Pentru fiecare dintre noi zilele trec aproape fara sa le simtim. Incercam ca la sfarsitul fiecareia sa obtinem tot ceea ce ne dorim… dar cati dintre noi ne gandim si la cei suferinzi din preajma noastra (la familia Bodnariu, completarea mea - de aici înainte c.m.)?
În fiecare secunda dam peste suflete in cautare de ajutor. Mergand pe strada poti observa pe chipul semenilor nostri disperarea. Putin dintre ei au insa puterea de a-si striga durerea, dar si mai putini sunt cei dispusi sa faca ceva pentru ei. Daca iti continui drumul nestingherit este imposibil sa nu observi zecile se suflete necuvantatoare ce isi duc traiul intr-o lume a indiferentei (Tu ai inimă? Ție îți pasă? c.m.).
Putine lucruri ne mai ating, putine lucruri ne mai indupleca, si mai putine lucruri ne determina sa luam atitudine. Cate lucruri s-ar schimba daca fiecare dintre noi am darui zilnic un zambet?…daca fiecare dintre noi ne-am opri o secunda si am darui alinare unui suflet chinuit? (Dacă am arăta practic că ne doare pentru sufletele chinuite ale părinților și ale copiilor din familia Bodnariu? Chiar ne pasă de ele? c.m. )
Traim intr-o lume a individualismului, in care fiecare lupta numai pentru el, o lume in care daca esti altfel esti marginalizat si inteles gresit. O lume in care daca iti strigi durerea esti alungat, considerat slab si las, esti atacat si lovit adesea chiar de cei carora indraznesti sa le spui ce te apasa. Indiferenta ucide! (Indiferența UCIDE familia Bodnariu și familia în mod general!)… indiferenta ucide sufletul celui care ajunge nepasator, dar si sufletul celui care indrazneste sa isi strige in van suferinta.
De ce suntem indiferenti? De ce am ajuns sa nu ne mai pese? Pentru ca ne este mult mai comod sa ne prefacem ca nimic nu ne poate atinge, este mult mai facil sa traim sperand ca nu vom ajunge niciodata sa simtim durerea, ca nu vom cadea niciodata in randul celor suferinzi. Este cu mult mai simplu sa credem ca suntem invincibili si nemuritori.
Putem fi oare siguri ca vom fi fericiti si ca nu vom avea niciodata nevoie de ajutor? (Dacă mâine tu și cu familia ta în România, sau în altă țară, o să treci prin ceea ce trece familia Bodnariu?) Evident ca nimic in viata nu este cert, nu vom sti niciodata unde si cum vom ajunge. (Dar Mântuitorul a spus că ce voim să ne facă nouă oamenii să le facem noi lor! Dacă acum ai fi în situația familiei Bodnariu nu te-ai bucura dacă ai vedea cum zeci, sute, mii ar face zid în jurul tău? Familia Bodnariu are nevoie de oameni plini de dragoste, de oameni care acționează, destul am fost indiferenți! c.m.)
Incetati sa fiti indiferenti! Incetati sa va amestecati in multimea celor nepasatori, lumea celor in care sufletele se sting si mor! Cautati sa oferiti sufletelor de langa voi ajutor atunci cand il cauta si il cer. (Ajutați familia Bodnariu! Ieșiți pentru familia Bodnariu! c.m.) Incercati sa nu mai fiti ignoranti si sa nu ii refuzati pe cei care va cer ajutorul. Oferiti putin din sufletul vostru celor ce au nevoie, incercati sa daruiti alinare, incercati sa daruiti un zambet.
Sunt convins(a) ca fiecare dintre noi a suferit mai mult sau mai putin, si sunt convins(a) ca multi dintre cei care au suferit au avut nevoie de ajutor. Dintre acestia putini sunt cei care isi plang suferinta si foarte putini sunt cei care o fac in fata celui care i-a ranit. Din pacate nu multi sunt cei care ii cred pe acestia niste invingatori, niste oameni puternici, tocmai pentru ca isi accepta durerea si reusesc sa vorbeasca despre ea cu cei care au pricinuit-o. Cand reusesti sa vorbesti despre ce te doare cu cel ce te-a ranit ii oferi sansa sa te mai raneasca, pentru ca va sti cu siguranta ce te face sa suferi. Nu va temeti sa vorbiti liber despre tot ceea ce va doare, pentru ca puterea cuvantului este nemarginita, cuvantul elibereaza suferinta si vindeca. Priviti-i dar pe cei ce pot vorbi despre durerea lor ca pe niste invingatori, nu ca pe niste lasi, ascultat-i si daruiti-le ceea ce nu are pret…linistea. Daruiti alinarea sufletelor care o cauta.
Asa cum un cuvant poate ucide un suflet prin semnificatia pe care o poarta, asa indiferenta poate deveni o arma invizibila. Va spun din proprie experienta ca nimic nu doare mai tare decat indiferenta celor catre care iti strigi neputinta, indiferenta acelor suflete pe care le chemi in ajutor atunci cand ai cea mai mare nevoie de sustinerea lor. Renuntati la indiferenta si ignoranta, ganditi-va de doua ori inainte sa refuzati un suflet care striga dupa ajutorul vostru. (Înțelegeți că acum este timpul nostru! Acum se cere acțiune directă de la noi pentru familia Bodnariu! c.m.)
Iubiti, iertati si daruiti…iubiti-va semenii, ierati-i pe acei ce va gresesc si incercati sa daruiti un zambet in fiecare zi! (Mai mult, acum în aceste zile să ieșim în stradă pentru familie în general și pentru familia Bodnariu în mod special și astfel să arătăm că ne pasă! c.m.)
Sursa: aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu