Istoria neprihăniților: Zaharia și Elisabeta, neprihăniții care au născut un titan

crestinism-islam.com

Luca 1:5-17

  Un titan. Cel mai sfânt om potrivit Legii nu a fost Moise, nici David și nici măcar Ilie. Titanul din perioada vechiului legământ a fost Ioan Botezătorul: 

Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

                         Matei 11:11

  Ce interesant! Ioan Botezătorul a fost numărul 1 și nu citim că a vindecat leproși, că a despărțit apele, că a  înviat morții. De ce Ioan Bătezătorul, cel mai mare născut din femeie după cum îl numește Domnul Isus, s-a născut în familia lui Zaharia și a Elisabetei? De ce a ales Dumnezeu această familie? Pentru că Zaharia și Elisabeta: 

1. Deși bombardați cu mizerii nu s-au murdărit! (Luca 1:25)

   Rahela la un moment dat a rostit niște cuvinte care dovedeau pe de-o parte dorința ei de-a nu mai fi ocărâtă, batjocorită, considerată inferioară și chiar blestemată iar pe de altă parte de-a fi și ea mamă. Cuvintele ei spuse cu durere lui Iacov au fost: ”Dă-mi copii, ori mor!”- Genesa 30:1. După ce l-a născut pe Iosif, când nu o piatră i s-a luat de pe inimă cu 1 miliard de pietre, a zis: ”Mi-a luat Dumnezeu ocara!” - Genesa 30:23. 

  Să ne amintim ce cazul Anei care era înțepată de Penina pentru că Ana nu avea copii. S-a acumulat foarte multă durere în inima Anei. În fiecare zi Penina arunca cu mizerii, cu gunoaie, cu mocirlă în ea. 

  Societea de atunci, total diferită de cea de azi, o desconsidera, cam puțin spus, pe o femeie care nu putea să aibă copii. De parcă femeia ar fi fost vinovată! Dar asta era mentalitatea vremii. Să nu credem că în cazul Elisabetei a fost diferit. Nu a beneficiat de indulgență, de dragoste! Elisabeta a fost ocărâtă de oameni: ”iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” - Luca 1:25.  

  Cred că până când a ajuns la bătrânețe Elisabeta și Zaharia, lângă ea, au băut împreună un Atlantic de ocară pentru că nu au avut copii. Dar cu toate că erau ținta gunoaielor pe care le aruncau cei din jurul lor ei nu s-au murdărit. Foarte intereant! Cineva să arunce cu noroi în tine și tu să nu te murdărești. Cum vine asta? Au rămas neprihăniți în toate rânduielile Domnului pentru că și-au păstrat inimile curate, albe, nu au răspuns cu aceeași monedă! Ei au ales calea răstignirii, calea dragostei, calea albului! Și Dumnezeu i-a binecuvântat!

  Când suntem loviți întoarcem obrazul sau ne murdărim? Când suntem huliți răbdăm sau căutăm un baltag? 

2. Au fost robi (rob) ai lui Dumnezeu din dragoste nu de silă! (Luca 1:8)

  Încă cu mult înainte de Zaharia mulți preoți erau robi de silă. Și asta nu-i place lui Dumnezeu! Lui Dumnezeu nu-i place să faci o treabă numai că trebuie făcută. Să nu pui inimă în ceea ce faci. Să te speli pe mâini și cu asta basta! Au fost și mulți încurcă-lume fără inimă care au crezut că lucrarea lui Dumnezeu se putea face și cu jumătate de inimă, cu o formă de evlavie, și vai mulți sunt și azi. Când se duceau să tămâieze, roboții, cei fără inimă, Dumnezeu îi lovea pe loc. Dar acum era o problemă. Cum să-l scoți afară pe mort dacă nu ai voie să intri unde este el? Nu știu cum l-au scos afară evreii pe primul dar știu că au gândit un sistem prin care în momentul în care nu mai auzeau clopoțeii să poată să-l scoată afară pe mort fără să-și pună viața în pericol.  I-au legat unul dintre picioarele preotului care intra să slujească cu o funie. Când nu se mai auzeau clopoțeii poporul putea să înțeleagă că preotul A FOST un slujitor cu jumătate de inimă, un robot și că Dumnezeu l-a pedepsit. Și trăgeau de funie. 

  Zaharia a ieșit afară pe picioarele lui. Zaharia era robul lui Dumnezeu din dragoste. Făcea o slujbă că trebuia dar o făcea cu toată inima. Câți mai slujesc azi din dragoste Biserica lui Hristos? Câți mai fac azi cu toată inima lucrarea Domnului? Cei care au tarif, cei care ”slujesc” pe 300 de euro, pe 1000, dacă îl duci la hotelul x, cu siguranță că nu, ăștia nu sunt slujitori, nici măcar haiduci, sunt pungașii care sub pretextul că duc Evanghelia își îndoapă dumnezeul, pântecele. Cei care vor pupularitate, renume, funcții? Ei sunt slujitorii cu inima dată lui Dumnezeu? Nu! Ei sunt diotrefii, imperialiștii, capitaliștii, satrapii care cu vorbe mieroase se promovează pe ei nu pocăința, nu Evanghelia, nu pe Domnul Hristos! Cei care lasă casă, masă, familie, confort, cei care renunță la firea lor, la timpul lor, la plăcerile lor, cei care se frământă, transpiră, aleargă, se pleacă ... pentru Dumnezeu, pentru Hristos, pentru lucrarea Lui dovedesc că au inima întreagă, inima dată lui Dumnezeu!

3. Au avut ca prioritate fața lui Dumnezeu nu mâna Lui!  (Luca 1:6)

  Zaharia și Elisabeta s-au rugat pentru copii, ca Dumnezeu să le dea copii. În tinerețe cred că era rugăciunea lor zilnică asta era! Cred că de fiecare dată când vedeau niște ochi ca de bou îndreptați spre ei, niște ochi plini de venin ... cred că se rugau ... Doamne vrem un copil, măcar unul. Asta a fost în tinerețe, poate până când Zaharia și cu Elisabeta au împlinit 50-60 de ani. Când i s-a arătat îngerul lui Zaharia el nu se mai ruga pentru copii. S-a resemnat. Acum el nu mai avea credință. Dar cu toate acestea Dumnezeu ne surprinde. Vedem că Dumnezeu contabilizează rugăciunile, pe toate, și pe cele făcute cu zeci de ani înainte, și răspunde rugăciunilor ... dar când vrea El! 

  Zaharia și Elisabeta dacă erau oameni care căutau numai mâna lui Dumnezeu sau mâna Lui mai mult decât fața Domnului, binecuvântările, beneficiile, palpabilul înaintea prezenței Domnului, a  neprihănirii, a slujirii, a renunțării, a rugăciunii, a smereniei, a ascultării ... ajungeau să fie niște farisei, cu sens peiorativ. Puteau să fie și ei puși în rândurile celor care credeau că Hristos este un tonomat, cel mai mare bucătar și cel mai priceput chelner! Dar ei nu-L slujeau pe Dumnezeu numai pentru că le dădea sănătate, pâinea etc. ci pentru că El este, există și apoi celelalte! Prezența Lui este deasupra binecuvântărilor Sale. Și ele sunt bune dar nu satură și nu împlinesc ca prezența Lui prin Duhul Sfânt! Să dorim binecuvântări dar înainte de a le vrea să vrem să Îl avem pe Domnul, să fim lipiți de El, să tânjim după El, să ascultăm Cuvântul Lui! Că dacă vrem numai binecuvântările, sau pe ele înainte de El, și nu le primim ajungem să ne raportăm la Dumnezeu ca la un tonomat care s-a stricat, renunțăm la El! Zaharia și Elisabeta au rămas tari, lipiți de Dumnezeu chiar dacă El le-a răspuns când ei credeau că nu se mai poate! Bucuria lor a fost Domnul. Și astfel au ajuns că aibă cel mai minunat copil de până atunci!

  Neprihăniții care au născut un titan! Noi cum suntem?