Există între noi o anumită pudoare greşit înţeleasă atunci când cităm Scripturile sau când folosim un limbaj religios. Ne ferim de anumite cuvinte şi le evităm, considerând că nu sunt potrivite unui limbaj bisericesc. Şi, cu siguranţă, trebuie să avem mare grijă pentru că Dumnezeu spune că vom da socoteală de fiecare cuvânt nefolositor pe care l-am rostit. Ceea ce spunem cu gura noastră ne va afecta atât pe noi cât şi pe cei de lângă noi. Poate că niciodată aşa ca în vremurile în care trăim oamenii nu au mai folosit un limbaj atât de murdar şi de vulgar iar consecinţele vor fi veşnice. Dar ceea ce vreau eu să spun este că un creştin nu trebuie să se ferească să-i spună păcatului pe nume şi să acuze păcatul folosind termeni pe care cei din jur să-i înţeleagă. Uneori, din cauza acelei false pudori de care aminteam, vorbim despre păcat atât de voalat încât mulţi nici nu înţeleg despre ce este vorba. În felul acesta nu le suntem oamenilor de prea mare ajutor.
Dacă citim cu atenţie Scripturile vom vedea că scriitorii inspiraţi de Duhul Sfânt au spus lucrurilor pe nume. Păcatul a fost numit în termenii cei mai clari cu putinţă, în aşa fel ca să nu fie nici un dubiu. Spre exemplificare multe pasaje de felul acesta putem cita din Scripturi dar ne oprim doar la două astfel de pasaje.
Tot capitolul 16 din cartea Ezechiel vine în sprijinul acestei afirmaţii că Dumnezeu a spus lucrurilor pe nume, folosind uneori cuvinte grele. Din tot capitolul citez doar trei versete, specificând că Dumnezeu acuză poporul Său, Israelul din vremea Vechiului Legământ, de faptul că s-a închinat altor dumnezei:
32 „Ai fost femeia prea curvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei!
33 Tuturor curvelor li se plăteşte o plată; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai câştigat prin daruri, ca să-i tragi la tine din toate părţile şi să curveşti cu ei.
34 Ai fost cu totul altfel decât celelalte curve, întrucât nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decât altele.”
Să cităm şi un pasaj din Noul Legământ. Este vorba despre Epistola lui Pavel către galateni, capitolul 5:19 „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, 20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,21 pizmele (invidiile), uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” Pavel pune în capul listei de păcate, a acelor practici care îi vor despărţi pe oameni de Dumnezeu, preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, toate practici care au de-a face cu imoralitatea, cu păcatele sexuale atât de prezente astăzi. Probabil că în original aceste formulări care descriu starea de păcat sunt şi mai puternice, mai expresive.
Una dintre direcţiile pe care cel rău a lucrat pentru a-i duce pe oameni în confuzie şi a-i ţine acolo a fost să îndulcească termenii, a-i face să nu mai spună ceea ce de fapt trebuie să spună. Aşa ca în grădina Edenului el vine şi azi şi spune: „Nu este chiar aşa. Nu este atât de grav”. Astfel că ori păcatului nu i se mai spune pe nume ori termenul este deja uzat şi nu mai are relevanţă pentru că ne-am obişnuit prea mult cu el, folosindu-l cu prea multă îngăduinţă şi tolernaţă. Când preşedintele Barack Obama a introdus o lege prin care intenţiona să-i protejeze pe cei din serviciile militare ale SUA de o altă orientare sexuală decât cea normală, s-a folosit fraza deja celebră: „don’t ask, don’t tell”. Adică „nu întreba, nu spune”. Nu vorbi despre orientarea ta sexuală iar tu nu întreba pe cel de lângă tine în legătură cu aceasta.
Toleranţa mult propovăduită astăzi merge pe aceeaşi direcţie a evitării adevărului, mai precis a negării adevărului şi a tăcerii în privinţa lui. A nu vorbi despre ceea ce ar putea să-i ofenseze pe cei de lângă noi a devenit deja o lege.
Aşa cum spuneam Biblia, Dumnezeu, nu procedează în felul acesta, pentru că numai adevărul, oricât ar fi acesta de dur şi de trist, poate să-i fie omului păcătos de folos. Un om aflat într-o stare de păcat nu are şansa iertării lui Dumnezeu până când nu-şi cunoaşte starea rea şi până când nu vine la Dumnezeu ca să-şi ceară iertare, să se pocăiască după cum spune Scriptura. Ori azi s-a ajuns în acea situaţie ca păcatului să nu i se mai spună pe nume, din diferite motive. În lume, aşa cum am spus, pentru că Satan vrea să îi ţină pe oameni în ignoranţă şi în întuneric, făcându-i să creadă că acea stare este normală. În Biserică pentru că am acceptat cu prea multă uşurinţă modelul prezentat de lume sau, aşa cum spuneam, dintr-o falsă ruşine şi sfială, sfială pe care am apreciat-o ca fiind bun simţ şi evlavie.
Există azi un păcat despre care Biblia nu vorbeşte în termenii moderni pentru că în acea vreme acest păcat nu exista în forma care există acum. Este acelaşi păcat vechi dar care a îmbrăcat haine noi şi care azi face mai multe victime ca şi orice alt păcat, chiar şi în ceea ce numim adunarea copiilor lui Dumnezeu. Este vorba despre pornografie.
Sunt convins că dacă Pavel ar trăi azi şi şi-ar scrie epistolele lui către biserici ar striga în gura mare şi ar spune: FERIŢI-VĂ DE PORNOGRAFIE!
El a vorbit despre aceasta dar în alţi termeni. Aşa cum am citat din epistola lui către galateni el spunea clar că preacurvarii, curvarii, desfrânaţii, nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, pentru că ei trăiesc în păcat iar cei ce trăiesc în păcat, după cum afirma şi apostolul Ioan, nu sunt născuţi din Dumnezeu ci sunt de la diavolul (1 Ioan 3:8-9).
Pornografia este forma maximă de desfrânare şi când mă gândesc la acest păcat îmi aduc aminte de „adâncimile Satanei”, expresie folosită de Domnul Isus în cartea Apocalipsa, atunci când îi scrie bisericii din Tiatira. Era vorba acolo despre o femeie care îşi zicea proorociţă şi care a învăţat poporul să se dedea la desfrânare. „Adâncimile Satanei” au de-a face, cu siguranţă, cu pornografia.
Orice desfrâu este păcat. Orice formă de imoralitate, curvie, preacurvie, îi desparte pe oameni de Dumnezeu şi îi expun la osânda veşnică, dar pornografia este mai mult decât orice. Este adâncimea cea mai mare, adâncul cel mai adânc. Pentru că este şi accesibilă tuturor, indiferent de vârstă sau sex, şi are şi conscinţe mai dramatice ca şi orice altă desfrânare.
Ca să păcătuiască prin desfrânare (curvie sau preacurvie) un om (bărbat sau femeie) trebuie să planifice acest lucru, să găsească un partener, apoi să găsească un loc propice planului pe care şi l-a făcut, departe de ochii celorlalţi şi, chiar dacă şi-ar fi dorit, nu o putea face oricând. Dar pornografia deschide o oprtunitate de a păcătui fără nici o oprelişte. Toţi au acces rapid şi oricând. Şi copii şi oameni în vârstă, şi bărbaţi şi femei, şi pastori şi preoţi, de orice condiţie socială, şi oricând îşi doresc, la orice oră din noapte sau din zi! Practic nu mai există nici o barieră.
În felul acesta consumul de pornografie (statisticile o dovedesc) începe la vârste atât de mici încât parcă nu ne vine să credem. Copii care nu ar fi trebuit niciodată nici măcar să se gândească la aceste „adâncimi ale Satanei”, care ar fi trebuit să se joace cu păpuşile sau cu găletuţa de nisip, ajung să fie familiarizaţi cu lucruri la care nici adulţii nu ar fi trebuit să aibă acces. Iar cei bătrâni care ar trebui să dea un sfat bun celor mai tineri sau să aibă grijă de nepoţi şi să-i ferească de murdăriile lumii ajung şi ei să-şi petreacă nopţile desfrânându-se în faţa televizorului sau computerului.
Ispita vine şi păcatul „înfăşoară cu uşurinţă” şi pentru că nu vorbim despre rău, considerând că dacă băgăm capul în nisip nimic nu se întâmplă. Şi ceea ce este foarte trist este că acest păcat se întâmplă în adunările copiilor lui Dumnezeu. Cunosc multe cazuri de tineri, peste tot în ţară, care trăiesc în acest păcat, care au ajuns dependenţi de pornografie, care nu ar mai vrea să consume dar nu se pot opri. Au ajuns aici, în mare parte, din curiozitate, din accident – navigând pe Internet, dar şi pentru că cineva nu le-a spus, nu i-a avertizat despre pericol şi nu a vegheat asupra lor.
Un părinte care azi îşi lasă copilul fără discernământ singur în faţa computerului, care îi facilitează copilului să aibă în camera lui acces la Internet şi să se poată uita la tot ce vrea este un inconştient. Dar nu doar computerul este problema ci şi telefonul mobil prin care copilul, mai nou, are acces nelimitat la Internet. Se ajunge, iată, într-o situaţie care pare fără ieşire. Exact ceea ce şi-a dorit diavolul.
Scriam în editorialul precedent despre faptul că azi nu mai avem tineri creştini dedicaţi, aşa cum erau altădată. O cauză este şi pornografia. Din discuţiile pe care le-am avut cu diverse persoane care au fost implicate în pornografie am aflat că doar o singură vizionare a unui astfel de material face ca gândurile acelei persoane să fie mereu asaltate de imaginile murdare pe care le-a văzut şi prezenţa acestor gânduri să persiste ani în şir. Să nu mai vorbesc dacă au fost două astfel de vizionări sau dacă au fost şi mai multe. De obicei după două trei vizionări se instalează dependenţa iar după un timp apar şi problemele: anxietate, lipsă de viaţă, depresii, gânduri de suicid, probleme psihice care duc chiar la pierderea facultăţilor mintale şi la stăpâniri demonice. Cum să mai fie cineva dedicat lui Dumnezeu în aceste condiţii? De fapt o astfel de persoană nici măcar nu îi mai aparţine lui Dumnezeu, chiar dacă continuă să frecventeze o biserică. O vreme se ascunde de ceilalţi şi pozează ca şi cum totul ar fi bine dar, în timp, regresul lui în cele spirituale este tot mai vizibil, în final ajungându-se la moarte spirituală şi uneori chiar fizică.
Am observat, de-a lungul timpului, că anumite organisme internaţionale, guvernele ţărilor, fac eforturi mari pentru a introduce Internetul în fiecare colţ al lumii. Evident că scopul declarat este spre binele omenirii şi accesul la informaţie. O doamnă cu funcţie importantă în Europa unită a fost în vizită în România şi s-a declarat nemulţumită de faptul că încă mulţi români nu au acces la Internet. Aceasta a fost în urmă cu cîţiva ani, azi cred că ar fi mulţumită deoarece am aflat că în România există reţele care difuzează Internet la capacităţi mult sporite chiar faţă de ţări mai dezvoltate. M-am întrebat chiar de atunci care este scopul în spatele acestei dorinţe a doamnei cu pricina, dar azi înţeleg mai bine. Nu ştiu câţi tineri din România au beneficiat cu adevărat de informaţiile de pe Internet dar ştiu sigur că cei mai mulţi au ajuns consumatori de pornografie.
Ispita cu care vine diavolul chiar la părinţii creştini este că dacă copilul lor nu va avea acces la Internet atunci nu va putea ţine pasul cu şcoala. Ceea ce este o mare minciună. Internetul nu ajută tinerii la şcoală (mă refer în special de cei de până la liceu dar chiar şi după aceea) nici 0,1 %. Îi „ajută” în schimb să cunoască „adâncimile Satanei”.
Am cunoscut o familie de creştini care au şapte copii. În casa lor nu există nici televizor, nici computer şi nici Internet. Ştiu ce veţi spune: că sunt fanatici şi extremişti şi că în casa lor este ca la închisoare. Dar rar mi-a fost dat să simt o prezenţă atât de plăcută într-o casă şi o atmosferă care să te facă să te simţi confortabil. Şi copiii acelei familii sunt printre cei mai buni la şcoală, cu rezultate dintre cele mai bune. Cu acei copii te poţi înţelege, poţi relaţiona cu ei, sunt bine crescuţi şi amabili. Ceea ce nu prea mai găseşti azi. Pentru că am fost şi în case în care copiii crescuţi cu televizorul şi Internetul sunt irascibili, obraznici, retraşi. Nu sunt ei de vină cât părinţii lor.
Citeam că cea mai mare rată de răspândire o au azi bolile de natură psihică. Au o rată de creştere chiar mai mare decât a cancerului. Violenţa din filme, sexualitatea şi pornografia sunt cauze majore şi principale în răspândirea bolilor de natură mintală. Şi, după câte se vede, va fi şi mai rău.
Domnul Isus avertiza împotriva păcatului curviei şi preacurviei care se poate săvârşi doar privind, în gând. El spunea că dacă cineva a privit la o femeie şi a poftit-o în inima lui a şi săvârşit păcatul. Atunci nu exista posibilitatea vizionării de pornografie. Acum există şi oricine are acces la aceasta. Trist este că acest păcat este prezent şi în adunări, la tineri şi bătrâni, la slujitori chiar şi nu la puţini.
Cred că trebuie să vorbim despre acest mare rău pentru a-i avertiza pe cei ce nu ştiu la ce se expun. Orice păcat duce la consecinţe grave, dacă nu se rezolvă. Dar pornografia are un potenţial mai distructiv datorită faptului că cel ce ajunge să consume pornografie, şi doar limitat, ajunge să fie bântuit de gânduri murdare şi stari de confuzie şi chiar posesiuni demonice de care să nu mai poată scăpa niciodată. Pentru că ruşinea nu îl va lăsa să mărturisească, se va ascunde în frământările gândurilor lui murdare şi a temerilor lui, intrând tot mai adânc în acele lucruri care îl vor lega şi îi vor fura şi ultimul strop de putere şi speranţă. Acuzele din partea duşmanului îi pot da lovitura finală. Şi totul a început cu o joacă, cu o glumă, cu o imagine care ar fi trebuit respinsă.
Marele om al lui Dumnezeu, Iov, spunea că a făcut un legământ cu ochii lui şi nu şi-ar fi oprit privirile asupra unei fecioare (Iov 31:1). Umblând prin lumea aceasta este tot mai greu să nu vedem cu ochii lucruri pe care nu ar trebui să le vedem şi pe care chiar nu vrem să le vedem. Dar ceea ce putem face este să nu ne oprim ochii asupra acestor lucruri. Dacă nu zăbovim asupra lor, ba chiar ne îndepărtăm privirea cât mai repede de la ele şi privim la Isus Hristos, aşa cum ne îndeamnă şi apostolul Pavel, atunci vom fi feriţi şi ocrotiţi. Pornografia, aşa ca televiziunea şi alte mijloace vizuale, tocmai asta face: îi îndeamnă pe oameni ca să-şi oprească privirile, ba chiar să privească cu nesaţ şi dorinţă lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vadă niciodată. Dar psalmistul scria în Psalmul 119 cu 37: ”Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!”. Iar apostolul Pavel scria credincioşilor:
18 „Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.
19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6).
Sursa:
http://www.radiounison.ro/editorial/pornografia-”adancimile-satanei”.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu