Aud povesti halucinante despre nastere si despre perioada post-partum, despre alaptare si despre ingrijirea nou-nascutului.
Sunt dezamagita. Sunt intristata de-a dreptul. Sunt revoltata. As striga la cer, in cerere de ajutor, dar stiu ca Bunul Dumnezeu imi va spune ca nu este vina lui si ca va trebui sa gasim singuri calea pentru a iesi din acest mare impas in care singuri am intrat.
Eu va intreb, dragi medici, care a fost juramantul pe care l-ati facut cand ati decis ca veti fi acei in mainile carora cetatenii acestei tari isi pun sanatatea? Primum non nocere – asa-i?!? Ati aflat intre timp si ce inseamna aceste cuvinte? Eu ma indoiesc din ce in ce mai mult.
Nu sariti sa aruncati cu rosii stricate. Stiu ca sunt si exceptii, dar din pacate aceste exceptii sunt extrem de putine. Nu este de ajuns sa avem un domn doctor Aurel Ionel la Brasov si un domn doctor Marius Romila la Bucuresti. Nu, nu este suficient!!!
M-am saturat sa aud de mamici care sunt tratate mai rau decat niste animale in momentul cel mai sacru din viata lor: in travaliu si la nasterea pruncului mult dorit. M-am saturat sa aud ca li se spune “impinge! Ce vrei sa iti omori copilul?”; “De ce te plangi? Ti-a placut sa te cracani acum 9 luni, de ce urli acum?” M-am saturat sa aud ca o mamica pleaca speriata spre spital cand simte prima contractie. Este chiar atat de greu sa le explicati – in cadrul vizitelor lunare/bilunare la care gravida cotizeaza din greu in speranta ca-si asigura o nastere demna– ca pot sa stea linistite acasa pana cand au contractii la 5 minute cel putin 2 ore si apoi sa vina la spital? Sunteti mai preocupati de alte lucruri decat de a oferi sprijin real viitoarei mamici.
TRAVALIUL SI NASTEREA
M-am saturat sa aud de mamici care odata ajunse la spital primesc automat nenorocita de oxitocina pentru a grabi dilatarea. De ce nu lasati corpul femei sa isi faca treaba in ritmul lui? Nu v-au invatat la facultate care sunt reactiile adverse ale oxitocinei? Nu v-au explicat ca daca se intervine in procesul natural al nasterii il complicati mai mult decat il ajutati? Oxitocina, in cel mai bun caz, va ajuta pe voi,grabind travaliul ca sa puteti pleca mai repede acasa. Pe mama insa, din pacate, o epuizeaza din cauza durerii. Dar cine sunt eu sa spun asta?!?
P. S. Levi, băiatul nostru, a fost alăptat până în data de 30 decembrie 2014, aproape 3 ani de zile ... face 3 ani luna aceasta pe 27. Nu a văzut nici măcar o linguriță de lapte praf!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu