Redescoperirea smereniei și a principiului „cel care vrea să fie cel mai mare să fie slujitorul tuturor”

sursa imagine

În articolul „Darea de socoteală – o valoare personală și comunitată de redescoperit” fratele pastor Rițișan atinge niște probleme sensibile:

„Ani la rând am reflectat și eu cu durere și tristețe asupra multora dintre cazurile rușinoase de faliment moral despre care am aflat. Pornind de aici am curajul să afirm că marea majoritate a faptelor reprobabile cu care ne confruntăm în biserică, sunt mai degrabă probleme de sistem, de modul de operare, de organizare și de lucru din organizație, decât chestiuni care țin de natura umană coruptă. ”

Împărtășesc unele puncte de vedere ale fratelui pastor și constat că are dreptate. Din păcate, în ultimii ani,  în loc să vedem o creștere a cunoașterii Domnului Hristos prin Cuvânt și trăire, precum și o plinătate a Duhului tot mai mare, a credincioșilor, din nefericire constatăm că granițele dintre adevăr și minciună, lumină și întuneric, Ierusalim și Atena, sfințire și întinare dispar tot mai mult. Constatăm că natura umană coruptă câștigă tot mai mult teritoriu și a îmbolnăvit sistemul tot mai tare.

Prima problemă deosebit de gravă pe care o subliniez este părăsirea smereniei, a supunerii în dragoste și cu teamă sfântă față de Dumnezeu și Scriptură. Trăim o occidentalizare agresivă a mediului penticostal din România. A fost dat la o parte filtrul care trebuia să elimine impuritățile din bisericile lumești din Occident: Biblia, textul scris, și unii parcă iau la indigo totul de la ceilalți fără să elimine aspectele care nu sunt aprobate de Biblie. Aspecte clare ale Bibliei, scrise negru pe alb, care nu sunt negociabile au fost mutate în sfera încredințărilor sau a chestiunilor care țin de sfera culturii:

• -   imperativul botezului și a plinătății Duhului Sfânt pentru fiecare credincios – eliminate sistematic;
• -   slujitorii cu o vârstă mai mare de 65 (70) de ani care dovedesc maturitate și de care Biserica are nevoie ca de oxigen, sunt înlăturați contrar principiilor din Biblie, vorbiți de rău, desconsiderați; 
• -   închinarea în multe locuri a devenit una lumească: îmbrăcăminte care scoate în evidență părțile trupului și trezește poftele carnale, sexuale, dansuri, aplauze, țipete și podoabe (cercei, lănțișoare, brățări), bărbați care se închină (și prin cântare) acoperiți, păr lung sau prins în coc, fiind în pas duhul acestui veac iar femei care se închină cu capurile descoperite, cu accentul pe fizicul lor până acolo că sunt case de rugăciune unde vorbim nu doar de unghii false ci și de implanturi;
• -  rugăciuni rostite fără reverență stând în șezut pe scaune sau bănci (Dumnezeu, Împăratul împăraților înțelege cazurile de neputință trupească);
• -     eliminarea spălării picioarelor;
• -   unitate și atât sau unitate în diversitate. Unitatea fără a avea ca fundament Biblia și sfințirea nu este posibilă.  Temelia unității este Dumnezeu însuși, Adevărul și Duhul Sfânt.  
• -    femei care înainte de slujirea lor prin cântare sau poezie rostesc câte un mic îndemn sau predică;
• -  acceptarea ecumenismului, dărâmarea barierelor, bariere care nu sunt stabilite de confesiuni ci de Dumnezeu prin Biblie și ele trebuie păstrate cu sfințenie. S-a ajuns până acolo încât s-a afirmat că o soră penticostală se poate mărita cu un ortodox și că este o practică acest lucru în anumite case de rugăciune. Chiar oferirea amvoanelor unor credincioși care au crezuri și practici total contrare voii lui Dumnezeu din Biblie sau participarea la slujire cu cei care nu rămân la ce este scris;
• -   difuzarea filmelor (numite de unii creștine) în spațiul numit casă de rugăciune;
• -   colaborarea cu mișcări, organizații, misiuni, asociații care nu acceptă toată Biblia și sunt după modelul Bethel Church sau Hillsong;
• -   înțeleg că se dorește o  autonomie în care fiecare casă de rugăciune să fie cum dorește conducerea ei chiar dacă se  înlocuiește Biblia/parte din Biblie cu încredințarea sau cultura.  Pe principiul  autonomiei cei care au convingeri biblice să nu aibă „hate” (ură) față de modelele occidentale. Ceilalți să nu poată să aducă mustrare sau corectare deoarece încalcă principiul autonimei. Fiecare să își vadă de treaba lui, se postata lui. Poziție nebiblică. 

O altă problemă deosebit de gravă care de vreo 20 de ani a luat o amploare tot mai mare este cultivarea urii față de generațiile înaintașilor și față de cei care le iubesc, generații care au trăit având rădăcinile în Biblie și care au principii „legaliste” cum le numesc cei care au fost prinși în acest curent de denigrare sistematică a bătrânilor și a fraților care iubesc Biblia și nu doresc să treacă peste ce este scris, indiferent de vârsta lor.

Odată cu „Răscumpărarea memoriei”, pe care când am citit-o am simți că prin ea s-a dat un atac nedemn și care nu ar mai trebui permis și repetat niciodată asupra generațiilor care au trăit pocăința într-o vreme deosebit de grea, am avut sentimentul că o dată cu această carte lupta împotriva înaintașilor a fost oficializată și dusă pe față. Am simțit că prin această carte s-a dorit nu doar ruperea față de trecut ci o declarație de război împotriva „legaliștilor” care nu doresc să se conformeze. (Rezolvarea problemelor legate de colaborarea cu securitatea trebuia să fie pentru toată țara și trebuia să fie făcută de către un departament condus de oameni duhovnicești cu scopul pocăinței dar și  de a învăța principii care să ne unească și mai mult astfel încât  Biserica să știe cum să se comporte în relația ei cu Cezarul. Dacă am fi învățat această lecție cu toți azi nu am mai fi atât de deschiși la liberalizare, la intruziunea politicului în Biserică iar în pandemie Biserica nu ar fi fost prinsă nepregătită. Mulți care au fost atât de încântați de „Răscumpărarea memoriei” în pandemie au comparat strângerea Bisericii împreună cu servirea mesei la restaurant și s-au transformat în apologeții statului care a cerut închiderea caselor de rugăciune.)

Prin tragedia de la Dej Dumnezeu ne-a vorbit răspicat și a chemat să fie stins războiul cu generațiile care l-au iubit și Îl iubesc atât de mut pe Dumnezeu și Cuvântul Său, rânduielile duhovnicești, încât atunci când văd pe ce cale au luat-o unii frați simt „durerile nașterii”, se consumă, nu au cum să fie indiferenți.

Prin tragedia de la Dej Dumnezeu ne-a vorbit răspicat că înaintașii nu sunt legaliști fiindcă ei sunt mântuiți prin credință iar duhul „așa vreau eu” trebuie eradicat și înlocuit cu așa scrie în Biblie! Duhul „asta e încredințarea mea, asta e călăuzirea mea”, autoritatea pe un singur om, autoritatea unui singur om care nu dă socoteală comitetului, bătrânilor și Adunării Generale (fiecărei întrebări din Adunarea Generală) conduce la dictatură și dezastru. Este corectă poziția fratelui pastor Rițișan: „Înainte de toate, cred că este absolut necesar să fie implementată o cultură a dării de socoteală la toate nivelurile slujirii, de la credincioșii din bisericile locale, până la slujitorii de la nivel național. Asta nu înseamnă un control polițienesc, ci crearea unui climat de încredere, în care, viața credincioșilor cu toate provocările ei inerente să poată fi împărtășită cu ceilalți pentru a obține suport, sfat și, dacă este necesar, corecție.”

Prin tragedia de la Dej Dumnezeu ne-a vorbit răspicat că drumul multora din generațiile de azi nu este bun. Trebuie neapărat ca să existe o întoarcere profundă a părinților (spirituali) spre copii (spirituali) și o supunere a tinerilor față de bătrâni, chiar dacă tinerii sunt pastori, în învățătura Bibliei. Cine are un duh de superioritate și de mândrie, „așa vreau eu”, chiar și când e vorba de mutarea unui pahar,  nu are cum să fie slujitor în biserica Domnului tocmai pentru că nu poate înțelege și slujii  conform principiului „cel mai mare trebuie să fie slujitorul tuturor”. Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului și iartă, dacă există o pocăință reală și o abandonare reală a păcatului, dar nu orice păcătos iertat se mai poate califica pentru orice slujire. 

Cel mai mare trebuie să fie slujitorul tuturor fiindcă cel slujit este al Domnului Isus Hristos. Cel mai mare să fie slujitorul care nu caută la fața omului, slujește cu dragoste și dreptate, fără să poată fi cumpărat cu bani sau orice alte privilegii prin care și-ar pierde mântuirea. Slujește după modelul Domnului Isus în plinătatea Duhului! 

Dumnezeu să dea putere Bisericii lui în aceste vremuri grele să stea în Adevăr și să caute plinătatea Duhului!

                                                                               

                                                                                      Brădeanu Mircea Levi

 

 

Plagiatul și furtul intelectual trebuiesc pedepsite - Peter Costea

Sursa imagine

Presa ne informează că dna Ramona Lile din Arad a obținut al patrulea mandat de rector al Universității „Aurel Vlaicu”. Se insistă că dna Lile a plagiat dizertația de doctorat. Litigiul dnei Lile cu autoritățile pentru a-și menține postul (dar și salariul de 9.000 de euro pe lună, continuă de ani de zile. Avocații ambelor părți își istovesc clienții și le risipesc resursele financiare în folosul propriu.

[Link: https://revista22.ro]

Victima în acest conflict este adevărul, integritatea și moralitatea. Plagiatorii nu își au locul printre noi. Trebuie supuși criticilor

Citiți integral aici: 

https://www.newsnetcrestin.ro/peter-costea-plagiatul-si-furtul-intelectual-trebuie-pedepsite/

Fără devieri de la POCĂINȚĂ - un mesaj dureros care trebuie să conducă la sfințire!

 

Un strigăt de durere din inimă pentru cei care șchiopătează în zilele din urmă rostit de pastorul Cristian Ionescu - poate aude și renumitul BISHOP TIM HILL

 

De la 2.02.00 înainte sunt și căderi pe spate, manifestări care nu au ce căuta pe la noi. Nu știu cum se face că în România nu a căzut nimeni pe spate... 

Îmi pare rău că nu a învățat pocăința când a fost în România. Se pare că vin la noi doar ca să ne abată de la Cuvânt. 

CE SĂ FACEM? Noi ce să facem în 2024?

sursa imagine

1. Să citim zilnic cu sete Cuvântul lui Dumnezeu aducător de mântuire, har și credință. 

2. Să ne rugăm în fiecare zi pentru ca să nu cădem în ispită și să biruim orice duh de amăgire și de înșelăciune. 

3. Să facem fapte vrednice de calea credinței fiindcă cine crede în Domnul Isus și rămâne în El trebuie, este obligatoriu,  să trăiască și el cum a trăit Domnul Isus Hristos. Învățătura Domnului, trăirea, nu exclude mântuirea prin credință, dimpotrivă!

4. Să căutăm zilnic părtășia cu sfinții. Este vremea marilor rătăciri a zilelor din urmă. Nu orice adunare este plăcută Domnului. Căutați locurile unde se trăiește pocăința după Cuvânt iar închinarea nu este inspirată de duhul lumii ci de Duhul Sfânt în acord cu Biblia! 

5. Să avem câte un altar zilnic cu toți membrii familiei. Credința a început în case, în case s-a dezvoltat cel mai mult și cel mai curat și tot în case trebuie fie prezentă zi de zi. 

6. Să iubim ocara când suntem ocărâți pentru că îl iubim pe Domnul Isus și poruncile Sale, învățăturile Sale. Este slava pe care o primim aici jos să fim înjosiți ca Domnul nostru pentru neprihănire. 

7. Să înfruntăm pe potrivnici cu îndrăzneală. Potrivnicii în neputința lor îi numesc legaliști pe cai care cred în Domnul și trăiesc Cuvântul Sfânt. Domnul Isus ne-a spus nu doar să botezăm ci și să-i învățăm pe cei botezați ca să trăiască Învățăturile Domnului. Oricine se ridică peste Sfânta Scriptură este un potrivnic, trebuie înfruntat.  Azi potrivnicii numesc podoabele care sunt interzise de Dumnezeu ca să fie purtate, accesorii. Pentru a-i conduce pe oameni în confuzie au nuanțat un termen tocmai ca să conducă poporul la neascultare de Dumnezeu. E doar un exemplu. 

8. Să mijlocim pentru țară. 

9. Să avem durere în inimă pentru cei lumești care se duc după duhurile amăgitoare și învățăturile dracilor abătuți de fățărnicia oamenilor și să mijlocim pentru ei. 

10. Să vestim Evanghelia completă. Credința în Domnul Isus Hristos care a murit pentru păcatele noastre. Pocăința. Botezul în apă în urma credinței și a pocăinței. Plinătatea Duhului Sfânt ca a doua sfințire ca să putem să fim martori ai Domnului prin trăire și mărturisire. Trăirea în sfințire - împlinirea Cuvântului Domnului Isus Hristos, a Bibliei,   ca să nu ni se împietrească inimile prin înșelăciunea păcatului. 

11. Să mijlocim pentru cei care sunt factori de influență ca să răspândească lumina lui Dumnezeu nu întunericul numit lumină, nu calea lumii numită pe nedrept libertate în Hristos. Hristos ne dă libertatea să fim prin credința în El eliberați de sub jugul lui Satana, liberi să facem voia lui Dumnezeu. 

12. Să stăruim după plinătatea Duhului Sfânt până când Dumnezeu va mărturisi pentru noi!

Un an plin de har și de putere!

Spurcăciunea lumii dărâmată!

sursa imagine

Iosif - model de trăire în sfințire într-un context în care putea să trăiască în păcat. Nu doar în casa lui Potifar și-a păstrat sfințenia și nu a păcătuit împotriva lui Dumnezeu ci și în anii grei de închisoare unde mediul, contextul îl ispitea să adopte comportamentul pușcăriașilor. Iosif a rămas sfânt în casa lui Potifar, în valea lungă a plângerii din închisoare și la palatul lui Faraon când a avut autoritate să se răzbune. 

Moise - slujitorul care a acceptat să sufere ocara Domnului Isus Hristos, batjocura unui popor lumesc care-l ocăra pentru că împlinea planul lui Dumnezeu. Nu a renunțat la slujire deși i-a fost extrem de greu. Moise nu doar că nu a renunțat la slujire 40 de ani, nu a renunțat nici la Legea Domnului. Moise nu a făcut compromis când Aaron a adus închinarea lumească în popor, nu a făcut compromis când Core, Datan și Abiram au vrut să schimbe rânduielile și să dărâme gardul....  Moise a suferit ocara care nu îi era destinată lui ci lui Dumnezeu fiindcă orice păcat este împotriva Domnului. Cine trăiește în sfințire și îndeamnă poporul la sfințire este ocărât chiar de cei care vând despre ei o imagine de slujitori. Când este ocărât orice sfânt fiindcă trăiește în voia lui Dumnezeu, fiindcă îndeamnă la pocăință, la ținerea credinței dată sfinților, acea ocară este o ocară îndreptată direct împotriva lui Dumnezeu. Când ți-o asumi, fiindcă îți asumi valorile lui Dumnezeu și slujirea Domnului,  ești în planul lui Dumnezeu chiar dacă suferi. Moise a știut că urma ocara din partea poporului pentru el. Moise s-a supus dreptului Judecător și nu a dat înapoi. A respins luxul Egiptului ca și cum ar fi fost cea mai mare mizerie și a iubit prigoana, ocara și disprețul, fiindcă erau pentru Dumnezeu și planul Său!

Enoh - neobositul care 300 de ani, zi de zi, a umblat cu Dumnezeu. 300 de ani a umblat Enoh cu Domnul. Unii se obosesc câteva ore pe săptămână. Nici la rugăciune nu stau în genunchi sau în picioare ... obosiții. Se roagă stând jos... Ehon a umblat 300 de ani și nu s-a plictisit deloc, nu a obosit nici un strop. În cei 300 de ani și-a lipit total inima de Domnul. Azi, cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, cei care nu umblă deloc cu Dumnezeu, cei care nu știu cine este Domnul au intrat în Biserică. Fiindcă ei se plictisesc de harul lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt în altă lume, în altă dimensiune au nevoie de mediul lor lumesc și în casa de rugăciune, au nevoie de ceva care să le ofere senzații pentru firea lor. În lume au avut discotecă, distracție, chef, banchete. În lume au avut filme, acool, hormoni. Aceștia când intră în Biserică, fiindcă sunt din lume dar au intrat în casa de rugăciune, au nevoie, ca să se simtă bine, de mediul din lume, de solul în care ei sunt sădiți.  Așa că au adus duhul lumii în casa de rugăciune: discotecă, lumini, femei sumar îmbrăcate, filme „creștine”, cercei, lanțuri, botox ... și toate spurcăciunile. Se consideră sfinți, se consideră lumină dar sunt întinați, întuneric. Pentru că nu știu ce este umblarea cu Dumnezeu, trăirea în Duhul, fiindcă nu au umblat cu Dumnezeu, pentru că sunt în lume și lumea le umple inima cu un tupeu ca al lui Cain încearcă să elimine sistemul duhovnicesc ca să-și impună sistemul pe care-l suportă firea lor.  Hiena sfâșie și ucide fiindcă asta este natura ei. La fel și aceștia. Unde sunt lăsați distrug totul, totul. Ei nu umblă cu Dumnezeu iar mediul harului care învață o desprindere totală de lume este pentru ei absurd, insuportabil și strigător la cer. Cu toate acestea să nu continuăm maratonul cu Dumnezeu în ciuda încercărilor, a celor firești, să ne lipim inima de Cel care este cel mai minunat!

Mă rog lui Dumnezeu ca neprihăniții să dărâme spurcăciunea lumii trăind cum au trăit Iosif, Moise și Enoh!

În anul 2024 eliminați orice sursă a CONFUZIEI și a ECUMENISMULUI!