Când văd potopul de păcate care inundă inimile tot mai multor oameni din Casa Sfințeniei mă înfior. Mult prea repede ne închinăm idolilor înalți dar nu de 60 de coți. Măcar dacă ar fi cuptorul aprins în fața noastră, poate că atunci am găsi o scuză de fațadă. Dar nu e nici cuptorul încins de șapte ori mai mult și nici idolul nu e atât de înalt și totuși în fața unor idolași, unor tinichele, unor monede, unor aere, unor pofte, unor frici, unor stricăciuni, unor pumni de țărână, se proștern cum nu s-au plecat niciodată înaintea Domnului că dacă s-ar fi aruncat înaintea Lui cu aceeași sete cum se închină păcatului și păcătosului Domnul ne-ar fi inundat inimile și am fi rămas cu El căci am fi gustat ce bun este El!
Doresc să vină Domnul cât mai repede ca să nu cadă și mai mulți. Vreau să vină Domnul ca să nu mă prindă și pe mine lăcomia de bani! Vreau să vină cât mai curând căci tot mai mulți dau valorile divine pe ciorba de stricăciuni a lumii! Vreau să vină Domnul căci nu vreau să ajung să joc teatru. Vreau să vină Domnul căci vreau să văd titanii, aici sunt tot mai puțini. Doresc să se pună punct istoriei pentru Biserică. Biserica să plece ACASĂ. Cu fiecare secundă care trece tentaculele lumii prind pe tot mai mulți și mă doare. mă îngrozesc.
Doamne, te rog, vino mai curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu