Rugăciunea în comun comparabilă cu datul la vâsle!

 

www.sportrevolution.ro

  Biserica trebuie ca să practice rugăciunea în comun cu ardoare.
  Rugăciunea sfinților clădită pe credință și stăruință este modul prin care Dumnezeu a ales ca să intervină în rezolvarea problemelor. Cu toate că mulți știm acest lucru se întâmplă că adesea în timp ce Biserica este chemată ca să se roage unii scriu mesaje pe telefon, se uită pe pereți, se gândesc la nimicuri. În loc ca să profităm de fiecare secundă pe care o petrecem în Casa lui Dumnezeu, în prezența Celui care poate totul când suntem cu alți frați ca să avem campanii biruitoare pe genunchi, unii se luptă iar alții fac ”plajă”, unii bat la poarta îndurării lui Dumnezeu iar alții și în rugăciune răspândesc venin, se ceartă  sau dau lecții de moralitate ... chioară. 

  Rugăciunea în comun este asemenea canotajului. Într-o competiție toți membrii ambarcațiunii trebuie să dea la vâsle dacă vor să câștige. Unul, doar unul, dacă se uită după rațe sălbatice și nu vâslește locul I este pierdut. 

  Trebuie să găsim plăcere în a practica cu ardoare rugăciune în comun. Trebuie să strigăm cu toată inima către Dumnezeu care este plin de milă și de îndurare. Dacă vrem biruințe, victorii, dacă vrem ca incursiunile noastre fie cu reușită noi, Biserica, în timpul rugăciunii trebuie să privim dincolo de muștele care zboară, dincolo de crăpăturile pereților, de picurii care se strecoară prin tavan, să privim la Dumnezeu care poate totul, să aruncăm problemele noastre asupra Lui și să-L rugăm să ne izbăvească!

    Să prețuim rugăciunea, să prețuim rugăciunea în comun!