Zilele acestea vedem mugurii unei noi campanii publice de stigmatizare a persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane transgender) şi de negare a unor drepturi fundamentale unor cetăţeni români.
Coaliţia pentru Familie a împânzit zilele astea universităţile din România cu flyere pentru un turneu naţional “Un referendum pentru România. Definirea căsătoriei şi a familiei în Constituţie”. Invitaţi speciali: Mihai Gheorghiu, preşedintele Coaliţiei pentru Familie, fost deputat PNŢCD, a activat în comisia parlamentară pentru controlul SIE, Pavel Chirilă, editor al deja infamei cărţi “Faţa nevăzută a homosexualităţii”, care patologizează persoanele LGBT şi atacă mişcările sociale construite în jurul comunităţilor LGBT, şi Adina Portaru, reprezentantă a Alliance Defending Freedom, o organizaţie care a fost declarată un grup de ură în SUA şi care are conexiuni cu Yelena Mizulina, principala promotoare în Duma de stat a Rusiei a legislaţiei anti-LGBT.
Coaliţia pentru Familie a împânzit zilele astea universităţile din România cu flyere pentru un turneu naţional “Un referendum pentru România. Definirea căsătoriei şi a familiei în Constituţie”.
Deja încep să apară mesaje de la persoane LGBT din Cluj şi Timişoara, care semnalează posterele Coaliţiei pentru Familie la Universitatea de Vest şi la Universitatea Babeş Bolyai. Prezenţa Coaliţiei pentru Familie nu pare să-i stânjenească pe administratorii acestor universităţi, care chiar sunt dispuşi să găzduiască evenimentele organizate de aceasta. Manifestări similare avem şi la Iaşi sau Botoşani. În plus, la ce te poţi aştepta, când în fruntea UBB, de exemplu, îl avem pe reacţionarul Ioan Aurel Pop? În definitiv, şi universităţile româneşti găzduiesc aceleaşi mentalităţi retrograde, conservatoare şi discriminatorii care există în întreaga societate. În plus, mai are rost să ne punem întrebări cu privire la felul în care este finanţată Coaliţia pentru Familie? Opacitate totală.
De cealaltă parte, asistăm la un asalt coordonat de înăbuşire a parteneriatului civil. Dacă până acum focusul era pe iniţiativa de modificare a articolului 48 din Constituţie, se pare că pe cei din zona religioasă (instituţii şi societate civilă de factură religioasă) îi interesează foarte mult şi alte chestiuni ce ţin de statul laic, de legiuitor. Simţind parcă că există poate o portiţă de oportunitate pentru parteneriatul civil, o suită de entităţi au ieşit public împotriva unei astfel de legi.
(...) mai are rost să ne punem întrebări cu privire la felul în care este finanţată Coaliţia pentru Familie? Opacitate totală.
Lăsând la o parte faptul că reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe sau ai Coaliţiei pentru Familie au fost constant prezenţi la dezbaterile parlamentare privind parteneriatul civil, în ultimele zile iureşul pare să se fi înteţit. Pe 28 februarie, Coaliţia pentru Familie iese public cu un comunicat apocaliptic cu privire la efectele negative ale parteneriatului civil şi a tarelor “concubinajului”. Biserica Ortodoxă Română a plusat în aceeaşi zi şi a ieşit public să spună că “familia se naşte exclusiv prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Parteneriatul civil nu ar face decât să încurajeze concubinajul şi să deresponsabilizeze pe cei doi parteneri în detrimentul mamei şi al copilului”.
Pe 3 martie, Virgil Achihai, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine după Evanghelie din România numeşte parteneriatul civil o “urâţenie”, menit să distrugă familia, lucru reiterat şi de Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Creştine a Baptiştilor din România. Tărăboiul nu avea cum să se termine, evident. Pe 5 martie iese la rampă Arhiepiscopul de Târgovişte, IPS Nifon, zis “preotul cu microfon” pentru “informările” sale date statului ceauşist cu privire la Mihai de Hohenzollern şi Ion Raţiu. Mai recent, pe 6 martie, apare şi Biserica Catolică în peisaj, cu un mesaj sfâşietor despre “mutaţia civilizaţională” pe care ar reprezenta-o parteneriatul civil, mutaţie promovată de “o ideologie îndreptată în mod explicit spre subminarea moralităţii şi a instituţiilor acestei Civilizaţii – începând cu familia – cu scopul declarat de a o distruge”.
Atât cultele, cât şi societatea civilă religioasă se implică tot mai agresiv şi tot mai mult în treburile laice ale statului român.
Iată, aşadar, cum cultele şi Coaliţia pentru Familie îşi folosesc la maximum puterea şi influenţa pentru a nega unor cetăţeni nişte drepturi. Iubirea semenilor se pare că a fost uitată pe undeva pe holurile întunecate şi opace ale acestor instituţii. Mai mult, BOR se implică direct şi în organizarea Marşului pentru Viaţă 2017, îndreptat împotriva dreptului la avort al femeilor, pe 25 martie. Atât cultele, cât şi societatea civilă religioasă se implică tot mai agresiv şi tot mai mult în treburile laice ale statului român. De-aici înainte nu ne putem aştepta decât la o creionare tot mai accentuată a unui discurs construit în jurul unei “moralităţi publice”, controlată şi definită de elemente religioase. Drumul spre teocraţia România e doar la început.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu