Prefăcutul!

   Sinceritatea este ca un medicament care vindecă chiar dacă este amară uneori! Să ne imaginăm că ne ducem la doctor! Avem peritonită, suntem într-o stare critică, şi doctorul ştie ce avem  dar  ne spune că nu avem decât o durere banală în zona abdominală! Aşteptăm să ne vindecăm,  să treacă! Mai ingerăm câte un calmant. Dar cu fiecare secundă starea ta este tot mai gravă. Prefăcutul este ca un "doctor" care voit te lasă să mori! Cu bună ştiinţă te lasă să te scufunzi în mlaştină, în nisipurile mişcătoare! Te simţi bine în prezenţa lui, te gâdilă, te periază, te crezi mare, nu ai nici o problemă pentru că nu îţi spune nimic real, adevărat, te lasă să trăieşti în minciună. Totul este bine deşi multe sunt rele. Nu trebuie să te corectezi deşi trebuie să te pocăieşti! Nu ai nici o greşală dar eşti plin de păcate! ... Doamne pune prieteni în jurul meu nu prefăcuţi!

  "Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă.   Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase". 

                                                                        Proverbe 27:5-6.

  "Am putea înfăţişa cusurul acesta ca fiind o lipsă de sinceritate atît în ceea ce spunem, cât şi în ceea ce facem. Prefăcut este omul care de faţă cu duşmanii lui se fereşte să le arate ura ce le-o poartă. În taină se năpusteşte asupra lor, iar când sînt de faţă îi ridică-n slăvi. Când duşmanii lui au pierdut un proces, prefăcutul este gata să le arate părerea lui de rău. Nu arată că ar pătimi din pricina celor ce-l bîrfesc, iar vorbele lor de ocară nu le pune la inimă... ." 

               Jean de la Bruyere, Caracterele, vol. I, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1966,  p. 28.