Astăzi am fost atenţionat, cu înţelepciune, de către un fost coleg. Prima reacţie atunci când cineva îţi atrage atenţia, pentru ca să te corectezi, nu este să te opreşti, să stai în linişte şi să analizezi conţinutul mesajului. Firea te îndeamnă imediat să-i cauţi şi tu greşeli, să reacţionezi, să crezi că cineva are ceva cu tine! Dar înţeleptul ne-a învăţat că trebuie să primim corectarea.
În armata Germaniei era o lege, nu mai ştiu dacă mai este valabilă şi azi: dacă ai o nemulţumire faţă de un superior să-l reclami numai după 48 de ore de la momentul incidentului, nu mai devreme. Cânt te supără cineva, pe drept sau cu atât mai mult pe nedrept, pe moment te simţi ca un mare general de armată căruia îi cad stelele de pe umeri, parcă simţi că eşti retrogradat. Dar dacă stai liniştit şi mai aştepţi să treacă puţin timpul, să te linişteşti vei putea să analizezi situaţia cu luciditate şi, de multe ori, vei constata că cei din jurul tău au dreptate. Nu îţi cade nici o stea de pe umăr atunci când cineva te corectează. Este un examen al maturizării noastre spirituale, al capacităţii noastre de a ne vedea aşa cum suntem: limitaţi, persoane care nu le ştim pe toate, oameni care depindem şi de ajutorul altora. Domnul Isus a spus că acolo unde sunt doi sau trei El este cu ei. De ce această promisiune magnifică? Pentru că dragostea se manifestă numai în relaţii! Trebuie să ajungem să trecem peste orgoliul nostru şi, pe de-o parte să vedem acţiunea de-a fi corectaţi ca pe un act pozitiv, iar pe de altă parte, să fim capabili să oferim dragostea noastă şi celor care ne corectează, chiar dacă pe moment avem impresia că cineva are ceva cu noi, că ne cad stelele, este numai o impresie!
P. S. Mulţumesc Dani Cerna! De aici înainte voi încerca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu