Alex Tașcu - Muzică de discotecă împletită cu sfintele cuvinte!

  Când ai aproape numai aplaudaci în jurul tău, când nu îți atrage aproape nimeni atenția atunci când ești pe o cale greșită să te bucuri dacă există cineva, măcar unul, care nu se raportează la tine ca majoritatea. 

  Înaintea lui Ahab și a lui Iosafat erau 400 de aplaudaci, 400 de oameni cu peria, 400 de stânci ascunse. Dar pe lângă cei 400 mai erau unul. Unul care nu prorocea ca să gâdile urechile, avea și el perie dar ... era de sârmă, era și el stâncă dar nu ascunsă, era stânca lui Dumnezeu, era Mica fiul lui Imla. Biserica azi este tot mai plină de aplaudaci. Unde sunt oamenii lui Dumnezeu?  

   Am ascultat o melodie care m-a îngrozit. Levi, băiatul meu de 3 ani, fără ca cineva să-l învețe a început să joace la auzul acestei piese. Mă înfior! Chiar credem că putem să terfelim într-un asemenea hal cântările Domnului? Chiar nu mai avem nici un pic de teamă de Dumnezeu, nici un dram de discernământ duhovnicesc? Cât de jos a ajuns Biserica Domnului? 

  Cu riscul de-a fi considerat din nou retrograd, conservator, legalist, vreau să-l rog în mod public pentru că piesa este deja pe ”masă” pe Alex Tașcu ca să distrugă acestă piesă și niciodată să nu mai terfelească harul lui Dumnezeu.  Dumnezeu nu se lasă batjocorit!

   Când introduci în Casa lui Dumnezeu o muzică de discotecă, când spui că-L lauzi pe Cel al cărui har ne învață ca să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumeși dar cânți o muzică care sparge tot ceea ce este sfânt și care apride firea, care te provoacă la dans, care hrănește, îndoapă firea, care nu te apropie de Dumnezeu, care nu înalță inima spre sfințenie ești unul care dă poporului lui Dumnezeu otravă în ambalaj pe care scrie har, credință sfântă, Isus Hristos! 

   O asemenea muzică îi îndepărtează pe cei care-L caută pe Dumnezeu și sunt în lume de Biserică. O asemenea muzică este o urâciune. Această muzică produce dezbinare în poporul Domnului, rupere, moarte! Cei care au  compus în temnițele comuniste, cei care au compus în secolele XVII-XIX, titanii credinței prin care Dumnezeu a lucrat cu putere, cei plini de Duhul, niciodată, nici unul nu a primit de la Duhul și prin Duhul asemenea cântări. 

 O asemenea muzică este bună pentru a alunga șobolanii din gospodării, o asemenea muzică  dacă o asculți în curte este bună pentru a-i face pe vecini să spună pe bună dreptate că pocăiții și-au pierdut mințile, o asemenea muzică este o rușine, o ocară, o ofensă la adresa lui Dumnezeu, la adresa sfinților, la adresa închinării generată de Duhul. 

   Putem numi chiar orice muzică ca fiind muzică pentru slava lui Dumnezeu și pentru zidirea Bisericii indiferent de linia melodică, de organizarea ritmică a notelor, de chiuituri, de urlături, de oftături, de faptul că aprinde firea și stinge Duhul doar pentru că are câteva cuvinte creștine în componența versurilor? Nu! 

  

  Dumnezeu să aibă milă de Alex Tașcu și să dea putere Bisericii Sale ca să deosebeacă bine între ceea ce este murdar și ceea ce este curat, între ceea ce este stricat și ceea ce este bun, între inspirat și expirat!

  Vă rog ca să ascultați!