezeu. Creştinii se expun pe ei şi îşi expun copiii la astfel de murdării, nenorocindu-i pentru veşnicie. Dacă aşa procedezi, luându-te după turmă, tu nu ai nimic din Dumnezeu. Eşti departe de El ca cerul de pământ. Dumnezeu urăşte toate aceste spurcăciuni care îi fac pe oameni să păcătuiască şi care, mai apoi, vor fi nimiciţi de urgia lui Dumnezeu care se va abate peste toţi fii neascultării.
Bine zicea Pavel că puţin aluat dospeşte toată plămădeala. Se uită unii se uită toţi. Este voie la păstor este voie la toată biserica. Şi merg toţi cu ochelarii de cal spre prăpastia nenorocirii veşnice.
Am stat de vorbă recent cu cineva dintr-o adunare, adunare care abia se mai târăşte, şi l-am mustrat pentru că am aflat că avea acasă butoaie cu băutură. L-am întrebat dacă realizează că şi din cauza lui, a stării în care se află datorită băuturii, Dumnezeu nu poate lucra în acea adunare; dacă îşi dă seama cât rău îşi face lui şi adunării? A înţeles şi peste câteva zile mi-a spus că a spart butoaiele şi băutura s-a dus la canal. Dar mi-a spus că şi-a permis pentru că, în urmă cu ani de zile, a văzut că şi păstorul pe care îl avea atunci proceda la fel. Aluatul păstorului cu numele a dospit în adunare şi nenorocirea a venit peste ei. Cât aluat pus la dospit se află azi prin casele aşa zişilor credincioşi sau prin adunări! Şi nu se află nimeni să îl scoată afară.
Nimeni nu mai ia aminte la ceea ce spunea apostolul Pavel (1 Corinteni5): 9 „V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. 10 Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei răpareţi sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.11 Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. 12 În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? 13 cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, deci, din mijlocul vostru pe răul acela.”
Nimeni azi nu mai ascultă de Scriptură pentru că azi „creştinii” curvesc cu privirea şi se închină la idoli în fiecare zi, îndemnându-şi copii spre păcat şi idolatrie! Deşi Pavel scrie clar că nu trebuie să avem nici un fel de legături cu astfel de oameni.
Televiziunile (Pro Tv bunăoară) spun că tot ceea ce fac fac pentru bani, pentru a avea audienţă. Şi atât ar fi destul pentru a ne delimita de ele. Banii sunt rădăcina tuturor relelor şi televiziunile sunt cel mai bun exemplu. Dar nu este doar atât. Ele fac ceea ce fac pentru că vor să schimbe mentalitatea oamenilor, să le inoculeze alte idei despre viaţă decât au fost până acum. Se şi spune că sunt formatoare de opinie. Ceea ce doreau comuniştii să facă prin forţă se realizează acum prin seducţie, cu ajutorul televizorului şi Internetului. Oamenii au ajuns să nu mai gândească normal şi sănătos.
Mie mi se pare că nu există nebunie mai mare pentru un creştin decât să plăteşti pentru a avea în casă cât mai multe astfel de canale de televiziune. Este curvie spirituală pe faţă.
Unde este ura faţă de ceea ce ne-ar putea face rău nouă şi copiilor noştri? Ură pe care Dumnezeu se aşteaptă să o avem şi să ne-o manifestăm cu hotărâre. Dar azi nu mai urâm nimic pentru că creştinul trebuie să iubească, chiar şi păcatul. Doar avem un Dumnezeu bun, care înţelege şi acceptă orice.
Dumnezeu s-a supărat rău, în final, pe proorocul Balaam şi l-a omorât. Balaam, văzând că nu poate blestema pe poporul Domnului, i-a învăţat pe duşmanii poporului lui Dumnezeu să-i ispitească pe evrei cu fetele lor pentru ca aceştia să se dedea la curvie. El ştia cum gândeşte Dumnezeu şi era deplin încredinţat că Dumnezeu se va mânia pe poporul Său şi-l va pedepsi atunci când acesta va păcătui. Exact aşa s-a întâmplat. Şi exact aşa se întâmplă azi. Dacă diavolul nu a reuşit să-i ţină pe unii departe de Dumnezeu, departe de un legământ cu El, departe de Biserică, a reuşit totuşi să-i facă să curvească spiritual ispitindu-i cu lucrurile care ar fi trebuit date spre nimicire. El, diavolul, ştie ceea ce bieţii oameni nu ştiu. Şi anume că Dumnezeu este mânios pe ei şi-i va pedepsi pentru curvia lor, pentru amestecul lor cu lumea şi lucrurile ei.
Tactica lui Balaam este azi mai folosita ca niciodată. Cred că cel rău chiar se bucură ca acei creştini care iubesc lumea să meargă duminica la biserică pentru că, în felul acesta, ei îşi vor duce acolo cu ei aluatul care va dospi şi în dreptul altora.
Televiziunea sau Internetul sunt doar două dintr-un neam mare. Mai au mulţi fraţi şi surori de aceeaşi teapă pentru că se trag din acelaşi neam de uriaşi şi idolatri, neam pe care Dumnezeu ne-a poruncit să-l nimicim fără milă. Într-un cadru mai general îi găsim pe toţi în „lume şi lucrurile ei”.Toţi însă trebuie nimiciţi şi daţi morţii. Dar pentru aceasta trebuie să avem ură faţă de ei. Dacă ne sunt dragi îi vom face scăpaţi, îi vom ascunde prin cămăruţele întunecoase ale inimilor noastre şi-i vom încălzi la sân, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri.
Creştinii azi se tot caută, ca la doctor, să vadă dacă au dragoste. Şi găsesc că au atât de multă încât toate le sunt îngăduite şi toate le sunt de folos, înşelându-se singuri. Cred că ar trebui mai des să ne căutăm să vedem dacă nu cumva ne lipseşte ura. Ura aceea pe care şi Dumnezeu o are faţă de tot ceea ce înseamnă păcat şi pe care El mult s-ar bucura să o găsească şi la noi. Şi abia atunci când avem ură faţă de rău şi păcat dovedim că avem iubire de Dumnezeu. Altfel toată povestea aceasta cu dragostea, de care mulţi creştini azi fac paradă, nu este decât un fum. Fum care va aduce în final multe lacrimi amare.
Sursa: http://www.radiounison.ro/editorial/crestinul-trebuie-sa-urasca.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu