Dumnezeu nu-și zidește lucrarea cu stricaţi!

•  

  

  you-polluted-me.blogspot.com

  ”Vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. Au venit la Zorobabel şi la capii de familii şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi, căci şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.”  Dar Zorobabel, Iosua şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru, ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul perşilor.” Atunci, oamenii ţării au muiat inima poporului lui Iuda, l-au înfricoşat ca să-l împiedice să zidească  şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici, ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cirus, împăratul perşilor, până la domnia lui Darius, împăratul perşilor.” - Ezra 4:1-5

    Când poporul Domnului s-a apucat de treabă, ca să zidească din nou Templul, stricaţii au apărut imediat. De cele mai multe ori poporul lui Dumnezeu avea nevoie ca să fie motivat ca să facă lucrarea lui Dumnezeu, stricații nu au avut nevoie, au sărit înainte căci nimeni nu este mai bun ca ei! Un om cu teamă de Dumnezeu de multe ori se vede prea mic, stricații, nu, nici gând, vor să fie peste tot, se bagă, sar, se aruncă. Din proprie inițiativă dușmanii vor să clădească ei, au pretenții uriașe, vor în față, au aspirații mari. 

   Vrăjmașii, cum îi numește Ezra, nu se tem de Dumnezeu ci, cu dușmănia în inimă, luptă împotriva lucrării Domnului, a oamenilor Lui, dar în primă fază cu o vorbire miroasă,  cu accentul pe rugăciune și închinare, vor să acționeze chiar din interior dacă se poate și încearcă să-și mascheze planul mârșav vânzând despre ei imaginea celor care fac parte din aceeași tabără cu sfinți fiindcă și  nu îi doare gura să spună că și ei se închină lui Dumnezeu. Mulți sunt înșelați de ei, mulți dar nu toți!

   Liderii de atunci ai poporului Domnului au avut discernământ! Aveau nevoie de muncitori. Erau puțini, doar o mână de oameni, raportat la câți au fost în vremurile lor de aur. Dar, cu toate că aveau nevoie de muncitori nu s-au lăsat manipulați de tonul înșelător, de tonul viclean, de tonul perfid. Știau și de aceea nu i-au lăsat pe stricați să intre căci aveau să strice din interior, să producă cele mai mari pagube. Nu s-au lăsat liderii înșelați căci știau că e ușor să spui Doamne, Doamne dar să fii dușman în același timp, să fii omul fărădelegii și să te afișezi cu Dumnezeu pe buze, știau liderii poporului Domnului că teatrul e ușor de jucat chiar și cel în care îmbraci roluri „sfinte”. Știau că minciunile pot să curgă în debit uriaș doar până reușesc că bată cuiul. Nu au lăsat garda jos căci dacă le deschideau ușa, dacă-i lăsau și se uneau cu ei îi părăsea Dumnezeu. Imediat le-a mirosit a putred și au acționat potrivit principiului lor: lucrarea lui Dumnezeu se clădește dar nu cu oameni care mimează dragostea, nu cu actori, nu cu vopsiți, nu cu mișei care în fața vorbesc de jertfe dar în spate coc eliminarea sfinților, care-și flutură „bunătatea”, nu cu oameni care au numele Domnului pe buze dar inima este plină de păcate, NU! Lucrarea lui Dumnezeu se ridică și numai cu doi oameni, dar doi care sunt în Adevăr și în Duhul Domnului. Liderii nu s-au lăsați duși cu preșul. Ce bine a fost de ei! Păcat că mulți,  de-a lungul istoriei, și azi, nu au luciditatea contemporanilor lui Ezra și principiul lor: Dumnezeu nu-și zidește lucrarea Lui cea sfântă cu oameni care au capul negru! 

    Nu doar că păcatele celor stricați sunt un zid de despărțire între om și Dumnezeu, nu doar că cei nelegiuiți aduc blestemul unde sunt, exact ca și Acan și nu este propășire, nu doar că nelegiuirea este ca putregaiul, trece de la unul la altul exact cum trece de la un măr putrezit la celelalte și le strică pe toate, dar mintea stricaților, pentru că nu este luminată de Duhul Domnului, pentru că nu sunt duhovnicești, pentru că nu pot pricepe și auzi vocea lui Dumnezeu, nu poate clădi sfințenia, nu pot decât să nască moartea nu viața, lumea nu neprihănirea, păcatul nu evlavia. 

    După cum lupii nu sunt lăsați să păzească oile, după cu hoții nu sunt puși paznici la tezaur, tot așa, dacă vrem să vedem lucrarea lui Dumnezeu propășind, trebuie să înțelegem că numai prin oamenii curați ai lui Dumnezeu poate ca să fie clădită! Și vai de cine distruge Templul lui Dumnezeu! 

    Să ne dăm toate silințele să facem numai voia lui Dumnezeu!