Istoria neprihăniților: Abel, neprihănitul din zorii istoriei

zonepsico.wordpress.com

 Domnul Isus l-a numit pe Abel, în Matei la cap. 23:35, neprihănit! Abel, în istoria omenirii, a fost primul neprihănit. Înainte de el nici un om nu a fost ca el, să fie născut în păcat și totuși să trăiască curat.
 Putem intui că dorința lui după neprihănire s-a născut în copilăria lui, tinerețea lui, când Adam și Eva cu durere, cu inima sfâșiată, cu patimă, îi povesteau lui, și probabil că și altor frați de ai săi, dulceața pierdută a părtășiei cu Dumnezeu, grandoarea comuniunii pierdute cu Creatorul, splendoarea și măreția prezenței de altădată a Celui de trei ori sfânt!

  Nu putem să spunem exact ceea ce l-a motivat să fie neprihănit dar Abel a fost neprihănit, primul, neprihănitul din zorii istoriei pentru că: 

1. Nu a fost o mumie. Cain fratele său a reușit să fie o mumie, nu prima căci prima a fost Diavolul în Eden când i-a înșelat pe primii oameni, când s-a dat altul, a lăsat impresia că vrea binele. Cain a fost și el o mumie. A încercat să pozeze bine, în religios, ca fiind un al varorilor eterne, om preocupat de Dumnezeu dar el era era doar o spoială, o vopsea ieftină peste rugină, o mască care ascundea urâtul. Interiorul lui Cain era moarte, putreziciune, venin. 

 Abel nu a fost așa. Dumnezeu care privește dincolo de ceea ce se vede a văzut că sufletul, inima, lui Abel erau curate. Abel nu a fost o mumie. Abel nu a vrut să pară altceva decât ceea ce era. El a fost sfânt! 

  Preotul și levitul din Pilda samariteanului milos, alte mumii, oameni care par a fi ceva dar când este  să dovedească ceea ce sunt atunci se vede adevărata substanță a inimii lor. 

  Câte mumii nu sunt printre noi azi? Câți pocăiți falși? Câți pocăiți doar cu o formă de evlavie? Câți Ananii și câte Safiri își așteaptă osânda dacă nu se pocăiesc? Câți nu predică azi dar viața lor este racordată la păcate mari și grele? Câți nu cântă azi dar Dumnezeu privește cu scârbă jertfa lor? 

 Abel nu a fost o mumie! Abel a fost neprihănit, primul! Avea inima curată!

2. Dacă nu a putut merge în Eden a adus Edenul la el! Cel mai minunat în Eden a fost Dumnezeu! Prezența Lui! Abel nu a avut acces niciodată acolo pentru că Edenul era păzit. Dar el a înțeles că esența Edenului, relația cu Dumnezeu, a fi neprihănit cum cere Dumnezeu, se poate nu doar în Eden. Abel a fost omul care a adus Edenul în inima lui, în viața lui. 

 Câți nu vor azi să ajungă în locul care nu poate să fie descris în cuvinte omenești? Vrem să ajungem acolo unde nu va mai fi leșin, durere, suferință, acolo unde Hristos, prezența Lui, va lumina! Da vrem! Dar câți încep a trăi în Împărăția lui Dumnezeu de aici de jos? Câți fac din inima lor Edenul, locul în care să se coboare Hristos? 

  ”Din inima lui vor curge râuri de apă vie” ... dacă vrem ca din inima noastră să fie Edenul și el să curgă afară trebuie să căutăm plinătatea Duhului Sfânt! Cea mai minunată lucrarea este momentul în care Dumnezeu se coboară în om în plinătatea Duhului și face din el o grădină a Edenului, un templu pentru Cel infinit!

3. A fost primul martir datorită valorilor sale. Abel a fost ucis de fratele său pentru că faptele lui erau bune, pentru că era un neprihănit, pentru că îl iubea pe Dumnezeu. 

 Valorile noastre ce-i determină pe cei din jurul nostru să spună despre noi? Din păcate unii ”pocăiți” sunt considerați de cei din lume mai lumești ca și lumea! Din păcate unii ”creștini” trăiesc în păcate mai grele ca mulți din lume! Da, nu vorbesc despre păcate ca și curvia ci de materialism, lăcomie, ură, indiferență, îmbuibare, egoism, închinarea la idoli ... . Abel a fost ucis pentru că a fost neprihănit. Noi pentru ce o să fim uciși? Pentru că suntem plini de nelegiuire? Mulți  ”evanghelici” din cauza păcatului lor o să moară. Ei nu sunt martiri!
  Oamenii care sunt prigoniți datorită respectării Cuvântului în detaliu, sfinții care trăiesc neprihănirea cerută de Mântuitorul, cei care caută să umble în Duhul ... ei, pentru că trăiesc ca Domnul lor, o să fie vânați chiar și de ”frații” lor! Ei sunt martirii! Ei sunt grâul! Ei sunt comoara!

  Abel, primul, întâiul neprihănit! Noi? Eu? Tu? Dumneavoastră?

  Dacă nu sunt Abel nu am altă variantă decât să fiu Cain!