Când am aflat despre efectele secundare ale vaccinurilor nu mi-a venit sa cred. Cateva din bolile care apar in urma vaccinarii sunt: moarte subita, cancer, leucemie, Alzheimer, autism, orbire, meningita, encefalita, trombocitopenie, leziuni ale creierului, atacuri de apoplexie, leziuni severe, permanente ale sistemului nervos si multe altele care nu pot fi dovedite pentru ca au efect pe termen lung.
Sunt din ce in ce mai multe scandaluri pe aceasta tema si foarte multi parinti au inceput sa refuze vaccinarea copiilor. Chiar si unii medici sunt impotriva acestui procedeu nesanatos si chiar mortal.
Pe site-urile cabinetelor medicale scrie ca vaccinurile au salvat milioane de oameni si ca efectele adverse sunt minore, adica febra, dureri musculare, durere de cap, lipsa apetitului si altele.
Tocmai de aceea am scris acest articol pentru ca oamenii sa afle adevarul. Parintii nu sunt informati de efectele negative si nici nu li se cere acordul cand se naste un copil sau cand se fac vaccinari in scoli. Unii medici au tot interesul sa se vanda cat mai multe doze de vaccin pentru ca unii incaseaza comisioane din vanzari si mai obtin bani care provin din imbolnavirile ulterioare.
1. Ce este un vaccin si cum actioneaza el?
Se introduce prin injectare sau pe cale orala in organism a unui virus "mort", care nu ne face rau. Organismul crede ca este atacat si fabrica anticorpi si celule imune care sunt pregatite sa distruga substantele din vaccin, adica aceleasi substante care se gasesc in alcatuirea microbilor.
Anticorpii sunt pastrati pentru o anumita perioada, iar daca organismul intra in contact cu virusul adevarat il distruge cu usurinta pentru ca este pregatit.
2. Ce nu se spune despre vaccinuri?
- uneori vaccinul ne provoaca boala pentru care ne vaccinam
- un vaccin administrat unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate unui adult în decurs de o zi
- daca facem un vaccin nu avem garantia ca nu ne vom imbolnavi
- vaccinul actioneaza pe o perioada determinata cat se pastreaza anticorpii de catre organism
- dupa ce facem un vaccin sistemul imunitar este slabit pentru cateva saptamani sau luni si putem sa luam alt virus
- multe vaccinuri la copii sunt inutile (vezi punctul 4)
- daca virusul pentru care ne-am vacciat a suferit o modificare a tulpinei atunci vaccinul nu mai are efect. Putem sa facem gripa desi ne-am vaccinat impotriva ei.
- marile epidemii au fost eradicate inainte de inceperea campaniilor de vaccinare, iar uneori vaccinarea a raspandit epidemia
- copiii vaccinati sunt mai bolnavi decat cai nevaccinati.
- copiii vaccinati sufera de boli alergice si se estimeaza ca in decurs de 30 de ani, toţi copiii vor suferi de o boală alergică
- mortalitatea la copii este mai mare in tarile in care se efectueaza mai multe vaccinuri.
- un singur vaccin contine mici cantitati de aluminiu, mercur, formaldehida, monoglutamat de sodiu si alte substante extrem de periculoase cu efect pe termen scurt si lung. Dar un copil nu face doar un singur vaccin ci face 29 de vaccinuri pana la 1 an si 42 de vaccinuri pana la varsta de 14 ani.
3. Ce substante se gasesc in vaccinuri?
- aluminiu – metal usor ce cauzeaza dementa si Alzheimer;
- antibiotice – chimicale ce promoveaza superbacteriile, bacterii rezistente la antibiotice ce omoara zeci de mii de americani in fiecare an;
- formaldehida - substanta folosita la imbalsamarea cadavrelor. Foarte toxica pentru sistemul nervos, cauzand orbire, leziuni ale creierului si atacuri de apoplexie. Departamentul American al Sanatatii si Serviciilor Sociale recunoaste in mod deschis ca formaldehida provoaca cancer. Puteti citi asta pe site-ul Programului National de Toxicologie, in al 12-lea Raport despre carcinogeni. Acolo insa este uitata mentionarea folosirii formaldehidei in vaccinuri. Acesta este “secretul murdar” al guvernului si al industriei vaccinurilor. Se mentioneaza totusi ca “…formaldehida provoaca leucemie mieloida, precum si forme rare de cancer ca cel sinonazal sau cel nasofaringeal.”
- monoglutamat de sodiu - o substanta neurotoxica numita “excito-toxina”. Produce supra-excitarea neuronilor pana la punctul decesului. Monoglutamatul de sodiu este toxic si atunci cand este consumat in mancaruri, cauzand migrene si leziuni endocrine.
- timerosal – un compus al mercurului care provoaca leziuni severe, permanente ale sistemului nervos. Mercurul este foarte toxic pentru creier. Nu trebuie niciodata atins, inghitit sau injectat. Orice doza este periculoasa.
Companiile farmaceutice ar putea, daca ar dori, produce vaccinuri “curate”, fara mercur/timerosal. Dar aleg sa ignore aceasta varianta deoarece este mult mai profitabil sa produci vaccinuri multi-doza. Flacoanele multi-doza sunt preferate de catre anumiti doctori si anumite clinici datorita faptului ca acestea sunt adeseori mai ieftine si mai usor de depozitat.
(Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/27/vaccinuri-substante-toxice/)
In trecut Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino” din Bucuresti producea vaccinurile care erau mai sigure pentru ca nu se foloseau acesti conservanti periculosi, se tineau la rece si se injectau in aceeasi zi. Acum acest institut nu mai produce vaccinuri si se prefera ca acestea sa fie importate din strainatate.
4. Vaccinuri inutile la copii
Vaccinul anti hepatita B (se face in prima zi de nastere) pentru ca hepatita B are transmitere sanguina si sexuala.
Vaccinul anti TBC (se face la 2 zile de la nastere) este foarte ineficient si nu se face in tarile nordice. TBC este o boala a saraciei, a malnutritiei unde sunt conditii foarte rele de trai si neigienice.
Vaccinul anti DTP (diftero-tetano-pertussis) se face de 6 ori (2, 4, 6, 12 luni, 4 ani, 6 ani) si este inutil pentru ca in Romania nu s-a inregistrat nici macar un caz de difterie de 24 de ani incoace. Tetanosul infecteaza doar o rana deschisa murdara cu pamant sau materii fecale animale deci nu are rost sa se vaccineze de 4 ori copilul sub un an care nu este expus. Pertusis-ul este "tusea magareasca" si nu reprezinta un pericol.
Vaccinul antipoliomielitic se face de 6 ori (2, 4, 6, 12 luni, 6 ani, 8 ani) si s-a constatat ca are efecte adverse foarte grave. Boala este eradicata de 18 ani, nu a mai fost nici un caz in Romania din anul 1995. Administrat pe cale orala acest vaccin a provocat si provoaca epidemii, pe cale injectabila nu asigura imunitate digestiva, principala cale de transmitere.
Vaccinul anti ROR (rujeola, oreion, rubeola) (se administreaza la 12 luni si 7 ani) este inutil si periculos si are efect maxim 9 ani. Aceste boli se fac doar o data in viata si fara mari complicatii la copii. Pericolul este ca pot sa faca aceste boli adultii si femeile insarcinate cand este mult mai grav.
Medic Mircea Puscașu
5. Dr. Christa Todea-Gross: „Vaccinurile: prevenţia care îmbolnăveşte şi uneori chiar ucide”
Eşecul vaccinurilor este determinat de mai multe cauze, pe care le putem împărţi în trei grupe.
În primul rând, aş vorbi despre principiul vaccinării. Acesta este un principiu fals, artificial, la care organismul uman nu se poate adapta. De ce? Fiindcă „mecanismele de funcţionare” ale sistemul imun al omului nu sunt „aplicabile” în cazul unui vaccin. Sistemul nostru imun este asemenea unei maşini care funcţionează după anumite reguli stricte, precise, stabilite şi adaptate în decursul a mii de ani… De două secole, noi încercăm să reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reuşim, fiindcă este imposibil. Sacrificiul unei astfel de „încercări” a fost prea mare: distrugerea lentă şi sistematică a celei mai puternice arme de supravieţuire a organismului uman – sistemul imun. În concluzie, principiul vaccinării este unul simplist şi ineficient, fiind un model „artificial”, bazat pe alte legi decât cele naturale, la care, după cum o dovedesc studiile şi practica medicală, sistemul nostru imun nu se adaptează, ci se îmbolnăveşte.
În al doilea rând, numărul mare de vaccinuri, administrate într-un timp foarte scurt unui organism imatur şi cu un sistem imun incomplet maturizat. Un medic din Occident afirma că un vaccin administrat unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate unui adult în decurs de o zi… Un adult nu ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un sugar trebuie s-o facă! Consecinţele le vedem…
În al treilea rând, combinaţia de vaccinuri. Să ne întoarcem puţin în timp. În Germania (şi în toate ţările europene, de altfel), în anul 1972 existau numai cinci vaccinuri la sugari! Toate vaccinurile erau administrate separat. Este motivul pentru care organismul reuşea să facă faţă unei asemenea agresiuni, iar îmbolnăvirile nu erau atât de frecvente şi atât de grave. În anul 1975 încă nu se ştia de sindromul ADHD! În 1976 creşte numărul vaccinurilor la doisprezece şi este pentru prima dată când se administrează simultan două vaccinuri. În continuare a crescut numărul vaccinurilor la paisprezece, apoi la treizeci şi două! În 1995 se foloseşte trivaccinul DTP (trei vaccinuri combinate), apoi tetravaccinul (patru vaccinuri combinate). În 2006 s-a ajuns la patruzeci de vaccinuri la un singur copil şi se introduce pentru prima dată hexavaccinul la sugar (şase vaccinuri simultan!). Din acest an, frecvenţa sindromului ADHD creşte foarte mult. La fel şi autismul.
În România, numărul de vaccinuri administrate sugarului până la vârsta de 1 an este în număr de douăzeci şi nouă, iar până la 9 ani – treizeci şi patru de vaccinuri (fără să socotim şi vaccinurile opţionale!). Combinaţia de şase vaccinuri se administrează şi sugarilor din România la vârsta de 2, respectiv 6 luni, iar sindromul ADHD şi autismul sunt deja destul de răspândite între copiii români. Un singur vaccin conţine un singur antigen (viral, bacterian etc.) şi o cantitate mai mică de adjuvanţi şi conservanţi, deci o cantitate mai mică de substanţe neurotoxice (mercur, aluminiu) sau alergice (proteine animale, antibiotice etc.). Combinaţia mai multor vaccinuri a dus inevitabil la înmulţirea efectelor neurotoxice şi alergice, cu efectele dezastruoase pe care le vedem…
(sursa:http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/01/30/dr-christa-todea-gross-vaccinurile-preventia-care-imbolnaveste/)
6. Cum se poate refuza vaccinarea
Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedură medicală, inclusiv vaccinarea;
Orice tratament sau procedură medicală, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil numai după ce s-a obținut consimțământul părintelui/tutorelui, cu excepția situațiilor de urgență;
Orice campanie de vaccinare presupune existența unui ordin prealabil al Ministrului Sănătății, aşadar – pentru cazuri extreme, cum a fost cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanță (prin procedura de contencios).
Prevederi din legislaţia specifică
Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientilor prevede clar necesitatea consimtamantului informat si exprimat in scris pentru interventiile medicale.
“Art. 13. Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”
Legea nr. 95/2006 privind reforma sanatatii nu prevede obligatia de a fi vaccinat.
Articolele 374 si 376 solicita medicului sa actioneze respectand vointa pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul si tratamentul cu potential risc (nu se face insa definirea termenului). De asemenea, art. 651 prevede ca actul medical se poate face in lipsa consimtamantului informat numai in situatii de urgenta in care lipsa actiunii imediate ar pune in pericol viata pacientului.
“Art. 374 – (3) Deciziile si hotararile cu caracter medical vor fi luate avandu-se in vedere interesul si drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea intre pacienti, respectarea demnitatii umane, principiile eticii si deontologiei medicale, grija fata de sanatatea pacientului si sanatatea publica.”
“Art. 376 – (1) Cu exceptia cazurilor de forta majora, de urgenta ori cand pacientul sau reprezentantii legali ori numiti ai acestuia sunt in imposibilitate de a-si exprima vointa sau consimtamantul, medicul actioneaza respectand vointa pacientului si dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o interventie medicala.”
“Art. 649. – (1) Pentru a fi supus la metode de preventie, diagnostic si tratament, cu potential de risc pentru pacient, dupa explicarea lor de catre medic, medic dentist, asistent medical/moasa, conform prevederilor alin. (2) si (3), pacientului i se solicita acordul scris.
(2) in obtinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa sunt datori sa prezinte pacientului informatii la un nivel stiintific rezonabil pentru puterea de intelegere a acestuia.
(3) Informatiile trebuie sa contina: diagnosticul, natura si scopul tratamentului, riscurile si consecintele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile si consecintele lor, prognosticul bolii fara aplicarea tratamentului.
Art. 650. – Varsta legala pentru exprimarea consimtamantului informat este de 18 ani. Minorii isi pot exprima consimtamantul in absenta parintilor sau reprezentantului legal, in urmatoarele cazuri:
ü situatii de urgenta, cand parintii sau reprezentantul legal nu pot fi contactati, iar minorul are discernamantul necesar pentru a intelege situatia medicala in care se afla;
ü situatii medicale legate de diagnosticul si/sau tratamentul problemelor sexuale si reproductive, la solicitarea expresa a minorului in varsta de peste 16 ani.
Art. 651. – (1) Medicul curant, asistentul medical/moasa raspund atunci cand nu obtin consimtamantul informat al pacientului sau al reprezentantilor legali ai acestuia, cu exceptia cazurilor in care pacientul este lipsit de discernamant, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, datorita situatiei de urgenta.
(2) Atunci cand reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moasa pot solicita autorizarea efectuarii actului medical autoritatii tutelare sau pot actiona fara acordul acesteia in situatii de urgenta, cand intervalul de timp pana la exprimarea acordului ar pune in pericol, in mod ireversibil, sanatatea si viata pacientului.”
Conform OG nr. 53/2000 privind obligativitatea raportarii bolilor si a efectuarii vaccinarilor, aprobata prin Legea nr. 649/2001,
“Art. 1 – (1) Medicii de familie, indiferent de forma de organizare a asistentei medicale primare in cadrul sistemului public sau privat si indiferent de casa de asigurari sociale de sanatate cu care au incheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligatia de a asigura vaccinarea corecta a copiilor si de a raporta efectuarea acesteia directiei de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
(2) Schema de vaccinare recomandata pentru copii si adolescenti este prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta si in Programul national de imunizari aprobat prin ordin al ministrului Sanatatii si Familiei.”
Din analiza acestui text de lege rezulta clar ca vaccinarea nu este obligatorie, pentru ca se foloseste termenul „recomandata”. Pentru medicii de familie exista obligatia profesionala sa vaccineze corect si sa raporteze anumite boli ca si situatia vaccinarilor (se tine un caiet unic de vaccinare pe persoana si medicul de familie face asemenea raportari), dar de aici nu rezulta nicidecum vreo obligatie pentru parinti/copii de a se supune vaccinarii.
Ce trebuie sa faca un parinte care nu doreşte sa-i fie vaccinat copilul?
ü Parintii pot completa modelul de declaratie anexat pe care sa il depuna la secretariatul institutiei, insistand pentru o confirmare a primirii acestuia (un numar de inregistrare). Aceasta ar trebui sa fie de ajuns. Daca metoda de mai sus nu da roade, parintii pot incerca urmatoarele:
ü Sa comunice medicilor si directorului unitatii ca nerespectarea vointei lor va duce la un proces civil, respectiv la o plangere penala sau/si la Colegiul Medicilor, dupa caz;
ü Toate campaniile de vaccinare trebuie sa aiba o procedura de aplicare stabilita printr-un ordin prealabil al Ministrului Sanatatii. (De exemplu, campania din anul 2010 pentru vaccinare contra gripei cu vaccinul „Cantgrip” s-a realizat conform OMS nr. 3280/24.02.2010.) Parintii sa ceara unitatii de invatamant o copie a ordinului respectiv pentru a o studia;
ü Sa ceara de la DSP (Directia de Sanatate Publica) locala o adresa din care sa rezulte ca vaccinarea nu este obligatorie si sa o prezinte medicului sau directorului;
ü Sa solicite directorului sau medicului sa recunoasca in scris faptul ca procedura de vaccinare este ineficienta (refuzul de a primi un copil nevaccinat intr-o comunitate de vaccinati inseamna, implicit, ca vaccinurile nu au efect).
In cazul extrem cand copilul nu este acceptat la inscrierea la scoala/gradinita/cresa pe motiv ca nu este vaccinat:
· Sa solicite conducerii unitatii decizia scrisa, insotita de motivarea in fapt si de temeiurile legale;
· Sa se adreseze unui cabinet de avocatura pentru consiliere sau servicii de reprezentare;
