Ca o mâncare care miroase extraordinar de bine într-o oală de noapte!

    Timp de sute de ani oala de noapte a fost indispensabilă din casele oamenilor. Deși ceea ce vă spun este grețos, pentru că este legat de acest obiect mizerabil, vă rog mult să mă iertați dar nu pot să ilustrez, acum, mai bine ceea ce vreau să vă spun decât făcând apel la oala de noapte.

   Am văzut mai multe persoane care au cântat într-o Casă de Rugăciune recent. Dacă eram orb era aproape formidabil. Dacă nu-i vedeai pe cei care cântă puteai spune că majoritatea cântărilor au fost minunate, nu toate, cele mai multe! Cu siguranţă că "leviţii" sau pregătit intens pentru cântări, mai mult, aveau voci bune, Slavă Celui care dă glas! Dar ... dar, deşi pot ochelari şi nu văd chiar aşa de bine, când le-am văzut pe unele dintre cele care cântau, care aveau Numele Domnului pe buze, cum arătau, mi-a fost scârbă. Să vă descriu puţin: a cântat la vioară o "soră"! Din păcate avea o rochie care trecea de fund cam cu o palmă bună. Un mini! Nu numai că era mini - dar din cauza faptului că ea era pe o scenă aproape că i se vedeau ... îmi este mie jenă! Să nu mai spun de cap neacoperit, de unghii făcute, de culori peste culori din cap până-n talpă, de ifose de vedetă, persoane pline de mândrie... 

   Toată această imagine - un singur exemplu  dintre multele - a rupt în mine ceva! Nu credeam că se va ajunge, în România, într-o Casă de Rugăciune evanghelică, nu la carismatici, într-un asemenea hal. După ce m-a cuprins această stare mi-a venit în minte şi comparaţia: o mâncare extraordinară, cântări superbe, multe, într-o oală de noapte, cântate de persoane care instigă la păcat, aprinderea poftelor, se ridică împotriva ordinii stabilite de Dumnezeu. Cine poate mânca aşa ceva? Cum de mulţi se hrănesc din asemenea "oale"? Lui Dumnezeu îi este greaţă!

    "Ei se culcă pe paturi de fildeş şi stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei puşi la îngrăşat. Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif! De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi. Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi şi Domnul Dumnezeul oştirilor a zis: <<Mi-e scârbă de mândria lui Iacov şi-i urăsc palatele; de aceea voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea>>”. Amos 6:4-8.