Cel mai crunt păcat!

Christianity

„mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” - Isaia 14:14 

   Suntem atât de mici. Omul în Univers nu este nici măcar ca vârful unui ac pe lângă Casa Poporului, nici măcar ca un bob de nisip raportat la planeta pământ. Omul e minuscul. Ce oribil e ca să vezi o ființă atât de măruntă că vrea să fie, să se vadă, să iasă în evidență pentru glorie. Un om mândru, unul care face show, unul care vrea să fie în top în realitate este ca o râmă care s-ar duce să candideze la cel mai tare concurs de frumusețe. Nici măcar atât. Mândria nu ne face frumoși. Mâdria ne demonizează. 

   Mă mai gândesc la Lucifer. Era frumos dar a vrut ca să fie ca și Dumnezeu. Nu este ca și cum o furnică s-ar gândi cum să fie ca un elefant, nici ca și cum un trabant să fie ca un Koenigsegg CCXR Trevita. Nu!

  Lucifer, o ființă creată a vrut să fie ca Cel care nu are nici început și nici sfârșit, ca CEL INFINIT! Pe Dumnezeu pe care nimeni nu poate să-L vadă cât este de mare, implicit cu care nimeni nu se poate compara ca să fie ca El în poziție, Lucifer și l-a luat ca și țintă, să fie ca și El. O anomalie! O nebunie!

   Ființele mândre sunt ființe care merg pe același principiu ca și Lucifer. Nu vor să fie ca și Dumnezeu dar vor din slava lui Dumnezeu. Se cred cineva. Fără ei totul este uscat. Ei, în mintea lor,  sunt emblema  unei organizații, a unei biserici, sunt indispensabili, ei sunt totul, doar în mintea lor. Nu încape în mintea lor ideea că alții pot ca să fie puși de Dumnezeu mai sus. Nu acceptă să fie ofensați. Dacă li se descoperă păcatul nu recunosc căci se văd precum zeii goliți de slavă. Nu, ei se văd fără păcat. „Pocăința” lor nu este decât o cale de a ieși mai mult în evidență ca să se spună despre ei când sunt puși mai sus ce oameni ai lui Dumnezeu! În realitate oamenii mândrii sunt frumoși doar în imaginarul lor, dincolo de mintea lor, de imaginar, sunt otravă letală, purtători de moarte. 

    Noi, la noi să venim acum. Omul mândru sau smerit este doar un indicator. El indică, dacă este mândru, spre păcat, indică nebunie, indică spre stricăciune, aroganță, minciună, iluzii iar la final spre iad, în cazul în care nu acceptă smerenia. Omul smerit indică spre Dumnezeu. Toată, da toată, gloria i-o dă Lui, Celui Atotputernic. Omul smerit știe că toate realizările sale sunt posibile numai datorită lui Dumnezeu. Aportul lui este zero. Sănătatea fizică și psihică, porțile deschise, contextul, totul este de la Dumnezeu. Omul smerit este un indicator desăvârșit spre Dumnezeu. Când cineva prin vorbe, haine, ținută (inclusiv sulemenire) sau bunuri se scoate pe el în evidență, părți din viața lui, capacitatea lui etc. atunci este vorba de mândrie, mândrie mare, acel cineva se slăvește pe sine, fură din gloria lui Dumnezeu, din slava pe care toți trebuie să i-o dăm Lui. Indicatorul nu mai arată spre Dumnezeu ci spre el, spre ceea ce are el. Dar tot ce are cineva se datorează lui Dumnezeu. 

   Mândria este cel mai crunt păcat pentru că ea se poate strecura în orice inimă și generează apoi alte și alte păcate, în cele din urmă conduce la hula împotriva Duhului Sfânt. Da, mândria este temelia, fundația care conduce la hula împotriva Duhului Sfânt. 

   Omul se poate mândri și cu „smerenia”, „slujirea”, „dărnicia”, „sacrificiul” etc. Și o frunză de nuc poate genera mândrie. 

    Bine este să realizăm că totul i se datorează lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Fără El suntem nimic! Să urmărim smerenia!