 |
Teoria genului este un curent de gândire ce explică faptul că sexul „sociologic” al fiecărui individ este rezultatul unei alegeri personale și al influențelor culturale, mai degrabă decât ține de biologie.
Ea nu are niciun fundament științific, fiind pură ideologie și speculație, vehiculată mai ales de cercurile neo-marxiste, de feminismul radical și de activiștii „minorităților sexuale” (LGBT).
În anii 1970, aceste distincții între sexul biologic și cel „social”, considerate până atunci de natură pur patologică, au fost recuperate de sociologia critică feministă, pentru a contesta stereotipurile și rolurile atribuite femeilor de societatea „patriarhală”. Era în plină revoluție sexuală și se vorbea despre căderea „sexismului”, care legitima inegalitățile între femei și bărbați, bazându-se pe diferențele biologice. Cuvântul „gen” se refera la ceea ce este construit – și, deci, poate fi de-construit și re-construit – din punct de vedere social în identitatea sexuală.
Aceasta este o teorie revoluționară, care are scopul de a re-modela lumea prin negarea diferenței sexuale și descalificarea heterosexualității, considerată ca fiind doar un model sexual printre multe altele posibile.
Susținătorii „genului” sunt apăratorii unei societăți nediferențiate din punct de vedere sexual. Ei propun astfel trecerea de la o societate care apară o egalitate justă (egalitatea în drepturi și egalitatea de șanse între bărbat și femeie sunt principii democratice fundamentale) la o societate a uniformității, a nediferențierii și, prin urmare, a confuziei.
Presupunerea ca diferența înseamnă, în mod necesar, inegalitate duce, din partea acestor activiști ai genului, la un război pentru ștergerea diferențelor dintre bărbați și femei. Programele și manualele care avocațiază „genul” – și care și-au făcut intrarea agresivă în educație, de la grădiniță la universitate – sunt astfel animate de ideea că bărbații și femeile ar trebui să fie interschimbabili. Acest lucru duce, printre altele, la obscurizarea complementarității dintre ei, în special în materie de familie și procreare. Pe scurt, teorie contribuie la fabricarea „homoparentalității”, adica a ideii nu neapărat de părințihomosexuali, ci de părinți identici: a avea doi tați, două mame sau un tată și o mamă este același lucru.
Teoria genului a fost larg îmbrățișată de lobby-ul homosexual, întrucât îi servește perfect interesele: dacă heterosexualitatea nu mai este normă, iar diferența și complementaritatea bărbat-femeie este o „fabricație culturală” și un „instrument de opresiune”, rezultă în mod necesar că restricționarea căsătoriei la cuplul tradițional bărbat-femeie trebuie eliminată. „Căsătoria pentru toți” legiferată în Franța anul trecut, este un exemplu perfect de aplicare, cu ajutorul puterii politice a neo-marxiștilor (și în general a Stângii politice), a acestui raționament.
Inutil de precizat că „teoria genului” vine în contradicție cu învățăturile TUTUROR religiilor mari ale lumii – și, pe cale de consecință, cu însăși firea și natura umană, împotriva căreia se revoltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu