Meseria de slujitor - mercenarii amvoanelor

justinpeter.wordpress.com

  Sunt de acord și încurajez ca slujitorii să fie remunerați de către Biserică astfel încât să se poată ocupa numai de cele sfinte la fel ca și preoții din Israelul din perioada Vechiului Testament, dacă există posibilitate. Dar în același timp există mai multe riscuri atunci când slujitorul este remunerat de către comunitate sau din altă parte: 

  1. Riscul de-a deveni un robot  sau riscul de-a sluji pentru a-și primi salariul. Slujitorul niciodată nu trebuie să slujească pentru ca să fie pletit, nu! Dar el trebuie să fie plătit pentru că slujește, dacă se poate. Când slujitorul face lucrarea lui Dumnezeu pentru bani, pentru plată, pentru salariu el nu mai este slujitorul lui Dumnezeu ci este un robot, o ființă fără inimă, el a încetat să mai fie ucenicul lui Hristos ci este robul lui Mamona. Slujirea trebuie să pornească din inimă și ea trebuie să fie făcută cu dragoste, cu jertfă nicidecum din duhul bișnițarului! Știu cazuri de ”slujitori” care îi ridică în picioare pe enoriași ca să poată să introducă mâna cât mai adânc în buzunare! Nu vorbesc de slujitorii care au motivat Biserica să dea pentru a ajuta lucrarea lui Dumnezeu căci și Pavel a îndemnat foarte insistent Biserica din Corint ca să dea ... vorbesc de cei care se ajută pe ei înșiși prin aceste ritualuri de îmbogățire numite colecte pe care le fac pentru burta și confortul lor.

  2. Riscul de-a deveni un televizor! Dacă slujitorul nu mai știe să facă și altceva în afară de a predica se poate găsi într-un mare pericol. Există riscul ca el să devină un aparat nicidecum un ucenic care face, se deplasează,  transpiră,  vizitează,  pune mâna pe ciocan ... Există riscul ca acest tip de slujitor televizor, care știe numai să vorbească, și poate să vorbească de nota 10 cu felicitări,  să cadă în păcate mari iar el  să nu mai știe să facă și altceva ca să trăiască decât să vorbească. Ce o să facă în continuare dacă el nu știe altceva? O să facă numai ceea ce știe. Nu o să renunțe la postul lui pentru că nu mai este apt să ducă mesajul Evangheliei, dacă a căzut în păcate mari,  și o să-i tragă de partea lui pe cei care-l cred și el o să le fie televizor, telenovelă, serial iar ei o să-și plătească abonamentul astfel încât actorul să trăiască bine. Încurajez pe orice slujitor pentru binele lucrării și al lui să aibă  o meserie, orice ... chiar dacă o perioadă o să fie plătit de enoriași lucrurile se pot strica și mai mult decât atât este mai ferice  să  dai decât să primești!

  3.  Riscul de-a deveni brichetă. Slujitorul care este plătit poate ajunge să slujască numai cât timp i se dă leafa. Când nu mai este putere financiară, că sunt multe cazuri când nu s-a mai putut, se ofilește, pălește, se usucă, se evapor, își caută Biserică în altă parte și dacă i se oferă oriunde aiurea pe bani buni să vezi ce plin de râvnă este, înverzește. Asemenea unei brichete funcționează cât timp are gaz. Slujește cât timp are bani. Bine ar fi ca să avem fiecare meseria noastră ca să nu ne legăm și condiționăm slujirea de ”gaz”. 

  4. Riscul de-a deveni marionetă. Când altul dă banul poți ajunge dacă nu ești înrădăcinat bine în Hristos să ”joci” după cum ”cântă” unii nu Unul! Câți nu mai predică toată Evanghelia pentru că  dacă cumva depășesc ”limitele” devin fanatici, conservatori, înguști și se trezesc cu sold zero în cont! Au ajuns marionete! Oameni preș pentru alții nicidecum slujitori care împart drept Cuvântul Adevărului! 

  În concluzie pot să spun: bine este ca orice slujitor să aibă o meserie a lui și dacă situația o impune să apeleze la ea, renunțând la salariu dat de comunitate sau primit din altă parte, ca să poată să rămână om al lui Dumnezeu care nu strică Evanghelia lui Dumnezeu cum fac cei mai mulți spre pierzarea lor și a celor care-i urmează!