Limba ... tăcerea ... vorbele ... minciuna ... adevărul ... NESTEMATE

• Omul cel mai stăpân pe sine este acela care poate să păstreze tainele. (arab)
• Cine se grăbeşte să răspundă gândeşte puţin. (arab)
• Struneşte-ţi limba pentru a-ţi păstra trupul nevătămat. (arab)
• Limba este o fiară; dacă-i dai drumul te sfâşie. (arab)
• Limba este calul tău; dacă o struneşti te va menţine în şa, dacă nu, te va trânti. (arab)
• A fost scuipat capul unui peşte şi el a spus: “Marea întreagă nu a putut să mă spele!” (arab)
• Lătratul câinelui nu opreşte norii. (arab)
• Acela care ascultă este părtaş cu cel care vorbeşte de rău. (arab)
• Cel care trece oamenii prin ciur va fi trecut de ei prin sită. (arab)
• Nenorocirea omului este între fălcile lui. (arab)
• Dacă asculţi, foloseşti tu; dacă vorbeşti, se folosesc alţii. (arab)
• Dacă eşti întrebat: “Ai văzut un măgar alb?” răspunde: “N-am văzut nici negru nici alb”. (arab)
• Boala vorbirii este minciuna. (arab)
• Celui recunoscut pentru sinceritatea sa îi este crezută şi minciuna pe când cel mincinos nu e crezut nici când spune adevărul. (arab)
• Limba este tălmaciul inimii. (arab)
• Aruncă noroi pe zid, dacă nu se lipeşte, va lăsa totuşi urme. (arab)
• Cine vrea să spună adevărul să iasă în afara oraşului. (arab)
• Cuvântul oprit între buze e sclavul tău; cuvântul pronunţat fără rost e stăpânul tău. (arab)
• Arborele tăcerii poartă fructele păcii. (arab)
• Ceea ce salvează lumea este tăcerea celor insultaţi. (arab)
• Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: “Taci!” (arab)
• Tăcerea e sora amabilităţii. (arab)
• Limbă amuţită, viaţă liniştită. (armean)
• Decât să deschizi gura, deschide mai bine ochii. (armean)
• Vorba atât timp cât îţi este în gură e a ta; când ţi-a ieşit din gură, nu mai e a ta. (armean)
• Peştele se prinde cu năvodul, omul cu vorba. (armean)
• Celui care spune adevărul dă-i un cal pentru a se putea salva după ce l-a spus. (armean)
• Adevărul trebuie rostit uneori în glumă. (armean)
• Limba nepriceputului întotdeauna este lungă. (armean)
• Cu cât este mai multă lume adunată, cu atât e mai multă bârfă. (chinez)
• Cine se culcă bârfind se scoală calomniat. (chinez)
• Tăcerea e prietenul care nu te trădează niciodată. (chinez)
• Minciuna este ca o săritură de pe înălţimea acoperişului. (chinez)
• Unul a vorbit toată viaţa şi nimic n-a spus; altul a tăcut toată viaţa, dar nu a stat niciodată fără să spună ceva. (chinez)
• Toate calamităţile vin de la gură. (chinez)
• A bea o mie de pahare de vin cu un prieten e puţin lucru; a spune o jumătate de cuvânt celor care nu-ţi împărtăşesc ideile, este deja prea mult. (chinez)
• Un cuvânt pornit din inimă ţine cald trei ierni. (chinez)
• Ce-a ieşit din gura ta a intrat imediat în urechile altora. (chinez)
• Cine consimte uşor rareori îşi ţine cuvântul. (chinez)
• Cine mă vorbeşte de rău pe ascuns, se teme de mine; cine mă laudă în faţă, mă dispreţuieşte. (chinez)
• Limba rezistă fiindcă e moale, dinţii cad fiindcă sunt tari. (chinez)
• Cine se grăbeşte să vorbească minte când trebuie să răspundă. (egiptean)
• E de mare cinste omul care ştie să tacă. (egiptean)
• Mai bine ascultă cu luare aminte decât să pui întrebări prosteşti. (egiptean)
• Povesteşte ce ai văzut nu ceea ce ai auzit. (egiptean)
• Cele ce sunt în inima omului înţelept se găsesc şi pe limba sa. (egiptean)
• Cine nu spune nimic, nu gândeşte mai puţin. (german)
• Ai minţit o dată şi te vei căi şapte zile. (indian)
• Prostul străluceşte de înţelepciune până nu-şi deschide gura. (indian)
• Să spui ochilor: “Vedeţi!”, să spui urechilor: “Auziţi!”, iar gurii: “Taci!” (indian)
• Cine este mut trebuie să fie şi surd. (indian)
• După vorbă poţi să-ţi dai seama cine are pană în mână. (indian)
• Cine spune adevărul nu poate să mulţumească toată lumea. (indian)
• Cine vorbeşte mult spune şi multe minciuni. (indian)
• Şi înţeleptul când vorbeşte mult te plictiseşte. (indochina)
• Să nu înghiţi fără să mesteci; să nu scoţi o vorbă fără să gândeşti. (indochina)
• Sabia are două tăişuri, limba are o sută. (indochina)
• Să rosteşti cuvântul pe măsura celor ce te ascultă. (japonez)
• A spune o minciună este începutul unui furt. (japonez)
• Nu pune uşă la gura altuia. (japonez)
• Cuvintele care n-au fost spuse sunt flori ale liniştii. (japonez)
• Cuvântul odată rostit nu mai poate fi ajuns nici cu patru cai în galop. (japonez)
• Viermii tăcuţi fac găuri în pereţi. (japonez)
• Dacă nu spui nimic nimeni nu se va certa cu tine. (japonez)
• Dacă e bivol se prinde cu frânghia, dacă e om, se prinde cu vorba. (malaez)
• La drum ai grijă de picioare, când vorbeşti ai grijă de limbă. (malaez)
• Sare broasca dar din lac nu pleacă; înşeală mincinosul, dar de ruşine nu scapă. (mongol)
• Vorba trebuie de şapte ori înghiţită. (persan)
• Cei mai mari mincinoşi sunt cei care jură. (persan)
• Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege. (persan)
• Tăcerea îmblânzeşte mânia. (persan)
• Adevărul este bun la timpul potrivit. (persan)
• Buna înţelegere durează atât timp cât îţi ţii limba. (turc)
• Cine spune adevărul trebuie să stea cu un picior în şa. (turc)
• Cine-şi pune frâu limbii îşi pune capul la adăpost. (turc)
• Câţi oameni n-ar rămâne muţi dacă li s-ar interzice să vorbească bine despre ei şi rău despre alţii. (turc)
• Tăcutul îi vine de hac flecarului. (turc)
• Cine este mincinos nu trebuie să fie în nici un caz şi uituc. (turc)
• Când cocoşul cântă înainte de vreme i se taie capul. (turc)
• Ascultă de o sută de ori, gândeşte de o mie de ori şi vorbeşte doar o singură dată. (turc)
• Înţeleptul nu spune ce ştie; prostul nu ştie ce spune. (turc)
• Umple piua cu boabe şi ea are să piseze (a da ocazie la calomnii).
• Omul mut nu are duşmani.
• Monahul trebuie să trăiască Evanghelia nu să o discute.
• Secretele sunt bine ascunse numai dacă au un singur paznic. (Abu Shakur)
• Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preţ. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te ţine sub puterea lui. (Abu Shakur)
• Pata pe care o lasă o singură minciună nu poate fi ştearsă de o sută de vorbe adevărate. (Abu Shakur)
• Minciuna este caracteristica celor slabi. (Abolghassem Firdusi)
• Cel care ascultă bârfelile este mult mai vinovat decât cel care le răspândeşte. (Al Fadl Ibn Sahl)
• Sunt vorbe care vindecă sufletul bolnav. (Aeschilus)
• Cel ce spune ce-i place aude ce-i displace. (Alceu)
• Ce câştigă cei care mint? “că nu sunt crezuţi când spun adevărul”. (Aristotel)
• Cel care ştie multe dar nu-şi poate ţine gura este asemenea unui copil cu un cuţit în mână. (Callimah)
• Nu există ceva mai urât decât a afirma înainte de a cunoaşte. (Cicero)
• Ce să ascult vorbe, când văd fapte? (Cicero)
• Fereşte-te în conversaţiile tale de a pomeni pe larg şi fără măsură de anumite fapte şi primejdii ale tale; pentru că, dacă ţie îţi place să pomeneşti de primejdiile prin care ai trecut, nu tot aşa le place şi celorlalţi să asculte întâmplările tale. (Epictet)
• Ce vrei să-ţi spun: minciuni agreabile sau adevăruri dure? Alege! (Euripide)
• Pune o întrebare cuminte şi vei auzi lucruri cuminţi. (Euripide)
• Vorbeşte, dacă sunt cuvintele tale mai convingătoare ca tăcerea, dacă nu, taci. (Euripide)
• Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea prezintă doi vinovaţi şi o victimă. (Herodot)
• Cel ce-şi drămuieşte cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult. (Hesiod)
• Oricât de mari ar fi darurile, ele pier din pricina flecărelii autorului lor. (Martialis)
• Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba. (Menander)
• Caracterul celui care vorbeşte convinge, nu felul în care vorbeşte. (Menandru)
• Mai degrabă vor ţine muritorii foc în gură, decât să păstreze un secret. (Petronius)
• Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Plato)
• Vorbirea este mai grea decât orice altă lucrare şi ea nu serveşte decât celui care o cunoaşte temeinic. (Ptahhotep)
• Este ruşinos să spui una şi să gândeşti alta; cu atât mai ruşinos să scrii una şi să gândeşti alta. (Seneca)
• Cu prea multă discuţie se pierde adevărul. (Syrus)
• Trebuie să avem urechea neîncrezătoare faţă de învinuiri. (Syrus)
• Nu te grăbi să acuzi sau să lauzi pe nimeni. (Syrus)
• Observă totdeauna măsura la vorbă şi la tăcere. (Syrus)
• Cel mai rău soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacit)
• Ceva să se ascundă soţiei, ceva prietenilor şi ceva fiilor; cel înţelept să vorbească cu multă prudenţă, după ce va fi chibzuit mai întâi ce e potrivit şi ce nu. (Cukasaptati)
• Cine defăimează pe un om de treabă acela se pătează singur; cine aruncă cenuşă în aer, aceluia îi cade pe cap. (Kusumadeva)
• Persoana vrednică de stimă străluceşte vorbind, dar şi tăcând. (Lalitavistara)
• Să se spună adevărul; să se spună ce-i plăcut; să nu se spună ce-i adevărat, dar neplăcut; nici ce-i plăcut, dar neadevărat. (Manu)
• Cine nu prinde ceea ce s-a spus o singură dată sau cine n-o spune şi el la rândul său, cine nu are un mic tezaur de vorbe de spirit şi de povestiri frumoase, ce farmec mai are conversaţia aceluia? (Pancatantra)
• Tăcerea este sanctuarul prudenţei. (Baltasar Gracian)
• Discreţia nu e totuna cu ascunderea adevărului. (Balzac)
• Tăcerea adâncă este filozofia sufletelor alese. (Balzac)
• Tăcerea intră cu nouă părţi din zece în înţelepciune. (Balzac)
• Aminteşte-ţi permanent că vorbele tale pot avea mai multă greutate decât crezi şi că există o diferenţă între ceea ce spui şi ceea ce se aude. (Bruce Hyland)
• Un om convins împotriva părerii sale continuă să aibă aceiaşi părere. (Butler)
• Minciunile obligă mai mult decât orice adevăr. (Camille Goemans)
• Precât este de folos, la vreme de trebuinţă, cuvântul cuvios, pre atât este de neputincios cuvântul aceluia care, nefiind întrebat de nimeni, tuturor dă sfat. (Cantemir)
• Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)
• Nu asculta pe aceia care vor discuta în mod subtil despre bine şi despre rău. Nu te lăsa impresionat de frumuseţea şi de fineţea vorbelor lor. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în virtute. (France)
• Un dialog nu duce la nimic dacă planurile de gândire nu coincid. (G. Călinescu)
• Printr-o singură minciună se pierde întreaga reputaţie a integrităţii. (Gracian)
• Rezerva este o dovadă sigură a înţelepciunii. Limba este un animal sălbatic; când a apucat să se năpustească, greu o mai pui în lanţuri. (Gracian)
• Orice dare în vileag a unui secret este vina aceluia care l-a încredinţat. (La Bruyere)
• Unul din semnele mediocrităţii spiritului este faptul de a povesti totdeauna câte ceva. – forma mai înaltă a spiritului te duce la gruparea faptelor, la concluzii, la generalizări. (La Bruyere)
• Nimic nu apasă atât ca un secret. (La Fontaine)
• Căci ca şi cum, dacă aţi făcut mâncăruri multe şi foarte bune şi bine mirositoare, mai târziu însă amestecaţi în ele ceva urât, toate netrebnice le faceţi, tot aşa şi în cuvinte. Dacă mai înainte aţi vorbit cuvinte cuminţi şi vrednice de laudă, mai târziu însă aţi amestecat la ele vorbărie proastă, toate le-aţi stricat şi întru nimică să fie socotite le-aţi făcut. (Neagoe Basarab)

• Nu merită să-ţi calci pe inimă pentru a spune adevărul unor oameni care au obiceiul de a privi cu neîncredere tot ceea ce le spui, fie că e adevărat sau nu. (M. Twain)
• Spune adevărul, şi atunci nu va trebui să mai ţii minte nimic. (M Twain)
• Ceea ce nu încredinţăm nimănui e mai secret decât ceea ce încredinţăm celui mai discret dintre toţi oamenii. (Oxenstierna)
• Uşurinţa de a face promisiuni şi greutatea de a le ţine sunt aproape inseparabile. (Oxenstierna)
• Elocinţa continuă plictiseşte. (Pascal)
• Dai dovadă de prostie, dacă întrerupi pe cineva care vorbeşte ca să-ţi exprimi tu părerea. (Saadi)
• Dă fiecăruia urechea ta, dar la puţini glasul tău. (Shakespeare)
• Nu da limbă gândurilor tale, nici acţiune vreunui gând nepotrivit. (Shakespeare)
• De copacul tăcerii atârnă fructul său, pacea. (Schopenhauer)
• Înfloriturile retorice în cuvântări şi în discursurile serioase, sunt ca florile albastre şi roşii presărate în grâu, plăcute celor care vin numai pentru a se distra, dar dăunătoare celui care culege profitul. (Swift)
• Secretul de a fi plicticos constă în a spune totul. (Voltaire)