 |
| http://www.romania.org/ |
Un singur lucru ma impiedica sa urasc Romania: faptul c-o iubesc! Din tot ce exista pe lumea aceasta, cel mai mult ma scoate din minti obiceiul nenorocit al unora de a pune dragostea, in general, si dragostea fata de tara, in special, pe cantar. Dupa care, acesti cantaragii ai patriotismelor individuale dau note si, in functie de note, alcatuiesc ierarhii. Pentru ei, iubirea de tara e un fel de fotbal cu sentimentele. Refuz pe cat imi sta in putinta sa particip la acest joc netrebnic. Nu-mi iubesc tara nici pentru aplauze, nici pentru medalii, nici pentru bani. E o dragoste care seamana cu cea pentru mama. Nu i-am spus niciodata cu voce tare c-o iubesc. Am facut-o doar in gand si de departe. Mi-a fost rusine sa i-o spun in fata. In lumea ei, adica in lumea care m-a dat lumii, astfel de lucruri nu se exprimau prin vorbe, ci prin taceri, insa taceri pe care trebuia sa le umpli mereu cu ceva. De preferat, cu intamplarile de fiecare zi ale vietii tale. Faptul ca n-o faceam de ras la scoala si printre ceilalti oameni era cel mai frumos mod in care ii aratam mamei dragostea mea, asa cum ea, la randu-i, isi aratase dragostea fata de maica-sa, intelegand sa renunte la scoala, deoarece incepuse razboiul si, fiind cea mai mare dintre surori, era nevoita sa-l inlocuiasca in gospodarie pe tataie, care plecase pe front. Cei care ne iau patriotismul la pipait ar spune ca din dragoste fata de tara pornisera bunicul meu si cei din generatia sa la razboi. Poate, numai ca dumnealor n-au prea avut timp sa se gandeasca la asta, asa cum cei care s-au intors vii acasa si-au continuat viata de mai-nainte fara sa aiba habar ca tot dragoste de tara se chema si lucrul acesta. Pai ce mare scofala facem?, ar fi zis ei. Muncim pamantul si ne crestem copii! Tocmai d-asta, bunicule, tocmai d-asta, a fost dragostea dumitale fata de tara atat de frumoasa!
Sa mergi la razboi ca si cum ai merge la arat sau semanat! Sa mergi la arat sau semanat ca si cum ai fi gata sa-ti dai viata cu mainile pe coarnele plugului. Sau pe secere, asa cum i s-a intamplat celuilalt bunic, dinspre tata. Viata lor simpla si moartea lor tot atat de simpla m-au invatat sa ma folosesc de tacere atunci cand vreau sa-i spun tarii c-o iubesc. fii sa am de fiecare data grija sa pun inauntrul acestei taceri faptele vietii mele de fiece zi. Asa cum sunt ele, bune sau mai putin bune. Cei ce inghesuie iubirea de tara in clasamente aducatoare de medalii, bani si aplauze mai au un obicei destestabil, de 1 Decembrie umbla infasurati in tricolor prin piata publica, sa se vada, chipurile, cat sunt dumnealor de patrioti! In celelalte zile ale anului... Pentru mine, mai cu seama in celelalte zile e 1 Decembrie. Asa ca astazi nu sarbatoresc nimic.Tac si ma gandesc in tacere la faptul ca singurul lucru care ma impiedica sa urasc Romania e faptul c-o iubesc!
Ridică Doamne România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu