Întunericul gros - de veacuri

Sursa

1) De veacuri întunericul cel gros, străpuns-a omenirea prin păcat/ Și cînd părea că totul e pierdut, prin pânza vremii, EL s-a arătat.

2) N-a mai putut să tacă și să vadă, cum răul cucerește ființa vie/ S-a coborât la noi sa ne vorbească, de-a Lui Iertare și de-o'mpărăție.

3) În taina de iubiri nemărginite, si-a dragostei de care n-am știut/ Venii Isus în lumea mea de tină, si-n șoapte dulci mi-a spus că sunt pierdut.

4) N-aș fi putut nicicând găsi iubirea, și nici iertarea dulce ce mi-a dat/ De nu s-ar fi lăsat zdrobit pe-o cruce, pentru al meu și-al lumii greu păcat.

5) O, ce dovada, alta de iubire, în lumea asta-as mai putea avea/  Ca Dumnezeu, din Slavă și Mărire,sa vina și în brațe să mă ia.

6) Să-mi șteargă lacrima ivită-n gene, Să-mi de-a sărutul dragostei dintâi/Să-mi spună:"Te-am iertat copile dragă",...de astăzi, doar cu mine să rămâi.

7) Trecut-au ani de-atunci de la-ntilnirea, cea mai frumoasa din viața mea/ Pe fusul vremii,adunat-am lacrimi, și bucurii, prin lumea asta rea.

8) Ce pot să spun, cînd obosit pe cale, mă-ntreb pe drum, o, cît a mai rămas?/ Mai am de dus poveri prin lumea mare, mai este, pân' la ultimul popas?

9) O șoaptă-n taina nopții îmi răspunde: "mai ai puțin, puțin mai ai de mers"/ Mai rabdă azi, mai cântă, mai slujește, căci mîine, poate scri..."ultimul vers"! Amin.