De asemenea, mai sunt cercetări noi care arată că însăşi inima are o anumită inteligenţă. Inima, ca organ, are un sistem neuronal, roduce foarte mulţi neurotransmiţători. Aceşti neurotransmiţători dau anumite stări legate de stările de conştiinţă. Şi chiar cercetătorii americani arată că neurotransmiţătorii aceştia apar în tot corpul – deci nu numai în creier, nu numai în inimă – şi generează anumite stări de conştiinţă. Până la urmă, problema asta este: oare ştiinţa, în momentul acesta, a ajuns într-un fel de impas epistemologic, în care inevitabil trebuie să apeleze la credinţă?
ȘI încă ceva:
Această direcţie a fost răsturnată de o reconstrucţie teribilă datorată unuia dintre premiaţii Nobel, australianul Sir John Carew Eccles, care a demonstrat că nu putem explica în nici un caz mintea prin dinamismul creierului. Şi atunci a lansat teoria dubletului creier-minte, arătând că, de fapt, mintea are propriile sale legi. Creierul, cu structura lui cerebrală, din punct de vedere fiziologic moare în momentul în care a murit persoana, individul. Mintea, nu. Asta este o demonstraţie extraordinară pe care o face acest mare medic australian! Şi cred că, din punctul acesta de vedere, tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă duce într-o singură direcţie: într-o redescoperire a unei noi unităţi aflate la baza ştiinţelor, a cunoaşterii.
Sursa:
http://www.culturavietii.ro/2013/04/13/cultura-mortii-si-cultura-vietii-de-vorba-cu-prof-dr-ilie-badescu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu